Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Pe ei, măcar, îi agresează presiunile imperiale şi ale slugoilor celor care i-au dominat; asupra culturii noastre, însă, agresiunea vine din partea celor cărora le-am căutat în coarne”...  
 
Cam asta e concluzia cu care m-am întors de la o încărcată şi plină de duh manifestare culturală mizileană, unde cei ce semnăm în mai multe publicaţii bucureştene, ne-am întălnit - şi-am înflorit idei, şi-am petrecut, şi-am râs, şi-am plâns împreună – cu confraţii noştri care publică în frumoasă limbă română publicaţii din Chişinău şi Cernăuţi.  
 
Am schimbat idei cu veselie, în virtutea convingerilor noastre că omul vesel este şi fecund şi creator; şi am deplâns starea de agresiune asupra culturii noastre care produce o situaţie paradoxală. Deoarece, cu toate că este vorba de o cultură unică şi unitară, agresiunea împotriva ei se manifestă din două motive, vine din două direcţii şi are, implicit, două categorii de duşmani.  
 
Şi, fiindcă în ultimă instanţă a fost vorba de un festival de umor şi poezie, ne-am dat drumul şi ne-am spus năduful; unii mai liric, alţii mai înţepător, dar simţind cu toţii intelectuala răspundere de a ne opune acestei agresiuni. Fiindcă, printre confraţii cu care am petrecut se aflau chiar şi cei care, în zilele de 29-31 august 1989 deveneau eroii desţelenirii soartei limbii noastre pentru o bună parte din românime; cei care, au organizat marile proteste şi manifestări împotriva deculturalizării prin presiuni imperiale şi au reinstaurat „limba vechilor cazanii”.  
 
Pentru ca acum la aproape un sfert de veac, datorită făţărniciilor politice, încă să se mai confrunte cu cei care duşmănesc asta, încă să-şi simtă agresată cultura care, de fapt, înseamnă însuşi viitorul. Da, aceeaşi cultură pe care o simţim agresată şi noi dar, din păcate, ne având nici măcar mândria de a ne înfrunta cu nişte tendinţe imperiale. Ci, doar cu cele mai meschine acte de politici aşa zis culturale, de la ploconirea în faţa comercialului de import şi până la gratuitatea interesată a televiziunilor care dezbat în aceste zile problemele legii presei, dar cultivă ele însele aceleaşi nulităţi degradante a căror fotogenie greţoasă sfidează nu numai elementarul culturii, ci orice urmă de bun simţ. Astfel, fenomenul de becalizare se multiplică mereu şi-n diferite sfere, pesemne prin regăsirea cărturărească pe care şi-o află cei care-l mediatizează. Şi-l mediatizează căutându-i în coarne, încurajându-l în prostie, în loc de a-l ţine cât mai ascuns, ca pe-o ruşine naţională atunci când deschide gura.  
 
Olimpian, cu înţeleaptă senectute, academicianul Solomon Marcus, trecea peste acest sentiment degradant, punând totul pe seama umorului involuntar. Domnia Sa şi-a dezvoltat nu numai crezul didactic al cultivării deşteptăciunii prin simţul umorului, dar a evoluat într-o splendidă diatribă asupra umorului totalmente involuntar, acelaşi ca pe vremea tradiţionalelor lupte ale intelectualilor cu ciocoii: Umorul pe care-l produc politicienii avizi ce s-ar dori potentaţi, alături de potentaţii stupizi ce se doresc politicieni.  
 
Dar întrebarea care se pune oriunde, numai la Consiliul Audiovizualului nu, întrebarea celor care ne-am săturat să luăm în râs atacurile subculturii agresive, ar trebui să fie: Oare, dacă umorul poate fi involuntar, poate fi involuntară şi prostia agresivă?!... Umorul, fie el şi involuntar, poate trezi reacţia sănătoasă a râsului în batjocură: „ridendo castigat mores”; în vreme ce agresivitatea e altceva. Ea poate fi considerată forţare a deculturalizării societăţii şi dorinţă de a impune cu forţa un model de om acultural, faptă ce ar trebui pedepsită prin lege.  
 
Spun asta cu toată tăria pentru că modele, precum cei cu blaturile din fotbal care erau preferaţii tuturor prim-secretarilor, ştabilor de partid, conducătorilor de mari întreprinderi finanţatoare ale fotbalului „muncitoresc-socialist” şi eroi ai ziarului „Sportul popular”, sunt încă pernicioase devenind sechele ale corupţei bolşevice. Cândva, la nişte alegeri când un preşedinte de ligă îşi cumpărase un post de parlamentar, l-am văzut lăudându-se la televizor cu faptul că „el n-are facultate; ce, doar n-a fost prost să piardă patru ani degeaba!”. Şi, ne având cum să fiu supărat pe el, m-a indignat reporterul care nu s-a simţit deloc lezat în propia-i cultură. Aşa că zilele trecute, când l-am auzit pe altul că „vrea să facă parte din Comisia Juridică, fiindcă are trei ani de drept”, nu m-a mai deranjat reportera care, şi ea, pesemne că „avea profesionala la bază”. Şi ne mai mirăm de degringolada tinerei generaţii, când e plină televiziunea de asemenea modele!  
 
Din pricina aceasta făceam comparaţia (din punct de vedere cultural absolut în favoarea lor) cu fermitatea confraţilor noştri de la Chişinău, spunându-mi că, imperială sau mahalagească, agresiunea impotriva culturii, mai ales când e vorba de una şi aceeaşi pe are o vedem lovită din ambele părţi, este întotdeauna la fel de periculoasă, impunând uneori momente când n-ar trebui numai să râdem. Ci, cel mult, dacă ţinem la umorul nostru, să râdem eradicând.  
 
Şi, fiindcă, în această perioadă, condeiul meu şi-a propus să-i lămurească pe unii lideri europeni asupra sensibilităţilor de psihologie naţională pe care ar trebui să ni le respecte, îi rog să se gândească, mai ales pe cei care au trecut prin asta, că, lăsând la o parte unele ţări africane unde tradiţia tribală profită de cea colonială, sau invers, deci e o problemă strict locală şi nu una geo-politică, în afară de aspectele comunismului asiatic, de altă natură decât esenţele europene, suntem singura naţiune a lumii obligată a trăi împărţit. Am vorbit şi despre sărbătoarea acestei limbi, care trebuie să devină o Săbătoare Naţională, a tuturor românilor şi a tuturor locurilor în care se vorbeşte româneşte, a tuturor locurilor în care prin această limbă se consolidează edificiul culturii române.  
 
Corneliu LEU  
februarie 2012  
Bucureşti  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!