Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 604 din 26 august 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - CADAVRUL DIN FEREASTRĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Figura domnitorului mort aşezat în tron în faţa ferestrii, ca să-l vadă mulţimea că nu s-a trecut, ci încă ocârmuieşte, are ceva datări şi onomastici menţionate în cronicile bucureştene; dar se repetă totuşi, fantomatic, circulând de mai multe ori între Curtea Veche şi Cotroceni. Astfel ajunge, iată, până-n zilele noastre! Ca dovadă chiar succesiunea evenimentelor care trebuie să aibă loc astăzi, luni 27 Gustar: Citirea deciziei care îmbălsămează şi, apoi, aşezarea cadavrului în văzul lumii, la fereastra Cotrocenilor.  
 
Nu, să nu credeţi că fac vreo prostie, ca domnul Predescu, dând prilej vreunei tinere infidele să mă dea în judecată. Pamfletul meu are adresa precisă şi certă: Cadavrul Securităţii este, după părerea mea, cel care va fi pus în fereastra respectivă, în acelaşi scop ca şi cel istoric: De a atrage atenţia Divanului adunat să aleagă altă Domnie, că cea veche nu s-a săvârşit încă de pe faţa pământului, că ea mai stă în tron şi, indiferent de ce-ar pohti dumnealor boierii din Divan, îşi va exercita voinţa de a-şi lăsa urmaş un mădular care să-l continue ca nărav şi să-i continue familia politică a fărădelegilor.  
 
Ce argumente am ca să probez că e cadavrul binecunoscutului nostru aparat de opresiune şi nicidecum al altcuiva?... Semnalez cititorului unele probe ADN, zic eu, inconfundabile, pe care le poate găsi în cronicile ultimelor legislaturi de mandat prezidenţial, tot aşa cum istoria cu hoitul la geam o găsim în cronicile ultimelor veacuri:  
 
O probă o constituie preocuparea particulară, moştenită din practicile instituţiei evocate, sau deprinsă prin practici în interiorul ei, a alcătuirii de dosare pentru adversari şi nu numai, cu care, în anumite situaţii, să izolezi sau să şantajezi, să-ţi asiguri dictatul politic, să poţi arăta pisica celor care ar încerca să te contracareze, să te contrazică, sau să te trădeze. Preocupare care, din particulară şi ca simplă amprentă a unui urât caracter personal de turnător sau de torţionar, odată cu legislaturile respective a devenit preocupare de stat, folosind instituţii de stat sau instigându-le întru aceasta în cadrul obligaţiilor lor bugetare. Asiduitatea punerii în practică a unor asemenea politici de ameninţare a opoziţiei şi de manipulare a puterilor din stat prin manevre oculte, cu diversiuni faţă de regresul economic şi pauperizarea populaţiei, unica preocupare fiind cultivarea consecventă a dezinformării electoratului şi încurajării la necinste a clientelei, probează reabilitarea aroganţei dictatoriale a aparatului comunist. Astfel, singura probă care nu corespunde ADN-ului respectiv, ci îşi are provenienţa în corciri mai recente, este cea care metabolizează subminarea perseverentă a economiei naţionale, prin cromozomi alteraţi mafiot în procesul globalizării.  
 
Dar o altă probă, vizibilă încă de la începutul mandatelor respective, este jocul de picioare care, ani întregi la rând atrăgea preşedinţia numai la bilanţuri ale MAI, ale Procuraturii, ale Justiţiei, ale Serviciilor, ale tot ce se curăţase democratic de urmele aparatului de represiune. Insistenţa vizitelor, atenţiei, atracţiei prin salarii, total disproporţionată faţă de alte departamente, ne sugera clar suspiciunea unei nostalgii după un asemenea aparat care ar fi putut consolida oricând puterea personală. Şi, de ce nu, speranţa descoperirii unor sechele rămase, pentru creionarea unei sau unor instituţii asemănătoare, ceva mai cosmetizate european, dar folositoare politicilor evidente de concentrare a puterii prin interveţii personale în probleme pe care orânduirea noastră le distribuie democratic diferitelor instituţii ale statului. Ba, mai mult, suspiciunea aceasta a început a fi confirmată atunci când, apărând ecouri cu adevărat democratice în asemenea organisme, macazul prezidenţial s-a schimbat brusc, ajungând la imputări şi la acuze pentru salariile prea mari, ca şi cum, cu obiceiul caracteristic exprimării în mai multe ocazii, ar fi atras atenţia: „Pentru ce v-am plătit? Pentru ce v-am numit în asemenea funcţii grase?!”...  
 
Pentru ce i-a numit? Prezint în paranteză o probă suplimentară chiar prin istoria acestei suite de articole pe care am inaugurat-o începând din ziua următoare referendumului, când publicam în primul articol reclamaţia mea privind nişte nereguli electorale, înregistrată la MAI si la BEC în 29 iulie. Din acest motiv, nu am fost printre cei care au acuzat intervenţiile ulterioare ale procuraturii, aşteptând să vină şi la mine spre a începe ancheta sau a-mi confirma mărturia. S-au dus până şi la biserici, unde erau totalmente nechemaţi; dar la mine, care-i chemasem, n-au venit. De ce? Rog cititorul să dea înapoi până la 30 iulie colecţia acestei publicaţii şi să vadă ce reclam în articolul intitulat „ Despre redescoperirea democraţiei (1)”. Reclam susţinerea de către o anumită primărie a boicotului la care incita cel care le atrage procurorilor atenţia că el i-a numit.  
 
Inchid însă paranteza subiectivă şi ajung la o a treia probă de bază. Proba produsă recent în văzul întregii naţiuni, prin faptul că asemenea antidemocratice intenţii s-au dovedit posibil de realizat, dacă nu de un aparat, măcar de o instalaţie mai mică, construită în umbră şi căreia i s-au putut trage sforile tot din umbră, găsindu-se, în plină Europă anticomunistă, asemenea sechele considerate formal incapabile de a se mai impune. Din resturile năravurilor vechi, care nu s-au eradicat „uber alles” – ca să folosim graiul Doamnei Merkel - iată că manifestele intenţii totalitariste au reuşit să-şi facă o jucărie proprie. Poate mai modestă, artizanală, din elemente oarecum disparate şi cu simbriaşi mai modeşti, fără vechea puternică energie a urii şi terorii bolşevice, dar alimentată, totuşi, prin sursele unor coţcării mafiote, cât a putea fi eficientă la mici găinării dictatoriale. Prin asta s-a văzut succesul eforturilor consecvent-perfide făcute de Traian Băsescu în politica reconstituirii, din elementele admise de Constituţia Statului de Drept, a unui cât de mic aparat represiv folositor intenţiilor sale.  
 
Dar jur pe ce vreţi că nu e vina lui. El vine acum la Cotroceni doar ca urmaşul ereditar, poate chiar minor şi lipsit de responsabilitate, infantil mădular prin care, în ciuda Divanului care tot caută un boier mai ca lumea, familia decedatului face pe dracu-n patru să-şi mai salveze din privilegiile de pe lângă spaţiul Schengen, ca înainte cele de pe lângă Înalta Poartă. Cadavrul aşezat în fereastră ca să impresioneze ameninţând că ar mai putea fi viu, este cel menţionat clar de la bun început: Poartă la şapca albastră vechea stemă cu stea în cinci colţuri şi are decret de înfiinţare parafat doar pentru „Republica Socialistă România”.  
 
Corneliu LEU  
Bucureşti  
27 august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - CADAVRUL DIN FEREASTRĂ / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 604, Anul II, 26 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!