Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Convocare eşuată, la încenuşarea Nadiei .
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Convocare eşuată, la încenuşarea Nadiei  

 

Oare ce simbrie ar mai avea de dat vieţii, poporul român, până nu se iroseşte pe sine, nefiindu-şi propriul erou, ca la alţii, ci propriul să detonator ce-i aruncă în aer măduva spiritualităţii sale, ca la noi?!  

Ce vrea să facă poporul român cu el însuşi, spre ce se îndreaptă, până unde vrea să ajungă? Îi sunt mâncate rădăcinile de coropişniţe necombătute, i-s ronţăite frunzele de omizile şi lăcustele a ce se vrea să mai rămână din români, i-s perpeliţi mugurii cu spoieli nocive...  

Nicio naţie de pe pământ, care a răzbătut prin confruntările mileniilor, nu şi-a autodistrus propria populaţie, cultură, civilizaţie şi demnitate. Numai aşa a fost posibil să fie azi în lume popoare cu istorie mai veche decât antichitatea. Din celelalte popoare vremelnice nu a mai rămas nimic; au apărut, apar şi vor mai apărea, au dispărut, dispar şi vor dispărea, altele!  

Atât de la cele dintâi, cât şi de la cele din urmă popoare, românii au de preluat exemple, dar nu o vor face, câtă vreme nici propriile exemple nu sunt relevate şi fructificate de către ei. Românii, plângând în clocote, ori râzând în hăhieli, trăiesc azi experimentându-şi propria disoluţie, ca neam. Dacă surâsurile şi suspinele unui popor sunt în măsură să-i zugrăvească ponderat şi demn, spiritualitatea şi condiţia socială, râsul şi plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, şi de la râs la plâns.  

Acest tip de râs şi acest tip de plâns conştientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul şi profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire şi bătaie de joc, în dematerializarea şi despiritualizarea fiinţei umane şi reducerea ei la un nume încenuşat.  

Acestea sunt fenomene ale accelerării conştiinţei românilor sub comenzi din capul unei societăţi măcinate şi pulverizate spre propria desfiinţare. E ceea ce face azi deliciul perfecţionat al oamenilor care lasă prin viaţă urmele mersului în tălpici cu crampoane şi târâşului, ale călcâiului în faţa tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre şi a personalităţilor României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală şi bezmetică, a scufundării valorilor României în defăimare în tagma căpcăunilor neamului românesc.  

Într-o atmosferă în care palpită dezbinarea, ura şi aţâţarea la ură, asistăm la încercarea infestării spaţiului public cu jigniri, acuze, insulte, la adresa elitelor. Ce poate dovedi o notă a dezechilibrului uman, mai mult decât această încercare de descumpănire a naţiunii, de instituire şi instituţionalizare a stării conflictuale, ca aceaste acţiuni destabilizatoare?!  

Batjocura şi culcarea la pământ a valorilor patrimoniale ale României nu începe şi nu încetează cu aceasta. Rând pe rând ne-am confruntat cu asaltul de răutăţi ale poporului român, împotriva poporului român. Ilie Năstase şi Ion Ţiriac au premers, ca ţinte, în faţa unui tir revoltător, care ia în vizor sportivii, coloanele sportului românesc, în care, dacă se loveşte, atunci se loveşte însuşi obrazul poporului nostru. Într-un timp în care mitizarea puterii şi cultul personalităţii devin norme şi instrumente de televiziune, în grad de colonel, refuzând de ani buni ocaziile de a-şi fructifica inteligenţa, omul de televiziune aservită, Robert Turcescu bănuieşte că este chemat la apărarea şi salvarea mladelor neamului românesc, imaginând în mod stupefiant, un atentat asupra sănătăţii copiilor din partea Nadiei Comăneci, prin participarea ei la o reclamă de televiziune. Incredibilă şi insuportabilă poziţia aceasta de construire a unei fortăreţe de apărare a copiilor în faţa Nadiei, care a fost, este şi va fi un idol al copiilor lumii, care a ajutat, susţinut şi salvat, va ajuta, susţine şi salva copii din România şi din lume. Nimic nu e situat în paroxism mai mult decât apărarea copiilor de cei care îi salvează pe copii!  

Cine sare oare, cu gura, la Nadia?! Cineva care are o gură care nu să tacă, ci să se conecteze la minte, are de făcut. Este vorba despre Robert Turcescu. El nu ştie, mai ales după ce i-au crescut stele pe umeri, fără să facă armata, că una dintre raţiunile de a fi, ale gurii, este vorbirea, iar verbul care înnobilează omul este graiul asociat logicii! Câtă vreme, gura lui Robert Turcescu este un factor de zdrobire a adevărului şi ponegrire a unui om frumos şi iubit pe planetă, e bună de făptuit ceea ce Robert Turcescu o ameninţă pe Nadia, cu picioarele! Dacă înţelege ce vreu să spun, colonelul fără armată!  

Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie mai cenuşie, sau nu... ! Fulgerat de ideea de a-i da un şut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că ar putea fi un lux pentru el, numai că locul cu pricina e nu la un idol al României, ci la încununaţii austerităţii naţionale, cu grave şi nimicitoare consecinţe în rândurile copiilor României!  

La ce nivel de deteriorare umană trebuie să ajungă cineva încât să fie singur împotriva unei doamne pe care România o adoră, faţă de care românii nutresc o iubire fremătând cu frenezie?! Nimeni nu e în stare să spulbere visul de iubire al românilor, pentru Nadia, nimeni nu poate să sece stropii de dragoste, nimeni nu poate să facă nimic pentru ca din dragostea pentru Nadia să rămână o iubire rănită. Nimeni nu poate reda somn speranţei că fiecare român o va vedea măcar o singură dată în viaţă, pe Nadia Comăneci. A lovi pe Nadia, înseamnă a lovi o ţară !  

Românii o iubesc pe Nadia, ştiu cu toţii cine este Nadia şi ce face ea pentru ţara sa, aşa cum ştie lumea, ce a făcut şi ce face Nadia pentru lume, pe acest drum finit prin viaţă, care pentru unii e semănat cu mătrăgună, dar pentru ea, cu florile spirituale ale armoniei şi valorilor umane.  

Unii adună clipele, alţii le aruncă! Numai gândindu-se pentru o clipă cineva la Nadia, trăieşte frumos clipa! Cum sunt, în comparaţie cu această clipă, anii cu gândul la Robert Turcescu, ori la monştrii care au clătinat din fundaţie România?! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Convocare eşuată, la încenuşarea Nadiei . / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 922, Anul III, 10 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!