Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Gigi Stanciu         Publicat în: Ediţia nr. 227 din 15 august 2011        Toate Articolele Autorului

CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1. INTRODUCERE 
  
Pentru a intelege mai bine orice conceptie stiintifica, orice paradigma, este intotdeauna absolut necesar sa se cunoasca evolutia in timp a acesteia, cu alte cuvinte istoria ei, deoarece doar prin studiul acesteia putem intelege cum s-a ajuns in zilele noastre la noua conceptie sau paradigma a stiintei. 
  
Studiul logicii in decursul timpului ne ofera pretioase informatii despre acei ganditori din diferitele epoci istorice care au inteles mecanismele si legile gandirii corecte in functie de nivelul cunoasterii umane la acel moment istoric, al modului de concepere a lumii in general . 
  
Pentru a putea fi obiectivi in aprecierea modului de gandire a oamenilor unui timp istoric trecut, trebuie sa ne aplecam asupra teoriilor lor cu interes, cautand sa eliminam orice influente doctrinare referitoare la epoca istorica sau mod de gandire. 
  
Evul Mediu a fost considerat multa vreme evul intunecat pornind de la ideea ca teologia ca si conceptie si Biserica, inteleasa ca si institutie, au dominat gandirea umana impiedicand dezvoltarea ei fireasca, rationala. 
  
Intelegerea mecanismelor gandirii religioase, desi nu constituie obiectul acestui referat, ne permite sa afirmam ca in aceasta perioada a evolutiei omenirii, logica nu a stagnat, ca si filosofia, din care isi trage sevele, nu a regresat, ci dimpotriva s-a imbogatit simtitor prin contributia unor teologi de seama, care au continuat si imbogatit gandirea clasica greceasca, indeosebi opera lui Aristotel, creatorul logicii formale.  
  
In antichitate aceasta stiinta nu a purtat numele pe care il stim azi, cel de logica, ci pe cel de dialectica sau canonica , abia in Evul Mediu fixandu-se definitiv acest termen. Aceasta s-a datorat faptului ca in epoca medievala se preciza clar si continutul acestei discipline, delimitandu-l de cel al celorlalte stiinte. Scolasticii , ganditori ai Evului Mediu, au dat logicii ( ογος), care in greaca insemna ratiune, calcul, si sensul de cuvant, discurs, in latina fiind sermo, de aceea logica lor se numea Scientia sermocinalis.  
  
Prezentul referat isi propune o succinta prezentare a problematicii logicii in Evul Mediu, a principalilor ei reprezentanti si a contributiei lor la dezvoltarea gandirii umane despre gandire. 
  
2.SCURTE CONSIDERATII PRIVIND LOCUL LOGICII IN CADRUL STIINTELOR. DEFINITIE. APARITIA LOGICII 
  
Stiinta formelor gandirii corecte, a mecanismelor pe care gandirea le aplica atunci cand argumenteza, logica are un rol foarte important in cadrul stiintelor in general, deoarece orice stiinta nu este decat o logica aplicata unui domeniu al realului. Diversele domenii stiintifice sau practice au nevoie cu necesitate de interventia ordonatoare a logicii, care defineste, clasifica, stabileste relatii, desfasoara rationamente inductive si deductive, isi demonstreaza sau argumenteaza tezele. 
  
Stiinta isi propune sa cunoasca : ,, legile de producere a obiectelor, fenomenelor, proceselor din mediul natural si social al omului, legile prin care omul reflecta in constnta sa legile obiectve de producere si dezvoltare a obiectelor, fenomenelor si proceselor realitatii inconjuratoare, formele si legile prin care gandirea structureaza rezultatele obtinute in procesul de reflectare.'' Logica este una dintre stiintele speciale , o stiinta –instrument in slujba celorlalte. Diferenta dintre logica si teoria cunoasterii , ca si de orice stiinta speciala, este aceea ca are caracter formal, adica informatiile furnizate de logica sunt scheme si forme in care sunt si pot fi structurate rational continuturile de cunoastere. Logica studiaza, deci, gandirea umana intr-un mod diferit de cel al psihologiei, care o considera un proces psihic, o proprietate a creierului omenesc, studiaza modalitatile prin care ne ordonam rational cunoasterea. 
  
Termenul logica deriva din grecescul ,, οςος'', desemnand cuvant, discurs, ratiune, rationalitate. Etimologic deci inseamna stiinta rationarii corecte., a corelarii informatiilor, a punerii in relatie a doua sau mai multe judecati pentru a obtine o alta noua. Pornind de la doua premise, doua judecati anterioare, se ajunge la o concluzie, o noua judecata. Materia logicii este, dupa unii autori, ,,forma consecintelor si corectitudinea lor'' , deci logica nu e o stiinta speculativa , ci una practica. Logica a aparut din filosofie, ca si multe alte stiinte, in epoca de aur a culturii, in Grecia antica. 
  
3. PROBLEME GENERALE ALE LOGICII IN EVUL MEDIU 
  
Denumirea de logica pentru stiinta gandirii corecte s-a impus prin scolile filosofice de dupa Aristotel, in concurenta cu alte denumiri ca dialectica sau canonica. In Evul Mediu s-a realizat cunoasterea mai aprofundata a logicii clasice grecesti, indeosebi cea a lui Aristotel, incat s-a ajuns la ceea ce s-a numit ,,cearta universaliilor'' care a dus la doua orientari , nominalismul si realismul. 
  
Problema aparuse inca din antichitate, in scoala pitagoreica, apoi in ,,doctrina ideilor'' a lui Platon, in ,,doctrina categoriilor'' lui Aristotel, ca in Evul Mediu sa se accentueze in acea ,,disputa a universalelor'', adica teoriile cu privire la natura universalului si a relatiilor acestuia cu individualul.  
  
Solutia nominalista consta in modul de tratare din punct de vedere lingvistic al termenului de ,,universalia''[specias, genera]. Nominalistii considera ca nu exista decat indivizi [res discreta]. Lucrurile individuale au existenta reala, generalul nu exista nici separat , nici in lucruri, iar notiunile generale [universale] nu sunt decat simple cuvinte, nume ale lucrurilor [,,universalia sunt nominalia'']. Nominalismul a subminat formalismul excesiv al scolasticii, autoritatea bisericii, ,,pregatind cadrul teoretic pentru aparitia stiintelor experimentale''.  
  
Realismul considera ca notiunile generale , abstracte constituie realitati de sine statatoare cu caracter spiritual, anterioare lucrurilor individuale, independente de acestea, ca si de activitatea intelectului uman, deci ca ,,universalia sunt realia'' [universalele au realitate]. Conceptele sunt in cele din urma realitate,corespund realitatii, dar existenta lor ca atare este abstracta, mentala, si astfel apare o alta varianta a celebrei dispute a universaliilor, cea a conceptualismului.  
  
,,Disputa universaliilor'', care la inceput parea afi o simpla chestiune de terminologie a logicii, fara o conexiune cu alte domenii , cu institutii , cu realitati concrete, in realitate avea – prin implicatiile ei logice- o considerabila importanta practica.Cand doctrina nominalista se aplica la Dumnezeu Trinitatea-in acceptia dogmei una si indivizibila-devenea scindata in trei persoane..''  
  
4. NEOPLATONICIENII : PORPHIRIOS SI BOETHIUS 
  
Porphirios [ 232-304 ] a fost filosof grec neoplatonician, succesor al lui Plotin, exeget si continuator al operei acestuia, pe care o continua prin teoria sa asupra ,,existentului si incorporalului ”. In lucrarea „Introducere la categoriile lui Aristotel- Isagoge ”, neoplatonismul se imbina cu elemente ale logicii lui Aristotel; aceasta lucrare a fost cea mai citita opera in Evul Mediu occidental, ea aflandu-se la originea celebrei ,,dispute a universaliilor”, de fapt problema scolasticii, a intaietatii nominalismului sau realismului. 
  
De la pasajul foarte cunoscut al lui Porphirios (Porfir, dupa alti autori),cu care incepe scrierea Isagoge-lor, Prooemium, in care se spune:,,De generibus et speciebus illud quidem sive substant sive in nudis intellectibus posita sint, sive subsistentia corporalia sint an incorporalia, et utrum separata a sensibus posita et circa haec consistentia dicere recusabo; altissimum mysterium est hujus modi et majoris indigens inquisitionis (,,Despre genuri si specii voi evita sa caut daca exista in ele insele, ori exista numai ca pure notiuni ale intelectului ,sau daca au o existenta corporala sau incorporala si daca au o existenta separata de simturi sau numai in lucrurile sensibile; este o enigma foarte profunda , care ar necesita o alta cercetare mai intinsa decat aceasta”) se ajunge la problema legaturii indiscutabile intre limbaj si gandire. 
  
Boethius [480-524 ] a fost filosof roman, adept al idealismului platonician; a comentat si a tradus in latina opere aristotelice si ,,Introducerea'' lui Porphirius la ,,Organon''-ul Stagiritului; el reuseste sa faca o sinteza a traditiei exegetice grecesti din secolele III si IV dar fara originalitate,iar in lucrarea ,,Despre mangaierile filosofiei'', inspirata de platonism si de stoicism , Boethius gaseste rosturile benefice ale filosofiei versus crestinism.  
  
O contributie remarcabila si-a adus acest logician si filosof medieval in ilustrarea raporturilor existente intre judecatile A, E, I, O , fixandu-le intr-o schema logica, denumita patratul logic sau patratul lui Boethius, reliefand raporturile de contrarietate, subcontrarietate, subalternare si contradictie. El reprezinta deci un alt moment important in evolutia logicii medievale, a logicii in general.  
  
5. LOGICIENII ARABI : AL FARABI, AVICENNA , AVERROES 
  
Al Farabi [ 870-950 ] a fost cel mai important logician al arabilor , profesor la Bagdad, numit ,,al doilea magistru'', primul fiind socotit Aristotel. El se deosebeste de toti filosofii care l-au precedat prin doua conceptii : suprematia filosofiei fata de religie si neadmiterea creatiei lumii ex nihilo. Prin el logica aristotelica patrunde in lumea islamica, el socotind ca logica este ,, instrumentul'' sau ,,scoala''- riyadah--prin care gandirea se pregateste pentru filosofie.Scopul logicii este sa dea reguli prin care sa sesizam adevarul propozitiilor, fie prin intuitie, fie prin demonstratie.Unele din adevaruri nu necesita dovezi, cum e propozitia ,,intregul e mai mare decat partea''(,,omne totus est maius sua parte '').  
  
Intelectul are o putere de a verifica un adevar , iar acesta este logos-ul fixat in minte ; logos-ul expresiei este exterior, apare prin cuvant ; deci exista doua moduri de a dovedi ceva: ,,judecata in expresie si ratiunea in minte''(,,sermo in voce , ratio in mente'').  
  
Avicenna [ 980-1037 ] , filosif tadjic- persan, medic si cercetator al naturii, a dezvoltat in mod creator unele din elementele viabile ale gandirii lui Aristotel. Supranumit ,,printul –ra'is'', ,,al treilea Aristotel'', a scris enorm in araba si persana . El integreaza , completeaza opera lui Aristotel cu neoplatonismul. Recunoaste trei moduri de existenta pentru universalii: 
  
ante multiplicitatem,principiul divin, in multiplicitate, realitatea naturala, post multiplicitatem, universalul degajat de gandire printr-un act de abstractie.  
  
Averroes [1126-1198 ] a fost medic, jurist , om de stiinta si filosof arab, a scris in limba sa ,dar azi exista si in traducere latina si ebraica destule texte din timpul sau; el si-a propus sa comenteze intereaga opera lui Aristotel, in trei mari lucrari: ,,Marele comentariu'', ,,Comentariile medii'' si ,,Compendiu sau parafraze'',considerand ca exista doua adevaruri, unul datorat cunoasterii intuitive, divine, realitatea nuomenala , si unul datorat cu umane, realitatea fenomenala. Prin aceasta conchide ca logica este o ,,arta directiva'', ajutatoare tuturor stiintelor. fenomenala. Prin aceasta conchide ca logica este o ,,arta directiva'', ajutatoare tuturor stiintelor. 
  
6. LOGICA LUI ROSCELIN, DUNS SCOT, ROGER BACON SI WILLIAM D' OCCAM – NOMINALISMUL 
  
Roscelin [1050-1120 ] este socotit in general primul nominalist, dar din opera sa nu s-a pastrat decat o scrisoare catre elevul sau Abelard,doctrina sa fiindu-ne cunoscuta prin intermediul adversarilor care il combat cu inversunare, ne este foarte dificil sa o rezumam exact.Una dintre cele mai grave acuzatii care i s-au adus operei sale este cea referitoare la acel ,, triteism'' Dupa el problema dogmei crestine a trinitatii ar avea rezolvarea fie prin faptul ca exista o singura persoana divina, fie ca sunt trei persoane distincte, si nu parti ale unui intreg. 
  
Prin el nominalismul reduce realitatea la indivizii concreti, pe care ii cunoastem prin contact empiric. 
  
Duns Scot [1265-1308 ] a fost calugar franciscan , profesor la Oxford, Paris si Colonia, desfasurand o activitate filosofica plina de subtilitati. In problema universaliilor recunoaste tripla lor existenta ca si cei din timpul sau, dar considera ca aceste universalii nu sunt,, fictiones intellectus'', ele sunt rezultatul unor operatii logice.Acest filosof vede o legatura esentiala intre logica si metafizica,logica studiind existenta asa cum apare ea in sufletul omului, iar filosofia studiind existenta ca si existenta. 
  
Principiul individuatiei este de ordin calitativ, metafizica si teologia sunt reduse la logica si la problemele de logica , deci existenta individuala e redusa , explicata prin existenta specifica.  
  
William d' Occam [1280-1349 ] a fost si el calugar franciscan, nominalist pur,criticand intelectul care functioneaza direct si intuitive, caci nu exista decat stiinta universalului. Fondul cunoasterii il constituie intiutia,care apare din contactul direct cu obiectele, care sunt individuale si nu universale, deci universalul este in intelect, e actul intelegerii, un semn, universalul este o functie , un simbol,o creatie a mintii noastre.  
  
Roger Bacon [1561-1626] numit ,,doctor mirabilis'', savantul minunat, pentru eruditia sa , profesor la Universitatea din Paris, face o apropiere intre logica , gramatica si matematica, o noutate pentru epoca sa, deosebind doua moduri ale universalului: ceea ce e comun indivizilor, species singularis, si slabiciunea intelectului uman, species universalis, care pleaca totusi de la prima, aceasta fiind realitatea. 
  
7. REALISMUL LUI ANSELM DE CANTERBURY, ALBERT  
  
MAGNUS SI TOMA DIN AQUINO 
  
Anselm de Canterbury [1033-1109 ] a fost episcop si filosof catolic , nascut la Aosta (Italia), fiind supranumit ,,parintele scolasticii'', deoarece a pus idealismul platonic in slujba dogmaticii catolice,a demonstrat existenta lui Dumnezeu prin ideea de perfectiune, iar in domeniul logicii este considerat principalul teoretician al realismului, deci al conceptiei ca universaliile sunt reale, inspirate din existenta cruda, adevarata. 
  
Este celebru pentu ,,argumentul ontologic'', iar in lucrarea ,, De grammatico''trateaza chestiuni de logica, despre silogismele corecte,. La el universaliile au o existenta in sine, nu sunt indivizi, sunt exemplare ale lucrurilor,si constituie o lume in sine,realismul sau fiind transcendental.  
  
Albert Magnus (1193-1280) a fost un spirit enciclopedist, supranumit ,,doctorul universalis'', din cauza vastitatii si a multilateralitatii cunostintelor sale. Dupa ce a studiat la Padova , Bologna , Freiburg, Colonia, el devine profesor si preda cursuri la diverse universitati: Freiburg, Colonia, Regensburg, Strassbourg, fiind chemat si de cancelariatul Universitatii din Paris, functie pe care o refuza. 
  
El concepe un plan vast pe care il avusese altadata si Boethius si Avicenna, anume sa dea Occidentului ,,totalitatea stiintei grecesti , adica pe Aristotel''ca si pe cea a arabilor si a evreilor. Scrierile lui logice, grupate sub titlul general ,,Logica sive philosophia rationalis'' contin intreaga stiinta logica a timpului . El concepe universaliile trimodal, ca si arabii, ca si urmasul sau, Toma D'Aquino: ante rem, in re , post rem .Universalul este forma la orice nivel s-ar gasi, deoarece logica e formala , logica formalis, iar problemele legate de universalii , desi apartin metafizicii, inteleasa ca prima filosofie, nu pot fi separate de logica.  
  
Universaliile ante rem sunt cauzele lucrurilor, cele in ipostaza in re au o functie potentiala, iar cele post rem au forma abstracta, avand drept principala caracteristica pe cea de comunicabilitate.  
  
Toma din Aquino [1225-1274] , considerat de Biserica Catolica de azi drept principalul ei teoretician, numit pentru aceasta Sfantul Toma, a fost filosof si teolog, cel mai de seama reprezentant al scolasticii catolice. Calugar dominican, discipol al lui Albertus Magnus, a predat filosofia la Paris, Roma, Bologna si Neapole. 
  
Fiind continuator al logicii formale aristotelice, Sfantul Toma aborda realitatea ,, in lumina principiilor analogiei si non–contradictiei, urmarind sa integreze gandirea Stagiritului in orizontul conceptiei crestine despre lume.''  
  
Pentru a defini obiectul logicii, Doctorul Angelic, cum mai este denumit Sfantul Toma, recurge la una din expresiile: ens rationis ,intentio secunda, relatio rationalis. Entitatea rationala se deosebeste de entitatea reala deoarece ens, entitatea, fiinta, nu inseamna esenta [quiditatea] , ci actul fiintarii, fiintarea in act. Nu toate lucrurile gandite isi au corespondentul in realitate, creatiile fanteziei nu au un temei real. 
  
Logica este formala deoarece se ocupa de entitatile rationale, ea are functia de a calauzi actele mintii pentru ca sa poata gandi si rationa corect, spunea ganditorul medieval. Din punct de vedere teologic, conceptia tomista despre logica este utila in ceea ce priveste analogia dintre numele divine si rationamentele si concluziile teologice si datorita pozitiei adoptate in problema universaliilor, situata intre ultrarealism pur si formalism pur. Logica tomista se ocupa nu de concepte goale sau inchipuiri pure, nici de entitati extra mentale, ci de concepte care isi au temeiul lor in lucruri. 
  
Daca la Aristotel conceptul ( ογος) se identifica intotdeauna cu esenta (adica substanta, realitatea lui) , la Toma d'Aquino se identifica fie cu cuvantul interior, pastrat de memorie, fie cu ideea, adica obiectul gandirii la momentul prezent. Totusi nu este vorba aici de identificarea conceptului cu Ideile pure ale lui Platon , ci este o noua viziune in spiritul scolii stoice,care spune ca la baza conceptului sunt senzatiile, garantia realitatii conceptelor. 
  
Universalul are la Toma , ca si la arabi, o tripla existenta: ante rem, in rem si post rem,ceea ce inseamna ; universalul are o existenta in intelectul divin, o existenta materiala si una doar in actul gandirii. Influentat de neoplatonism, Toma concepe intelectul uman ca o imagine imperfecta a intelectului divin.,, Principiul individuatiei'' este materia cuantificata,[...] o marime discreta, limitata in timp si spatiu.  
  
8. CONCLUZII 
  
Logica Stagiritului , faimosul ,, Organon'', preluata si dezvoltata de filosofii medievali, ai scolasticii, a reprezentat un pas inainte in evolutia stiintei gandirii, intrucat ,,disputa universaliilor '' le-a permis acestor ganditori sa aprofundeze studiul notiunilor. Desi a servit ca suport al demonstratiei existentei divinitatii, desi a fost ca si filosofia ,,ancilla theologiae'', logica medievala este un moment de referinta in evolutia stiintei care serveste , fundamenteaza si organizeaza toate celelalte stiinte . 
  
Acea divergenta privind intaietatea ,,universaliilor'', privind realitatea sau nominalitatea lor, a fost oarecum mediata de conceptualism, dar fiecare si-a dovedit valoarea prin faptul ca a argumentat un anume mod de gandire, in fond modul idealist sau materialist. 
  
,,Dupa cum esenta are doua moduri de a fi, una reala si una mentala , tot la fel si universalul , care , in consecinta, se numeste universal metafizic si universal logic. Universalul metafizic inseamna comprehensiune, sau totalitatea caracteristicilor cuprinse in semnificatia unui concept. Universalul logic inseamna extensiunea sau numarul subiectelor la care este predicabil. Extensiunea unui concept este invers proportionala cu intelegerea (comprehensiunea) sa. ”  
  
Deci logica Evului Mediu corespunde intru totul epocii, caracterizata de aplecarea spre religie,spre crestinism, spre divinitate. Ea se caracterizeaza prin ,,pedanteria si sterilitatea'' care vor fi inlocuite de retorica Renasterii. Totodata ea face loc dezvoltarii viitoarelor stiinte experimentale, intelegand adevaratul sens al cunoasterii umane, continua ,,lupta'' intre vechi si nou. 
  
9.BIBLIOGRAFIE 
  
1-- *** ,, Dictionar de filosofie'',(1978), Editura Politica, Bucuresti 
  
2--***,,Dictionar de logica'”‚(1985), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 
  
3--*** Wilhelm Danca, (2002), Logica filosofica. Aristotel si Toma de Aquino, Editura  
  
Polirom, Iasi 
  
4-- Nicolae Dragoi ,(2002),,Logica'', Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta 
  
5-- Ovidiu Drimba,(1990),, Istoria culturii si civilizatiei'', vol III, Editura Stiintifica, Bucuresti 
  
6 --Anton Dumitriu,(1993) ,,Istoria logicii” ,vol II, Editura Tehnica, Bucuresti 
  
7 --Mircea Adrian Marica,(2005),, Logica generala. Fundamentele gandirii critice'', 
  
editia a III a, Editura Muntenia, Constanta  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII / Gigi Stanciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 227, Anul I, 15 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gigi Stanciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!