Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Redactia > Autori > Mobil |   



Corina Lucia Costea - profil de autor sau
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
M-am născut într-o vreme de mare neiubire între părinţii mei, la 30 martie 1968, la Ciacova, în judeţul Timiş...pe vremea când mama, Emilia-Lucia, bănăţeancă, contabilă la Baza de recepţie din Jebel (unde şi locuia), era la cumpărături. Tatăl meu, Toma, oltean, inginer mecanic la I.A.S.Liebling (atunci), era plecat în delegaţie...unde s-a şi pilit aşa de rău (că nu era băutor de felul lui)...încât a ajuns la maternitate abia a doua zi, seara. De supărarea mamei...m-au crescut cu biberonul...dar n-a mers. În schimb, cu cana, creşteam într-o zi, cât alţii-ntr-o săptămână (ceea ce se vede şi azi...).  
 
Am copilărit în comuna Jebel. Aici am avut aceeaşi educatoare, acelaşi învăţător şi aceeaşi dirigintă, în gimnaziu, ca şi sora mea, Lăcrămioara-Carmen (cu 4 ani şi jumătate mai mare decât mine). „Doamnă, cum aţi făcut doi copii aşa de diferiţi? Aia mare...blândă, liniştită. Asta mică...bate toţi băieţii.”…aşa se plângea învăţătorul, mamei.  
 
Premiul I am luat amândouă, în toţi anii petrecuţi, ca eleve, aici (clasele I-VIII). Eram talentată la compunere, olimpică la română. Scriam, uneori, în tandem cu mama...care lăsa mâncare şi familie şi tot pentru un roman bun. La compunere, la algebră şi la franceză mă ajuta, cu drag. Altfel, nu existam...poate doar când nimerea o joardă cu care să-şi verse focul pe spinarea mea...”că ai toată mutra lui”.  
 
Liceul Pedagogic „Eftimie Murgu” (pe atunci), din Timişoara, a fost alegerea tatălui meu, pentru amândouă fetele (pe mine, nici nu m-au mai întrebat...”filiera” era făcută). Am avut, ca dirigintă, un om foarte special...prima care şi-a dat seama cât sufăr din lipsa de iubire a părinţilor...a mamei, în special...şi a vrut să mă înfieze, în clasa a IX-a. Jur că am vrut. Paradoxal, mama n-a vrut să mă dea. Abia plecarea mea la oraş a făcut-o să-mi simtă lipsa.  
 
Dascălii de la oraş au înclinat balanţa, în favoarea mea. Eram mare “utecistă”, olimpică la română şi foarte apreciată la practica pedagogică. Am luat menţiune, la final de an...dar eram mulţumită. Nu chiulisem o oră...lipsisem doar când am fost în spital.  
 
Muribundă, mama îl redescoperise, în suferinţă, pe Dumnezeu. Făcuse şcoala la călugăriţele catolice...dar nu ne-a învăţat o rugăciune. Avea genunchii toţi numai semne de la pedepsele corporale...din vremea aceea. La spital, a vrut să se roage din cartea ei de rugăciuni...unde scria: “se spune cu voce tare de 50 de ori Crezul”...etc. Mă bocea ea pe mine, de parcă eu ar fi urmat să mor. Se ruga lui Isus s-o ierte şi s-o ajute în a obţine iertarea mea...că eram un copil nevinovat, pe care l-a lipsit de iubirea maicii sale. Se ruga Maicii Domnului să trăiască doar atât, cât să mă vadă cu şcoala terminată. Dar D-zeu avea rânduielile Lui.  
 
Pe vremea lui Ceauşescu (că am fost promoţia 1986), era mai rentabil, pentru noi, cele cu Liceul Pedagogic, să ne luăm post (dacă aveai medie mare, prindeai oraşul...dacă nu, oricum, ceva în judeţ) şi să urmăm facultatea la fără frecvenţă. Acolo, repartiţia era naţională şi cine ştia când şi cum mai veneai acasă. Aşa e mentalitatea aici, în Banat...să fii lângă ai tăi, buni... răi.  
 
Mi-am luat post de învăţătoare, titulară, la Şcoala cu clasele I-VIII nr.28 din Timişoara (1986-1992, vara) şi am urmat cursurile Universităţii din Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, secţia română-latină (1986-1991...5 ani...iar în februarie 1992 mi-am susţinut examenul de licenţă, cu o teză despre “Creanga de aur” a lui Mihail Sadoveanu, examen pe care l-am luat cu media 10). Ni s-a permis, în toţi anii, să frecventăm cursurile de zi, precum şi cele special organizate pentru acea formă de învătământ, dând examene doar anuale.  
 
În vara 1992 am dat examen de titularizare pe un post de limba şi literatura română. Din 47 de candidaţi, pe două locuri...am fost a doua, cu voia lui D-zeu. M-am titularizat la Colegiul Naţional “C.D Loga”, din Timişoara, unul dintre cele mai bune licee din oraş, la care lucrez şi în prezent. E un loc de muncă drag mie, în care am multe amintiri şi unde am legat multe prietenii...cu colegi şi elevi...absolvenţi (chiar naşa mea de cununie a fost o fostă elevă...mă rog, părinţii ei).  
 
Am lipsit de aici doar 5 ani (2005-2010), cât am fost inspector şcolar de specialitate (pentru limba şi literatura română, limba şi literatura latină, limba şi literatura greacă veche şi bibliotecari şcolari), la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş.  
 
M-am căsătorit din mare dragoste (aşa credeam eu), în 1997, cu un ofiţer de aviaţie (unul dintre primii mei prieteni, de când aveam 15 ani). Eram a doua lui soţie. Ca şi pe cea dintâi, şi pe mine m-a părăsit...pentru că nu făcusem copii (am pierdut 4 sarcini). Ne-am despărţit în 2008 şi divorţul s-a pronunţat în 2009...când şi a treia lui soţie a pierdut sarcina.  
 
Cu o săptămână-două înainte de plecarea lui mi-am susţinut doctoratul, în filologie, (19.06 2008), la Universitatea de Vest din Timişoara, cu teza Motive şi structuri mitice în opera lui Mihail Sadoveanu, conducători de lucrare fiind: regretatul prof.univ.dr. Ivan EVSEEV şi prof.univ.dr.Ioan Viorel BOLDUREANU.  
 
Dintre articolele publicate anterior acestei susţineri publice, amintesc: :  
 
- Sadoveanu şi critica arhetipală, articol apărut în Suplimentul cultural “argonauţii”, nr.6(58), coordonat de Adrian Dinu Rachieru, al ziarului Tibiscum (publicaţie lunară editată de Facultatea de Jurnalistică a Universităţii Tibiscus din Timişoara), anul III, nr.6 (48), noiembrie/decembrie, 2005, pag.10;  
 
- Sadoveanu şi critica arhetipală, articol preluat în revista “Luceafărul”, nr.8 (732) din 1 martie 2006 (publicaţie săptămânală, sub egida Uniunii Scriitorilor), la pag.22;  
 
-Sadoveanu şi” civilizaţia mitului”, articol-eseu apărut în “Revista noastră”, nr.I (5)/2008, publicaţie semestrială, editată de Asociaţia pentru dezvoltarea relaţiilor culturale între Moldova şi Banat “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Timişoara, la pag.14-17.  
 
Unul dintre cele mai deosebite evenimente din viaţa mea l-a constituit “întâlnirea”, în spaţiul virtual, cu ziaristul Octavian Curpaş. Nu ştiu cum şi nici de unde a ajuns adresa mea de mail între cele cărora le difuza informaţii despre articole apărute în ziarele diasporei române. Pe unele le citeam, pe unele nu. În orice caz, nu am răspuns niciunui mail până la cel în care îşi anunţa aniversarea căsătoriei şi le mulţumea tuturor cunoscuţilor, pentru prietenie şi colaborare. Anexase şi o fotografie cu soţia şi fiica. Am plâns atunci. Nu de invidie, nici de supărare...ci de bucurie...că există şi astfel de familii şi de sentimente în lume.  
 
Le-am scris ceva...el mi-a răspuns...după un timp. Aşa am început să vorbim despre noi, ca oameni, ca preocupări. A fost ceva cu totul neaşteptat când mi-a publicat prima povestire, despre mama mea (http://www.phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=2352:aduceri-aminte&catid=69:journals&Itemid=394).  
 
I-o trimisesem ca o scrisoare personală...A publicat-o, dar m-a şi certat exemplar...pentru conduita de neurmat a „protagonistei”, conduită pe care să nu îndrăznesc să o urmez. Mi-a mai publicat apoi...încă 18 povestiri (19 în total).  
 
După 2-3 articole, m-a contactat şi d-nul Ştefan Doru Dăncuş, de la revista Singur, din Târgovişte, ca să le acord permisiunea de a prelua din Phoenix Mission cele câteva articole. Aici, la revista Singur, mi-au apărut, cu o excepţie, 31 de texte.  
 
Colaborarea cu revistele Saltmin/ Armonia şi cu Conexiuni Creştine Contemporane, cu d-nul Octavian Lupu, mi-a fost facilitată prin amabilitatea d-nului Octavian Curpaş, căruia încă nu i-am mulţumit personal, dar o fac zilnic, în rugăciunea din zori şi în cea de seară. Fie ca D-zeu să-i dea daruri după mărinimia sufletului său.  
 
Întâlnirea cu d-nul Octavian Lupu a fost, pe cât de plăcută, pe atât de stânjenitoare pentru mine...între atâţia „Octavian”...am încurcat într-o zi mail-urile...şi îi spuneam ...ce aveam de vorbit cu d-nul Curpaş. Norocul meu a fost...că e un om echilibrat şi cumpătat...şi a înţeles încurcătura. Am râs toţi trei când am înţeles...cum alunecase informaţia.  
 
Revista Conexiuni Creştine Contemporane este pentru mine, ca ortodoxă, o mare provocare. Cu paşi mici, dar siguri, fără a forţa nota...ea a adus un mare echilibru şi încredere în viaţa mea. Lecturile biblice şi textele de aici, emisiunile înregistrate şi delicata, dar ferma selecţie a textelor, făcută de d-nul Lupu, au menirea de a-l orienta pe cel pierdut, de a-l aduce acasă pe cel rătăcit.  
 
Ce poate fi mai frumos, iubind cerul şi pământul...cu toate ale sale...decât să simţi că undeva, în lume, eşti iubit...şi apreciat?...că nici Tatăl şi nici Fiul nu te-au uitat...în suferinţa ta ...şi ţi-au dăruit prieteni adevăraţi, chiar dacă pentru asta trebuie să treci mări şi oceane.  
 
Vă iubesc pe toţi şi vă binecuvântez, din toată inima, dragi prieteni!  
 
Timişoara, 27.01.2011 Corina-Lucia Costea  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corina Lucia Costea - profil de autor sau Iubind cerul şi pământul ... cu toate ale sale / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 24, Anul I, 24 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!