Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Portretul unei mame
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În urmă cu zece zile, mai precis în 15.05.2014, am participat la un eveniment inedit (pentru mine): Prima expoziţie de pictură a unui tânăr artist, Casian Pacatiuş, în vârstă de ... aproape 4 ani! 
  
Evenimentul s-a petrecut la Colegiul Naţional “C.D.Loga” din Timişoara, unde colegul meu, profesorul şi artistul Sorin Scurtulescu, a organizat un vernisaj, pentru elevi, la ora 14,00 (cel la care am participat şi eu) şi altul, la ora 18,00, pentru publicul larg (aproximativ 70 de persoane, după spusele d-nei Director Mariea Ştefan). 
  
Aveam ore până la 14,00, cu o clasa de-a XII-a, la etajul al doilea, acolo unde s-a organizat, pe culoar, un spaţiu dedicat evenimentului (scaune, videoproiector, boxe, tablouri etc.). Ieşind din clasă, am dat nas în nas cu tatăl micului artist şi l-am felicitat pentru reuşita fiului său. Pe scări, urcau agale, mama şi fiul. Simona Stoiţa este unul dintre puţinii oameni care m-au impresionat profund în viaţă, prin modul extraordinar...de a iubi. De mână îşi ducea odorul scump, pe Casian, învins, la acel moment, de înălţimea şi multitudinea scărilor din colegiul nostru. 
  
Pe Simona am cunoscut-o cu ceva ani în urmă, în calitatea ei de organizator al concursului „Lectura...la doi paşi”, din cadrul evenimentului “Caravana Gaudeamus”. Cu un zâmbet larg, cu răbdare şi bună organizare, a coordonat admirabil şi creativ, an de an, evoluţia elevilor noştri, aducând, de la etapa naţională a concursului, premii meritorii pentru judeţ. La toate activităţile la care am invitat-o ulterior, pe diverse tematici, a răspuns afirmativ, personal sau prin d-nul Ciprian Pop. Am simţit-o mereu aproape, şi mereu pozitivă.  
  
Cea mai mare bucurie a ei a fost vestea că va deveni mămică. Şi nu oricum! Avea să aducă pe lume copilul omului pe care l-a iubit cel mai mult. Am întâlnit-o apoi înlăcrimată, nu o dată, când lucrurile nu au evoluat aşa cum şi-ar fi dorit o mamă şi-o parteneră de viaţă, dar toate au trecut, şi acum o vedeam vădit emoţionată, strângând-şi fiul de mână, ca şi cum ea s-ar fi temut că se va pierde în mulţimea ce începuse să umple holul. 
  
Casian era serios, sobru, prea sobru pentru un copil de nici 4 ani. Uşor obosit de nesfârşitul scărilor, mi-a acceptat, cu seninătate, prezenţa. S-a bucurat descoperindu-şi tatăl, ce pusese în ordine toată sonorizarea pentru eveniment. 
  
Am alergat într-un suflet să duc catalogul şi să revin pentru vernisaj. Luasem, chiar în acea zi (fatalitate!), o combinaţie de medicamente, menită să-mi atenueze disconfortul articulaţiilor, care, de la ploaie, nu mai voiau să mă asculte. M-am privit fugar în oglinda din baie...Nu doar mâinile şi gleznele mi se umflaseră, ci întreaga faţă. Îmi venea să plâng. Dar nu era timp pentru aşa ceva! Tot atunci îmi ţinuse calea şi o mămică. Voia să-i arăt catalogul, cu “isprăvile” recente ale fiului. Pffff!!! N-ai de ales ... Trebuie să-ţi păstrezi zâmbetul profesional şi să fii pozitiv ... ca şi Simona, mămica de la etajul II. 
  
Am ajuns, în sfârşit, la vernisajul pentru elevi! D-nul profesor Scurtulescu le explica celor de gimnaziu despre modul în care face combinaţiile de culori Casian. Tânărul artist (ale cărui picioare nu atingeau nicidecum podeaua!) stătea serios şi relaxat, pot zice, lângă mămica lui. Simona era elegantă, de-o eleganţă clasică ... costum, cămaşă cu volane ... Un zâmbet suav îi lumina faţa. Nu cred că auzea nimic din ce se spune ... Ochii ei priveau spre Sorin, dar nu-l vedeau. 
  
“Cine e doamna de lângă copil?” mă întrebă discret d-na Directoare. 
  
“E mama lui Casian, Simona Stoiţa!” îi răspunsei. 
  
“Ea e vestita realizatoare a acelor emisiuni de cultură, de la radio?” 
  
“Da!” 
  
“Păi, şi ăsta cu pantaloni de piele şi plete e tatăl, nu?” 
  
“Da!” 
  
“Mă duc să vorbesc cu ea! Să o felicit pentru copil.” 
  
D-na Directoare nu mai ezită. Ocoli uşor spaţiul copiilor şi ajunse la Simona. Nu ştiu ce i-a spus, dar ochii mamei nu mai putură să rabde povara lacrimilor. Plângea ... De bucurie, de fericire ... Îşi prinse din nou fiul de mână, cu acea grijă ocrotitoare şi temătoare ...  
  
D-nul profesor proiectase lucrări de-ale lui Vasili Kandinski şi de-ale lui Willem de Kooning, prezentând, în paralel, lucrările lui Casian. 
  
“Încercăm, prin această expoziţie, să repromovăm vehiculata idee că talentul şi creativitatea sunt native, iar în momentul în care nu ai pe cineva să te încurajeze, şi mă refer aici la părinţi, ele se pot atrofia şi pot chiar dispărea. Copilul, când mâzgăleşte ceva, de fapt, creează!” ... spunea profesorul, iar ochii elevilor săi luceau, visând...Toţi simţeau că ascund în ei mari artişti, nedescoperiţi încă. Casian privea, cu aceeaşi seriozitate imperturbabilă. 
  
Ce-o fi în sufleţelul lui? mă gândeam. 
  
Simona era...într-o lumea a ei. N-ai fi avut nicio şansă s-o readuci aici. Emoţiile ei, de mamă, erau mai puternice, pentru fiul ei, decât pentru orice emisiune ai fi pus-o s-o realizeze în direct.  
  
Tatăl, ca şi fiul, privea serios. 
  
Da, aveau acelaşi mod de a privi...Doar lumina din ochii lui Casian era...a Simonei...Blajină, cuceritoare. Ce combinaţie...de nuanţe! 
  
La final, copiii, ca şi adulţii...Unii, invidioşi, au plecat grăbiţi. Alţii, plini de simpatie, au mai stat la discuţii, cu micul artist. Cei mai entuziasmaţi, au făcut fotografii, cu el, cu lucrările lui. 
  
“Vii şi diseară?“ m-a întrebat mama. 
  
“Desigur!” i-am răspuns, convinsă de ceea ce zic. 
  
Şi nu m-am dus... 
  
Numai Dumnezeu ştie de ce. Mă umflasem. Veniseră, de la 17,00 copiii la meditaţii... 
  
Nu ştiu nici în zi de azi de ce am simţit aşa. M-am tot autoanalizat...uite, de 10 zile. Cu umflatul...nu prea-mi pasă cum mă văd alţii. Cu copiii de la meditaţii...puteam să-i reprogramez. 
  
Am citit apoi, comentariile pro şi contra acestei expoziţii ... şi m-am îngrozit, m-am ruşinat, ca om! Cum trebuie să te simţi, ca mamă, când nişte nevăzuţi, necunoscuţi, terfelesc bunele tale intenţii, creaţiile unul copil talentat care are deja în palmares Premiul I la Concursul Naţional de Creaţie şi Premiul II la Concursul Internaţional Discovery-Descoperă Lumea, Premiul I la Concursul Amintiri din copilărie? 
  
“Simona e devastată! Nu se poate opri din plâns!” mi-a spus, a doua zi, colegul meu, Sorin. 
  
Acum chiar m-am simţit mizerabil! Aş fi vrut să-i spun mamei Simona atâtea cuvinte frumoase, de laudă, metoritorii şi adevărate, despre tot ce a reuşit să facă pentru dezvoltarea atât de frumoasă a lui Casian ... şi nu i le-am spus. 
  
De ce? De ce ajungem să fim atât de “neprietenoşi” tocmai cu cei care ne-au fost mereu alături? Ce-i cu mine, cu noi, cu lumea noastră? 
  
Azi noapte am găsit, după zece zile de frământări, un posibil răspuns ... personal. 
  
Cred că dragostea Simonei pentru fiul ei şi greutăţile prin care a trecut, ca să şi-l păstreze alături, m-au făcut să regret toate sarcinile pe care le-am pierdut ... voluntar sau accidental. Cine ştie cărui artist i-am frânt zborul? Cine ştie cui i-am luat şansa unui zâmbet? Cine ştie cine mi-ar fi şters lacrimile acum? 
  
Acesta este portretul unei mame: “o Simonă” care trece prin răutăţile lumii, crezând, cu toată dragostea, în fiul său! 
  
Şi pentru că peste două zile micul artist chiar împlineşte 4 ani, vreau să-i urez un sincer “La mulţi ani!”, iar mamei Simona Stoiţa, multe şi mari împliniri alături de Casian! 
  
Timişoara, 24.05.2014 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Portretul unei mame / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1240, Anul IV, 24 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!