Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 591 din 13 august 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (6)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nefericirea este că lumea s-a obişnuit cu demagogia: Te suspectează de ea chiar dacă n-o practici, iar atunci când nu mai vrea să se obosească protestând, tot simte nevoia să-şi dea satisfacţie măcar prin acel protest pasiv al neparticipării, al neluării în serios, al lui „lasă-mă, mă, cu necazurile mele, că tot nu mi le rezolvi tu”!...  
 
În aceste condiţii, chiar actul de sinceritate se recepţionează mai greu, iar deosebirile prin care ar trebui să se personalizeze un politician delimitându-se de masa şarlatanilor de care alegătorul e sătul, cer un mult mai mare efort spre a putea fi subliniate. Cu firmele şi etichetele românul e păţit de multă vreme: Din trecutul cu firmele pe care scria „Carne” şi înăuntru era doar casiera, până la prezentul cu etichete pe cât de făţoase pe atât de mincinoase, pe care poate să scrie foie graisse şi înăuntru să fie soia, sau să scrie Democraţie Creştină iar înăuntru să fie Madam Udrea.  
 
Din acest punct de vedere vorbeam despre condimentele de extracţie liberală bine certificate, care au lipsit (şi încă lipsesc) discursului politic al Preşedintelui interimar. Condimentul social democrat e mai uşor de pus, de vreme ce tema protecţiei sociale s-a generalizat astăzi în pretenţiile electoratului faţă de toate partidele. Dar protecţia socială poate aduce linişte publică şi voturi; însă nu aduce PIB. Iar tocmai aici, pe acest palier al dezvoltării naţionale, prin pragmatismul liberal al susţinerii iniţiativei private pe care toate impozitările monstruoase ale ultimelor guvernări au pus-o la pământ, au adus-o la disperare distrugând şi ceea ce, firav, reuşiseră să redreseze oamenii cu spirit antreprenorial, au făcut-o să falimenteze sau să-şi ia câmpii spre alte zone (unde, chiar dacă tot capitalul străin domină, o face ceva mai onest), prin câteva legi de susţinere şi încurajare a unei modeste şi truditoare clase medii care să devină locomotivă, ar putea înţelege şi alegătorul român ce înseamnă neoliberalismul şi cum poate înnobila el efectele politice ale unei Uniuni Social Liberale.  
 
Social-democraţia este, de bine de rău, definită la noi, fiind acceptata de o parte din electorat chiar şi cu sechelele aparatcicilor cărora le cultivă nostalgiile. E singurul partid care (pentru interesele sale, bine înţeles), a fost capabil să scoată la iveală o întreagă nouă generaţie de politicieni ne-spurcaţi în colaboraţionismul cu vechiul regim. Şi depinde de aceştia dacă, pe viitor, ar mai putea prinde calomnia confuziei privind năravurile comunisto-bolşevice, aşa cum s-a putut atunci când Geoană striga triumfător „Mihaela, dragostea mea”, dar Băsescu îi trăgea preşul de sub picioare arătându-i poza cu „Vântu, dragostea voastră”... Înnoit biologico-mental, PSD ar trebui doar să ştie că mult înainte de posibilitatea înfiinţării lui în România, Willy Brandt, încă din 1976 când a devenit preşedinte al Internaţionalei Socialiste, a proclamat ruperea acesteia de tot ce înseamnă politici marxist-leniniste şi promoscovite. Şi, ca nouă generaţie, să facă să se vadă aceasta cu evidenţă în politica lor internă din România şi din diaspora românească, pentru românii care au tot dreptul de a mai fi încă suspicioşi cu bolşevismele.  
 
Continuând inventarul eşichierului politic, despre democraţia-creştină pentru idealurile căreia am pledat, nu mai vorbesc decât abţinându-mi lăcrimarea, ca să nu mă asemene cineva cu acea minciună electorală (tot de Murfatlar), denumită „lacrima lui Traian”...  
 
Ar mai trebui inventariat acel vast ONG care, ne respectând Legea Asociaţiilor şi Fundaţiilor, păstrează titulatura de „Uniune” şi îşi vinde scump serviciile în gestionarea politicilor de la Bucureşti, tuturor ofertanţilor, cu un pragmatism demn de invidiat. Uneori, udemeriştii se mulţumesc şi cu mai puţin, cu ceea ce este dreptul lor real şi inamovibil: apărarea identităţii culturale a unei etnii conlocuitoare. Când dau de fraieri, sau de hrăpăreţi, profită ca să dea activiştilor lor nişte puteri şi salarii guvernamentale. Şi e spre lauda lor!... De ce n-ar face-o, dacă tot au comerţ cu afacerişti inculţi, agresivi finaciar, ţepari de clasă şi apucători de tunuri mari, care cred că ştiu să şmecherească întreaga lume?! Astfel, ei au căpătat tradiţia de cireaşă a oricărei coaliţii guvernamentale, sau parlamentare, sau de orice fel, care poate fi pusă şi pe ciocolata făcută de cacao la Bucureşti, şi întregind printre fructe glasate culorile de la Budapesta. Se lasă „fraieriţi” băieţii, primind ministere considerate păguboase, cum ar fi „Cultura” sau „Sănătatea” sau Servciile Naţionale de Informaţie Publică, adică tot ceea ce este mai specific pentru afirmarea naţională, pentru formarea şi însănătoşirea Statului Naţional Român, dar care nu ajunge la prea multe mameloane de la ugerul bugetului. În vreme ce, ţepuindu-i, un Videanu ia ţâţa grasă de la „Economie” unde totul se redistribuie prin băieţii deştepţi, Udrea dă iama în toate fondurile de dezvoltare europeană, Blejnar e la ANAF, dar nu pentru sine, ci ca să facă rost de bani partidului. Toate bugetele mari sunt în mâna pedeliştilor, numai soţia secretarului lui Blejnar câştigă cinstit bani strict particulari... Deci, sunt folositori aceşti aliaţi, nu pentru că n-ar putea conduce Videanu cultura românească (el e numai incult, şi nu duşman al culturii ca la IRRCS), ci pentru că Hunor „acceptă” acest buget mic, din care nu poţi stoarce nici a suta parte cât din energie, de la Roşia Montana, de la Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţii sau de la „Transporturi”... Iată, într-o asemenea consecuţie logică, şi o imagine a modului cum PDL ştie să valorifice pentru membrii săi cultura naţională.  
 
Dar Partidul Naţional Liberal, având şansa şi ajutorul Celui de Sus să nu se dezmembreze ca PNTCD, prin invazia elementelor securisto-dizolvante după care s-a ales praful, trecând prin transformări reale, tot de natură proprie, precum „aripa tânără” şi alte fracţiuni care, la un moment dat s-au rupt iar, apoi, scăpând de cei care s-au dus cu Stolojan ca să vândă energie ieftină la Slatina susţinându-l pe Băsescu, au avut tăria de a se reuni şi a se redresa, devine o referinţă pe eşichierul politic românesc... Vorbind în numele lui numai de pe poziţia de „antibăsescian”, e prea puţin când electoratul aşteaptă o soluţie politică la problemele grave ale ţării. Se simte în acest discurs o lipsă de alimentare din interiorul partidului şi, chiar dacă dorim să fim îngăduitori găsind scuze, doctrina liberală e prea bogată ca să nu-i cerem să se manifeste spre binele, măcar a acelui segment din populaţia ţării pe care ea l-a servit întotdeauna.  
 
Scuzele privind subţirimea doctrinară a discursului - sau, mai bine zis, explicaţiile - sunt evidente când, până de curând ai avut în conducere un vicepreşedinte ca Meleşcanu, ori alţii venind dintr-un partid înfiinţat cu banii pe care îi câştigase Sorin Ovidiu Vântu fiind recent atunci jaful de la FNI. În asemenea cazuri, cu asemenea îndoctrinaţi, nu aştepţi de la ei să ţâşnească valorile liberale ci, cel mult, îi accepţi doar catehizându-i mereu.  
 
Deoarece catehizarea înseamnă şi convertirea păcătosului; iar dacă asupra acestei convertiri nu se pogoară şi Duhul, Mamona pândeşte şi atacă, aşa cum a atacat construcţia lui Coposu şi Raţiu!  
 
(va urma)  
 
Corneliu LEU  
Poiana Ţapului  
5 august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (6) / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 591, Anul II, 13 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!