Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Corina Kiss         Publicat în: Ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Corina KISS - MEZZOSOPRANA MIHAELA BINDER-UNGUREANU LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE OPERĂ, OPERETĂ ŞI BALET – BRAŞOV 2012
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Numele celebrei mezzosoprane Mihaela Ungureanu-Binder este deja cunoscut atât publicului internaţional, cât şi celui românesc. A X-a ediţie jubiliară a avut-o ca invitată pe braşoveanca Mihaela Ungureanu-Binder care ne mărturiseşte că „reântâlnirea cu publicul din România este întotdeauna emoţionantă”.  
 
Corina KISS: Ce a însemnat pentru tine acest gen de spectacol – concert pe scena de „acasă”?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: O mare bucurie! Doresc să le mulţumesc braşovenilor şi nu în ultimul rând domnului Ovidiu Mezei, cel care a făcut o reuşită din acest eveniment „Marea Gală – Concert” la Opera din Braşov. Desigur, pentru mine posibilitatea de a cânta pentru prima dată „acasă” pe scena acestui teatru a fost extrem de emoţionantă. Oriunde este mai uşor să treci peste o apariţie scenică decât acasă, unde eşti aşteptat de prieteni, părinţi, fraţi şi de publicul care te ştie de mic copil. Ei aşteaptă de la tine mai mult decât ai fost, doresc să vadă performanţa şi evoluţia carierei tale.  
 
Corina KISS: Eşti plecată din România la mijlocul anilor '90 la Opera de Stat din Viena unde ai făcut o carieră valoroasă demnă de respectat. Cum a fost prima colaborare cu orchestra Operei din Braşov care l-a avut la pupitrul dirijoral pe cel mai „longeviv” dirijor Dorel Munteanu?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Sunt sentimente care nu le putem descrie, deorece cuvântul e prea mic. Însă, nu pot trece peste calităţile maestrului Dorel Munteanu care a dovedit nu numai o amplă experienţă dirijorală, ci şi un rafinament şi o delicateţe uimitoare cu care lucrează fiind mereu alături de interpretarea solistului. Orchestra a fost stimulată şi a ştiut să se ţină la înălţimea cerinţelor creindu-se o energie magică între orchestră, dirijor şi solist.  
 
Corina KISS: Ce amintiri te leagă de scena din Braşov?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Prin natura lucrurilor şi prin felul în care a început cariera mea artistică a fost la 15 ani când am urcat pentru prima dată pe scenă alături de Filarmonica din Braşov ca şi pianistă – concertistă, avându-l alături pe dirijorul I. Ionescu – Galaţi. Cu un an mai târziu (la 16 ani) am fost prima elevă din istoria Liceului de Muzică din Braşov care am adus un premiu internaţional la pian şi anume din Llangollen, Ţara Galilor – Anglia. Desigur, aceste evenimente au fost momente importante în viaţa mea şi în formarea mea artistică. Vocea mea s-a dezvoltat încetul cu încetul în corul „Camerata Infatis” a profesorului Nicolae Bica, conturându-se o voce cu armonice şi o culoare deosebită, cu sunete grave care arătau încă din copilărie că voi fi cu siguranţă mezzosoprană.  
 
Corina KISS: Ai fi urmat o carieră pianistică dacă nu ai fi ascultat sfatul strălucitei mezzosoprane Marta Kessler - solista Filarmonicii din Bucureşti?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Dacă o întrebaţi pe profesoara mea de pian de atunci, Stela Drăgulin o să spună cu certitudine: DA. Şi îi înţeleg alegerea! Eu eram „copilul minune” la vremea aceea, iar Stela Drăgulin o tânără profesoară cu mari ambiţii şi foarte talentată pe plan pedagogic, o combinaţie extraordinară între elev şi profesor. Însă eu, am fost cea care a ales “drumul” cântului, instrumentul de neînlocuit pentru mine, deoarece vocea umană este cea care poate să transmită cele mai rafinate culori şi emoţii. Ca şi pianist trebuie să te obişnuiesti să fi de cele mai multe ori singur cu lumea muzicii adâncit ore întregi în studiu pentru descoperirea şi redescoperirea ei. Pe când ca şi cântăreţ după ce ţi-ai învăţat rolul eşti direct în legatură cu universul muzicii. Repetiţiile la scenă şi spectacolele îţi dau posibilitatea să descoperi mai repede frumosul şi emoţiile unice care nu se repetă niciodată. Acelaşi rol cântat pe diferite scene ale lumii cu dirijori şi orchestre diferite aduc mereu alte emoţii, alte sentimente, alte trăiri. Chiar dimensiunile scenelor, ideile diferite despre aceeaşi arie a unui regizor nou, schimbă total viziunea şi părerea ta despre un rol. Acest lucru m-a fascinat de la început şi m-a făcut din tinereţe să-mi doresc acest drum. Curiozitatea de a deschide uşa universului operei alături de o muzică care rămâne mereu aceiaşi, dar care e în acelaşi timp mereu nouă încărcată de emoţii noi m-a atras din ce în ce mai mult.  
 
Corina KISS: Despre profesoara Stela Drăgulin s-au auzit lucruri controversate în ultimii ani, ai o părere personală?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Sigur că am o părere personală care s-a conturat de-a lungul timpului, cunoscând-o pe profesoara Stela Dragulin de când eram copil şi în preajma căreia mi-am deyvoltat avut „cariera” mea pianistică. Am cunoscut-o chiar de la începutul carierei sale, ca tânară profesoară la Liceul de Muzică din Braşov. Toţi tinerii aduc o energie, un puls nou cu ei, iar spiritul ambiţios al doamnei Stela Drăgulin era de a descoperii talente şi de a le forma. Sigur, a face performanţe cu copiii nu este tocmai uşor deoarece cere o mare disciplină, seriozitate şi multe ore de lucru. Talentul e un mănunchi de însuşiri (pe care mulţi părinţi nu le înţeleg), iar Stela Drăgulin a fost profesorul multirateral implicat în viaţa „micului artist”, aceasta însemnând nu numai ore de pian, ci şi acţiunea managerială. Există copii foarte talentaţi, dar fără aceşti profesori care să se implice şi să caute în lăuntrul copilului pentru a-l scoate la lumină, nu s-ar ajunge la performanţă. Fără tenacitate, perseverenţă, muncă asiduă şi preocuparea de a forma dintr-un copil talentat un „mic artist” care să stea pe o scenă profesionistă, nu s-ar vorbi astăzi de vârfuri. La Braşov, profesoara Stela Dragulin a păstorit şi a crescut copiii care au dorit să descopere muzica, mai cu seamă pianul, cu pasiune şi fiecare din aceste mici talente s-a dezvoltat după datele naturale care le-a avut. Unii au dorit performanţa pianistică, alţii şi-au dezvoltat orizontul muzical în alte ramuri artistice unde baza pianului le-au fost de un ajutor major, sau cei care interior nu au putut ţine pasul spre perfecţiune şi au rămas admiratorii de pe scaunul spectatorului. Într-un cuvânt Stela Drăgulin este şi a fost profesorul pe care ar trebui să ni-l dorim dacă vrem ceva serios şi performant.  
 
Corina KISS: Se spune că orele de instrument şi relaţia cu profesorul trebuie să fie o plăcere, nu o tensiune. Cum au decurs orele de instrument (pian şi mai apoi canto) în perioada ta de formare?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Ca elevă la pian am fost mult mai docilă şi mai asculătoare, am acumulat ca un „burete” tot ce mi se spunea şi îmi plăceau orele de pian, mă simţeam în elementul meu. Doresc să cred că şi profesoarele mele: Stela Drăgulin şi Cristina Georgescu, profesoara de la Liceul de Muzică din Bucureşti, au aceiaşi părere. Nici una din profesoarele mele nu au fost altfel decât generoase cu mine conducându-mă fără forţă sau brutalitate spre succes! Pentru a face performaţă, nu însemană intimidare psihică, ci generozitate din partea profesorului pentru a putea scoate un talent la lumină. La canto însă, lucrurile au stat altfel. M-am remarcat profesorilor datorită timbrului meu special cu dorinţe şi pretenţii mari. Ştiam că am o bază muzicală solidă datorită pianului şi a şcolii de muzică, dar nu am ştiut că posibilităţile tehnice de am folosi vocea şi de a transmite emoţiile pe care le doream, nu erau la acelaşi nivel. De aceea, cred că am fost precum „un caluţ nărăvaş şi nerăbdător” pe care profesorii trebuiau să-l ţină în frâu să nu-şi rupă gâtul. Toţi aceşti ani de facultate în care se impunea o formare cu multă muncă, trudă, lacrimi şi deznădejdii nu au fost uşori, însă le port respect şi iubire profesorilor mei care şi-au adus contribuţia: Marta Kessler, Iulia Buciuceanu, Gheorghe Roşu, Ana Manciulea şi Lucia Stănescu.  
 
Corina KISS: Crezi în fraza că „performaţa cere sacrificii”?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Oh, da! Mari sacrificii! Cuvântul e scurt la figurat, dar amplu în realitate. Sacrificiile sunt din partea multora: a părinţilor, a profesorului şi a elevului. A face muzică într-un mod profesionist, care să reziste timpului, înseamnă implicarea fizică şi psihică din partea acestor trei părţi. Trebuie să mărturisesc că în copilărie nu am ştiut ce înseamnă „sărbători”, cum am mai spus deja, studiul pianului cere un antrenament permanent şi neîntrerupt, dar mie mi-a făcut plăcere acest ritm de viaţă, m-a învăţat de mic copil că pentru a ajunge „în vârf” trebuie să fi mereu disciplinat, iar atât părinţii mei, cât şi profesoarele mele de pian, Stela Drăgulin şi Cristina Georgescu, cereau profesionalism.  
 
Corina KISS: Ce te-a legat în copilărie de cariera pianistică şi ce te leagă acum de cea a cântului?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Faptul că amândouă carierele le-am făcut din ambiţia mea într-o atmosferă serioasă. Apoi, frumuseţea şi emoţia pe care o poate da muzica: universul sunetelor în faţa căreia toţi suntem egali.  
 
Corina KISS: Se ştie că apariţiile tale au fost pe scene renumite internaţionale şi mai ales pe cele din Austria şi Germania. Cum ai găsit schimbarea cu scena de „acasă”?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Trebuie să dezvălui un secret: eu cânt cu aceeaşi dăruire şi plăcere pe orice scenă din lume însă, cum spuneam, acasă e cel mai greu. Reîntâlnirea cu publicul din România e întotdeauna emoţionantă. Emoţiile sunt mult mai puternice şi oamenii din public mult mai cunoscuţi.  
 
Corina KISS: Ultima ta colaborare cu Placido Domingo a fost tot într-un astfel de Gală – Concert la Viena. Ce ne poţi spune despre artiştii braşoveni alături de care ai cântat acum?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Colaborarea mea cu Placido Domingo a fost de mai multe feluri şi nu într-o gală – concert, ci într-un matineu de prezentare a unei premiere ce urma să aibe loc la Opera de stat din Viena şi apoi multe alte spectacole. Colegii mei braşoveni Carmen Oprişan şi Dorin Mara sunt cântăreţi şi artişti minunaţi, cu voci deosebite, care au străbătut scenele lumii datorită calităţilor şi cu care am avut o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc pe scena de la Braşov. Trebuie să amintesc că, pe Dorin Mara îl ştiu decând eram elevi, el la fagot iar eu la pian în Braşov, iar pe Carmen Oprişan am cunoscut-o la Cluj când ea era deja solistă la Opera Română, iar eu studentă. Începutul meu ca solistă la Opera din Cluj i se datorează într-un fel, deoarece a trebuit să cânt rolul Prinţului Orlovsky din opereta Liliacul înlocuind-o pe Carmen. Cu acest spectacol a avut loc şi primul meu turneu în Italia şi prima mea ieşire ca solistă în străinatate împreună cu Opera Română din Cluj.  
 
Corina KISS: Cariera ta de mare anvergură pe scenele mari din Europa şi Asia au făcut să devii un nume de rezonanţă atât în străinătate, cât şi în România. Ce sfat poţi să dai tinerilor care sunt la început de drum?  
 
Mihaela UNGUREANU-BINDER: Oh, greu de spus azi un sfat potrivit! În orice caz pe lângă o pregătire bună care le va da siguranţă şi plăcere pe scenă, le doresc noroc pe drumul cântului să poată cânta, ca şi mine, pe scenele mari ale lumii şi chiar acasă.  
 
Corina KISS  
Germania  
20 noiembrie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corina KISS - MEZZOSOPRANA MIHAELA BINDER-UNGUREANU LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE OPERĂ, OPERETĂ ŞI BALET – BRAŞOV 2012 / Corina Kiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 692, Anul II, 22 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Kiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Kiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!