Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   



Coolegii mei, soţii Rica şi Nicu Rucsanda
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Cupluri” de dascăli care şi-au dedicat anii tinereţii şi maturităţii, până la pensionare, instruirii şi formării miilor de învăţăcei ale celor peste o sută promoţii de absolvenţi de la cele două cicluri şcolare (primar şi secundar sau elementar ori gimnazial) ...  
  
Un „el” şi o „ea”, o tânără familie abia închegată şi a cărei iubire urma să se împlinească sub zodia unui destin comun de vocaţie cărturărească, cu aşteptată devoţiune profesională - echivalentă în planul martiriului creştin cu pilda exemplară a apostolilor! Renunţări nenumărate, griji şi umilinţe de toate felurile, privaţiuni materiale, frustrări de statut social, asimilări deloc onorante şi constrângeri ideologice neacceptate niciodată în spiritul şi litera principiilor inepte pe care le promovau – poate din necesitatea naturală a supravieţuirii salariale şi multe altele, nu i-au frânt rectitudinea şi nici crezul urmărit, i-au întărit şi i-au ascuţit spiritul de dreptate şi onestitate, i-au radicalizat viziunea sistemică care să excludă compromisul şi să urmeze năzuinţe etern umane, binele, frumosul, libertatea şi dreptatea, etc.  
  
Au adăugat şi au menţinut mereu trează lumina credinţei în Dumnezeu, în neam şi-n valorile creaţiei omeneşti, de la noi şi de peste tot.. A avut prioritate întotdeauna fidelitatea faţă de scopuri şi năzuinţe, cerinţa „uitării de sine” fiind proba de foc a conştiinţei lor civice şi profesionale, de multe ori trecând în planul secund educarea şi instruirea propriilor odrasle, sau, dacă nu, ceilalţi au fost trataţi „fără ură şi fără părtinire” de pe aceeaşi poziţie, de la catedră sau din afara ei, cu aceleaşi mijloace protectoare şi urmărind atingerea aceloraşi scopuri şi comandamente ale epocii.  
  
Au împăcat cum au putut trebuinţele cărţii şi familiei, cu cele dictate de misiunea nobilă a îndeletnicirii lor dăruitoare, generoase.  
  
Un pilduitor florilegiu şi potrivire de destin, chiar dacă întins pe doar câţiva ani - patru, şapte sau opt, între educatori şi învăţăcei ... Şi, cu cât câştig pentru fiecare din părţi?!... 
  
O înşiruire neconvenţională, fără respectarea întocmai a criteriului cronologic-pentru care mintea şi memoria omenească n-ar fi în stare să cauţioneze exactitatea devenirii, nici noianul şi încrengătura faptelor şi trăirilor sufelteşti, ce ţin de acest binom esenţial ce potenţează şi spiritualizează trecerea noastră prin şcoală. Şi, mult, dincolo de ea: Filofteia(Viţa) şi Toma Ştefănescu, Virginia şi Ion Şerboiu, Elisabeta şi Aurică Băjan, Veturia şi Ion Apostol, Filofteia şi Ion Popescu, Maria şi Gheorghe Constantin, Maria şi Nae Constantin, Lucreţia şi Gheorghe Dulamă, Maria şi Ion Urdea, Lucia şi Aurel Vasile, Maria (Doană)) şi Crinu Popescu, Lucica şi Stelică Cosma, Elena şi Dumitru(Titi) Ştefănescu, Elena şi Gheorghe Drăgan, Ioana şi Ion Tică, Elena şi Ion (Ţică) Botorog, Ionel şi Neta Istrate, Geta şi Ion Stelea, Mariana şi Tiberiu Lambescu, Maria (Rica) şi Nicolae Rucsanda, Ion (Ninel) şi Elena Bucur, Petrinia şi Ion Mădulărea, etc. 
  
Cei mai mulţi dintre ei rucăreni de baştină, alţii împământeniţi prin căsătorie sau îndrăgostiţi de frumusţea peisajului, de acţiunea benefică pentru sănătate a aerului şi climei, de ospitalitatea, bunătatea şi solidaritatea oamenilor, alţii din considerente pur personale.  
  
Nici unii dintre ei nu şi-au dat proprii copii să frecventeze alte şcoli de nivel similar, toţi fără excepţie au fost încredinţaţi de calitatea şi performanţa actului didactic pe care şi l-au asumt ca pe o datorie de onoare, profesională şi civică. 
  
*** 
  
Dintre toţi i-am ales pe profesorii Maria şi Nicolae Rucsanda, pentru că am făcut împreună cel mai îndelungat parcurs şcolar la nivel de şcoală generală, facem parte din aceeaşi generaţie, am fost colegi de promoţie absolvind în acelaşi an facultatea, chiar dacă la specialităţi şi în locuri diferite şi ajunşi la şcoala din Rucăr la date şi pe căi diferite.  
  
Copiii noştri au fost la rându-le colegi de liceu ori chiar de clasă, doi dintre ei absolvind învăţământul superior tehnic sau agricol şi devenind ingineri (chiar dacă cu îndeletniciri diferite), alţi doi lucrând în acelaşi sector, cel al sănătăţii, chiar dacă în profiluri diferite (stomatologie sau neurologie), cu pregătiri diferite şi în şcoli diferite ...  
  
Au fost pentru mulţi dintre noi repere de conduită morală, demnitate, răspundere profesională, afinitate colegială şi sufletească, dăruinţă şi consecvenţă în meserie, adesea tipicari dar ţintind clarificări, de principii, poziţii şi apetenţe spre lucruri simple excluzând „complexe” sau complexităţi de orice tip, cu cusururi datorate mereu bunelor intenţii de dezihnibare a interlocutorilor, îndeosebi colegi tineri, pentru a-i ajuta să treacă bariera timidităţii şi reticenţei şi a grăbi integrarea lor în colectivul şcolar, a le înlesni acomodarea cu exigenţele sau largheţile normelor (ne)scrise ale corpului didactic.  
  
Ospitalieri şi generoşi cu cei din jur, sfătuitori în toate cele, deschişi şi săritori, soţii Rucsanda erau ei înşişi de o modestie şi simplitate care cucereau şi apropiau, în faţa lor secretele păleau şi erau „puse pe masă” pentru a fi demantelate, îmbufnările şi răutăţile insidioase pe cale de a se transforma în sfruntări iminente, maliţii colegiale, cârdăşii neavenite şi dăunătoare imaginii de ansamblu a corpului didactic, dar mai ales unităţii acestuia, erau stinse din faşă, temperate cu tact şi înţelepciune. 
  
Ani buni director al şcolii – şi înainte şi după revoluţie – el a fost purtătorul de cuvânt al stării de fapt al dascălilor din subordine, solidar la bine şi la rău, protector necondiţionat al oricărui gest sau faptă care servea intereselor şcolii. Mămoasă şi cu un acut simţ al măsurii, ea tempera orice manifestări bulversante, radicale ce-ar fi prejudiciat coeziunea, spiritul de onestitate şi de onoare la care lucraseră cu toţii năduşind ani de-a rândul. 
  
Înarmaţi cu o experienţă evidentă, te aduceau de fiecare dată „cu picioarele pe pământ” dacă „te aprindeai”, iar plăsmuirile cu care-ţi „încurcai” mintea - opintind la variante „fără ieşire” - îţi erau treptat înlocuite cu substitute tonice, de llmpezime şi anvergură care să-ţi sporească încrederea şi optimismul, să te reîntremeze ... Disperarea era stinsă cu o vorbă bună şi spusă la timp, evitând-se cu pricepere consecinţele nefaste ale auto(izolării), căderii în derizoriu şi în rutină, ştiau să potenţeze reechillibrarea şi ca atare relaxarea pentru a găsi un altfel de început, o altă cale ...  
  
Pentru mine şi cred că şi pentru ceilalţii, familia de dascăli Rica şi Nicu Rucsanda reprezintă familia ideală de dascăli pe care am avut-o mereu în vedere şi pe care am oferit-o, în foarte multe situaţii, drept reper care fortifică sentimentul şi viaţa de cuplu, înţelegerea şi soluţionarea cauzelor care dizolvă şi anulează armonia în familie, mi-a (ne-a) întărit spiritul de chibzuinţă şi aspiraţia către armonie şi echilibru. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Coolegii mei, soţii Rica şi Nicu Rucsanda / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 184, Anul I, 03 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!