Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - BLÂNDEŢEA PAPEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când Ana Pauker căuta printre ciocănari acele caractere de nimic dispuse să clameze iubirea pentru măreaţa uniune sovietică, luând locul putrezilor intelectuali, se spune că i-a ales pe cei cu spirit de observaţie ca să-i trimită-n diplomaţie. De ce cu spirit de observaţie? Pentru că misiunea lor era să caşte ochii cât mai bine la gesturile ambasadorilor Moscovei şi să le imite întrutocmai.  
 
O problemă a fost, însă, cu numirea ambasadorului la Vatican, unde om al Moscovei nu exista, Stalin chiar rostind dispreţuitoarea întrebare: „Câte tancuri are statul Vatican, ca să avem nevoie de alianţa lui?!”... Aşa că s-a lucrat pe alt criteriu, alegându-se unul capabil să înveţe câteva fraze în latină, i s-au făcut trei rânduri de haine negre la APACA şi i s-a dat din dotare o trusă cu periuţa de dinţi, apoi, când a intrat la ministru ca să fie numit, examenul a constat în fraza pe care avea s-o spună la prezentarea scrisorilor de acreditare. Omul ştia lecţia: Trebuia să salute cu „Salve ilustrissimae!” apoi să aştepte solemn ascultând ce răspundea Papa iar, când replica aceluia se va încheia, să întindă plicul oficial spunând „Habeo documentas”. Ana Pauker l-a încurajat şi l-a trimis la post.  
 
La primirea oficială, însă (nu ştiu dacă o fi fost tot în Biblioteca Vaticană), băiatul s-a emoţionat şi, trăgând aer în piept, a spus „Salve ilustrissima”, fapt pentru care Papa, atent la provocările din lagărul socialist, ca să nu fie, poate, vreo poveste ca pe vremea Papesei Ioana, a zâmbit blând cum i-a zâmbit Benedict lui Băsescu şi, cu modestie fermă, a precizat că nu-i niciodată femeie: „Ego numquam mulier!”. Acreditatul a prins curaj, a zâmbit la rându-i şi a întins plicul spunând, bine-nţeles, ceea ce repetase îndelung: „Habeo documentas”.  
 
În legătură cu aceasta, mă întreb cât de mult o fi repetat Băsescu tonul acela spăsit cu care, la ieşire, a spus unei lumi întregi: „eu cred că ce mi-a comunicat astăzi Papa e că avem nevoie să fim mai buni”. Mă întreb, dar cred că inteligenţa lui a prins-o repede, tot aşa cum a uitat-o imediat, când a revenit la caracteristica agresivitate lipsită de fond şi a ameninţat spunând că vrea o a treia suspendare ca să se lupte cu adversarii săi şi să-i ciuruiască... Nu? Parcă ăsta-i este termenul preferat?!  
 
Păcat! Aspiraţia ordinarului spre sublim a durat o clipă. Poate că la intrarea lui în atmosfera sfântă, spera ca Papa să-i ceară sfatul cum să facă un referendum prin care să nu se mai retragă... Ah, ce sfaturi politice i-ar mai fi dat! Ca Elenei Udrea pe care declară că el a crescut-o, că de la el a învăţat politică... Exact ca şi cum cineva ar avea de învăţat ceva de la el!  
 
Dar Papa nu l-a-ntrebat, iar el a ieşit ros de gândul ăsta. Atât de ros încât a fost în stare ca, dacă pentru Papă nu, să-şi dorească sieşi o nouă înfruntare. Şi a ameninţat că el nu va mai ezita să cheme electoratul la urne şi-i va învinge pe duşmani. A spus asta şi fără ruşine şi fără jena de a nu fi considerat oarecum nebun dacă, după ani de degradare, mai crede că cei cinci milioane care l-au votat, vor veni toţi. Şi chiar dacă vor veni toţi, ce vor face în faţa celor şapte milioane jumate care l-au respins?!  
 
Nimic, domnule; nici măcar un dram de bună credinţă câştigat acolo, în atmosfera serenissimă a unui Papă care întruchipează cu atâta religiozitate conştiinţa limitelor omeneşti! Iar, dacă Duhul Sfânt lucrează şi, să zicem, ecourile învăţăturii acestei vizite vor pogorî în subconştientul său păcătos, după cum Consiliul Episcopilor din Europa a numit retragerea Papei drept „sfânta demisie”, oricât se va strădui Boc la Cluj să-i găsească un calificativ asemănător, mai mult decât „câcâita demisie” nu va găsi. Câcâită şi cu ameninţări isterice ca şi a omologului său la nesimţire grobiană, Gigi Becali care, ca nebunul cu galoşul, strigă că reclamă condamnarea sa definitivă la... Curtea Constituţională! De parcă el, persoana Becali, ar fi articol de regulament, sau virgulă dintr-o hotărâre parlamentară.  
 
Nu e vina mea că întunericul din capul lui Becali se conjugă chiar în aceste zile cu agresivitatea declaraţiilor lui Băsescu până şi la adresa lui Blaga. Fapt pentru care declar că paroxismul acestor doi indivizi a atins culmea de a se autominţi într-un asemenea hal, încât pot fi declaraţi iresponsabili: Unul inventează armate imense de partizani pe care le va scoate împotriva celor şapte milioane patru sute de mii de alegători care s-au exprimat, altul pretinde ca blaturilor lui, le trebuie judecată găinăria laolaltă cu Constituţia ţării. Cred că pot fi declaraţi iresponsabili, cu diagnosticul de „PARANOIA EGOLATRIS” - ca să fim în tonul latinităţii vaticane cu care am început.  
 
Corneliu LEU  
Bucureşti  
!2 februarie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - BLÂNDEŢEA PAPEI / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 780, Anul III, 18 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!