Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Florentina Crăciun         Publicat în: Ediţia nr. 868 din 17 mai 2013        Toate Articolele Autorului

COPILUL NIMANUI!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

La marginea oraşului încă se mai găseşte un vagon vechi care candva staţiona aici deoarece pe acest loc se afla un depou.

Gara, a rămas unde a fost dintotdeauna. Acum, ca din totdeauna de fapt, prin gară mişună tot felul de oameni, dar mai ales, copii care s-au rătăcit de toţi ai lor. Pe chipurile lor nespălate ca şi în ochii lor, citeşti durerea, frica, foamea. Sunt atât de mulţi copii abandonaţi de părinţi sau de viaţă încât e greu să gândeşti cam ce se poate face de unul singur pentru a-i putea ajuta. Nu e prima oara când întâlnesc copii care cer bani şi nici pentru prima oară când încerc să ajut aceşti copii. Mă doare că nu se pot găsi căi de rezolvare, că nici măcar nu se caută. Suntem bombardaţi zilnic la televizoare prin intermediul diverselor emisiuni cum trăiesc unii oameni care s-au îmbogăţit fără muncă dar cărora nu le pasă că un copil moare la propriu, de foame. Noi suntem un popor credincios, unii însă, merg la biserică numai ca să-şi etaleze luxul făcut fără ruşine. Unii cred în Dumnezeu dar oare cum să faci asta şi să te şi detaşezi de nişte fapte ale unor preoţi care se petrec în văzul mulţimii sau altele şi mai ruşinoase care sunt ascunse? De aceea nimeni nu are timp şi pentru aceşti micuţi care sunt pierduţi prin lume şi sunt obligaţi să-şi construiască o lume a lor, o lume foarte dură. Mie mi-a spus cineva ca acolo, la marginea oraşului în acel vagon stau mai mulţi copii ai nimănui. Mergeam pătrunsă de gânduri pe o stradă care avea un magazin cu de toate ca să spun aşa. Chiar găseai ca în vremurile de demult de toate.In momentul în care am vrut să plătesc un produs, o fetiţă în jur de patru- cinci anişori mă trăgea de haină întinzând apoi mânuţa-i mică să-i dau ceva fără a spune ce, fără a cere verbal ceva. Am simţit imediat un cutremur înfiorător în interiorul meu. Lumea cumpăra, vorbea, se comporta de parca nu s-ar fi întâmplat nimic îngrozitor în acel moment pe pământ. Ochişorii fetiţei, mari şi negri ca noaptea aveau lacrimi. M-am aşezat pe un scaun, am luat-o lângă mine şi am întrebat-o fără vreun rost cum o cheamă? A început să plângă încet ştergându-şi lacrimile cu pumnişorii strânşi.

- Mă cheamă Alina pe mine şi... nu mai ştiu!

- Tu eşti singură? Unde este mama ta? M-a privit din nou şi după ce s-a gândit mult mi-a spus că mama ei este plecată la o bunică în Italia că bunica 'ceea' nu vede deloc.

- Şi tu cu cine stai, unde este casa ta?

- Eu stau în vagon cu Sorin şi Mirela şi e frig tare!

- Ei sunt frăţiorii tăi?

- Nu, ei sunt copii!

Nu am mai găsit cuvinte. Am luat-o de mânuţă şi am dus-o să mănânce mâncare caldă într-un restaurant fără pretentii dar curat...

- Vrei să fii mama mea? Intrebarea a căzut ca un fulger. Nu aveam răspuns aşa că m-am gândit că trebuie să iau măsuri imediat pentru a nu spori durerea şi aşa destul de mare a copilului. Am mers cu încredere către Protecţia copilului.

- Cu cine pot discuta în legătura cu protecţia acestui copil? Doamna respectivă s-a dovedit a fi foarte drăguţa şi m-a rugat să astept un minut că se rezolvă.

Peste exact trei minute apăru o altă doamnă, la fel de drăguţă şi cooperantă.

- Unde a-ţi găsit copilul?

- Nu l-am găsit eu ci el, adică ea- că e fetiţă, m-a găsit pe mine într-un magazin. Si am povestit totul aşa cum s-a întâmplat.

- Cum te cheamă puişor? Nimic, nici-un răspuns.

- Vobeşte? Mă întrebă doamna!

- Desigur, zic eu. Hai iubito, spune-i doamnei cum te cheamă!

- Nu, zice, nu vreau la ea. Problema se rezolva greu, eu eram în plus aşa că urma să văd cum mă descurc să pot pleca. Nu se putea pune problema să o iau cu mine, nu era legal sub nicio formă. Au vorbit doamnele între ele ceva şoptit, Alina mă ţinea strâns de mână şi îmi tot şoptea, nu stau aici... Mi-a venit în minte să-i spun că merg să aduc un pahar cu apă. A fost de acord, am sărutat-o pe frunte, ochii îi erau în lacrimi, a simţit că vreau să plec şi să o las acolo dar nu avea nicio putere să mă determine să o iau cu mine, o durea, mă durea şi pe mine. In acel moment una din doamne mă chemă pe holul alăturat.

- Doamnă, o să vă rog să plecaţi pe aici, nu aveţi cum să rezolvaţi problema, copilul va rămâne la noi, ştiţi cum o cheamă?

- Da, Alina!

-Vă mulţumim, este mai bine aşa, nu vrem să vă mai implicăm în tot felul de proceduri. Va fi bine pentru ea credeţi-mă. Poate la început va fi greu dar peste câteva zile, va fi altfel.

- Eu vreau să vă spun că ştiu de la Alina că în acel vagon din fostul depou mai sunt doi copii mici, dacă nu-i veţi aduce şi pe ei, cât de curând Alina ori va fugi de aici ori se va îmbolnăvi şi vă rog să mă credeţi că voi urmări un timp situaţia ei. Fără supărare, da?

-Desigur doamnă, puteţi veni oricând doriţi. Sigur va vrea să vă vadă.

- Mulţumesc! Aş vrea să nu fug, ar fi foarte trista. Merg să o îmbrăţişez şi să-i spun că voi veni în fiecare zi să o văd.

- Desigur, cu mare plăcere, poftiţi vă rog!

Alina se aşezase jos ghemuită şi plângea, mă durea atât de mult plânsul ei încât îmi venea să o iau cu mine. Doamna care rămăsese cu Alina se dusese să-i aducă apa de care eu uitasem în zăpăceala mea.

- Ce este cu tine Alina? Te rog să fii puţin atentă, vrei?

-Da!

- Vreau să te rog să ai încredere în mine. Tu o să rămâi aici, doamnele vor avea grijă să nu îţi lipsească nimic iar eu voi veni să te văd în fiecare zi, vrei aşa?

- Da, da' să nu mă uiţi aici, nu vreau!

- Îţi promit să vin mereu la tine şi de fiecare dată o să îţi aduc ceva dulce şi chiar mâine o să-ţi aduc un ursuleţ.

- Mare?

- Da, mare şi frumos. O să fii cuminte?

- Da, o să fiu! S-a înviorat pe loc,mi-am revenit şi eu, ne-am îmbrăţişat tare, tare, cum a vrut ea şi am plecat. Alina a rămas veselă. Simţeam că plutesc de bucurie. Când am ajuns acasă, ai mei credeau că am cîştigat la loterie.

- Şi? Mă întrebă după o vreme soţul meu! I-am povestit totul desigur. A fost de părere că am procedat corect!

A doua zi dupăamiază, am fost să o văd pe Alina. Desigur îi cumpărasem ce i-am promis. Când a văzut ursuleţul care era ditamai ursul de pluş strălucitor s-a bucurat nespus. Ne-am îmbrăţişat din nou "tare-tare". Alina, a rămas foarte liniştită, pentru mine asta înseamnă o mare realizare.

Viaţa are multe căi ascunse. Aş da orice ca fiecare copil să trăiască în siguranţă şi căldură în mijlocul familiilor lor sau să fie adoptaţi de oameni cumsecade care să-i iubească sincer şi să-i ajute să crească oameni de nădejde.

Alina, va fi de aici înainte o bucurie pentru noi şi cred că şi noi vom fi o bucurie pentru ea până când, dacă va fi să fie, va fi adoptată de un cuplu iubitor de copii. Ii doresc Alinei o viaţă fericită şi cred din inimă că aşa va fi!

Florentina Crăciun
mai 2013
[/b]  


 

Referinţă Bibliografică:
COPILUL NIMANUI! / Florentina Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 868, Anul III, 17 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Florentina Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentina Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!