Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Constantin T. Ciubotaru         Publicat în: Ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Constantin T CIUBOTARU - UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sau câte ceva despre Festiv-valurile Naţionale de Literatură şi Festiv-visele noastre... Ce caută valul-valurile în festiv? Să vină de acolo că au fost multe şi pe majoritatea le-au măturat valurile vremurilor din viaţa noastră culturală? Că regiuni şi localităţi obscure vor şi ele să aibă festivalul lor? Le mai trebuie personalităţile! Că cele cu care s-au afişat...  
 
Viaţa m-a purtat în două regiuni: Bucovina şi Teleoltenia. În fiecare a exista câteva festivaluri Naţionale cu „rezonanţe” în viaţa culturală a ţării. Am avut impresia că Zaharia Stancu şi-a luat festivalul cu el în mormânt. Se organizează, ca parastasul după cei duşi, e pomenit la câţiva ani. Pe Marin Preda, înţelegem că individioşii vor să-l suprime, dar cei care decid încă n-au curajul si impună pe homunculii lor, mai ales politici, ridicaţi la rang de bard naţional. Nomina... bunului simţ nu ne permite să le dăm şi numele scris.  
 
Bucovina mea aici e fruncea. Mi s-a spus că cel mai longeviv Festival este legat de numele lui Labiş, ajuns la a 40-a ediţie. De ce Eminescu a rămas în urmă, nu înţeleg, dar câte altele nu le percep eu ca alţii... Arghezi şi Caragiale se învârtesc în jurul cifrei de treizeci, urmaţi de Sadoveanu, Bacovia şi Nichita şi Văcăreştii. Curios lucru, un festival se ţine cu regularitate. Se numeşte Magda Isanos - Eusebiu Camilar, cu adăugiri de alte nume în ultimii ani, ba şi cu o ultimă rebotezare. A căptat certificatul de şi cu... „Rezonanţe Udeştene”! De unde şi până unde? Rezon!  
 
Trei festivaluri deja celebre, toate legate de Suceava, de personalităţi culturale care, ştim cu toţii, au reuşit să le ţină în viaţă, să le impună. Credem că cei care au merite, ar trebui să fie evidenţiaţi, nominalizaţi. Cu scuzele de rigoare nu le ştiu decât pe unele, aşa că nu vreau să nedreptăţesc pe nimeni. Trăiesc în cealaltă parte a ţării, dar ştiu că afară de cei de pe afişe sunt implicaţi mulţi alţii.  
 
Am fost invitat în ultimii ani la Festivalul legat de Udeşti. Aş fi dorit să vorbesc despre participanţi şi premianţi. De evoluţia laureţilor... Subiect interesant, plecând de la o sintagmă „Sol omnibus lucet”! Nimic nu-i nou sub soare? Ba da! Antologia cu acest nume scoasă de Consiliul Judeţean Suceava, cu tot ce s-a putut aduna de la nativii bucovineni, dar şi cei care trăiesc aici, care demonstrează contrariul. Din cei 137 de antologaţi, mulţi au ”trecut” prin furcile caudine al acestui festival. Motivul care m-au determinat să bat literele tastei pentru a le aduna în cuvinte, apoi sintagme şi propoziţii sau fraze poate să vă pară absurd: Un deal şi o căruţă!  
 
Dealul se numeşte Oadeci. Este sigla, emblema comunei Udeşti de pe apa Sucevei. Acest deal, cred eu, s-a supărat pe o căruţă! Normal că ar trebui să spunem: „Treaba lui, sau a lor. Numai că de fapt mie mi se pare că Oadeciul e supărat pe oameni. Pe participanţii la acest festival şi pe udeştenii care au fost privaţi de...” Dar hai să încercăm să ne lămurim! Personal cred că lucrurile au suflet, suferă, îi iubesc sau duşmănesc pe oameni, iar acum am constatat că se şi răzbună pe noi.  
 
Lucrările festivalului fost Magda Isanos – Eusebiu Camilar, fost Isanos – Camilar – Mircea Motrici şi Constantin Ştefuriuc, rebotezat de curând în „Rezonanţe Udeştene”, se desfăşoară în două zile, prima la Suceava, care nu are legătură cu subiectul nostru. A doua e la Udeşti, unde 14 ediţii s-au desfăşurat normal. Ultimile patru, nu!  
 
Normalul însemna primirea şi omenirea invitaţilor la Primărie, o slujbă de pomenire pentru personalităţile udeştene, apoi un perelinaj la mormintele scriitorilor Const. Ştefuriuc şi Mircea Motrici. Apoi la Casa memorială „Eusebiu Camilar” se prezintă de obicei cărţile aparţinând udeştenilor, sau cele despre sat, se premiază concurenţii, se vizitează Centrul Cultural de la Şcoala şi pe cel de la Biblioteca din comună, numit ”Unirea de sub Oadeci”, unde afară de scriitorii care au dat numele concursului: Isanos şi Camilar, s-au mai adăugat apoi C. Ştefuriuc, poet şi Mircea Motrici, reporter.  
 
Satul se laudă cu un academicean, Haralambie Mihăilescu şi încă cinci membri atestaţi ai USR: George Rotică, Liviu Popescu, C.Călin, Valeria Boiculesi, C.T. Ciubotaru (adică subsemnatul!). Lor li se mai adaugă medicul Vasile Ciubotaru, folcloristul Mihai Camilar, Prozatorul Valeriu Cimpoeş, alte personalităţi, cetăţeni de onoare din comună. După agapa de la Cabinet, (Căminul Cultural) unde sunt evocaţi scriitorii respectivi, de elevii şcolii pregătiţi de învăţătorii Iacob, oaspeţii se deplasează la Casa memorială Mircea Motrici, unde găsesc căruţa despre care am amintit, situată în curte.  
 
Trataţi după obiceiul bucovinean, cei prezenţi ascultă vocea fostului reporter care îi întâmpină pe musafiri şi evocă satul, Oadeciul, rugându-i pe cei veniţi să-şi prezinte creaţiile lor în... Căruţa din curte. Acolo sunt urcaţi sau o fac singuri, concurenţii şi invitaţii de onoare (Ca să nu supăr voi cita doar câteva nume din fruntea listei: C. Abăluţă, Adrian Dinu Rachieru, Vasile Spiridon, Nicolae Cârlan, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Lungu, Gelu Dorian, Ion Prăjisteanu, Margareta Labiş, Ioan Ţicalo, Margareta Grădinaru şi încă alţi vreo 15 scriitori de vază mai ales din Moldova, pentru a face o repetiţie generală în vederea întâlnirii, la focul de tabără de pe Oadeci, după orele 17, unde sunt aşteptaţi de marele public udeştean.  
 
Pe Oadeci (Al doilea deal ca nălţime din Moldova), se făceau odată horă cu tinerii din toate satele din jur. Nu ştiu de ce au fost obligaţi să coboare la Cabinet. Lumea zicea că bătăile iscate aproape de fiecare dată între flăcăii din sat şi mai ales cei din Bosanci, pentru fete... Pe Oadeci bătrânii făceau picnicuri cu berbeci fripţi haiduceşte. Pe Oadeci se făcea primirea pionierilor şi uteciştilor la focuri de tabără care ţinea până noaptea târziu.  
 
Pe Oadeci venea toată suflarea satului să-i vadă, să-i audă pe scriitorii din sat, din ţară, din teritoriile româneşti rămase în afara graniţelor ţării... Copil fiind, când întârziam prea mult cu joaca, urcam pe Oadeci să văd dacă ai mei sunt acasă... Pe Oadeci ne dădeam întâlnire cu cei dragi, cu drăguţele noastre, ca studenţi, ca salariaţi, toţi care treceau prin sat mai ales de sărbători. La Duminica Mare ne pomeneam morţii. Iarna, să ne colindăm, primeam urătorii, cetele de mascaţi, copiii cu pluguşorul. Pe Oadeci, înainte de a se supăra Domnul Deal i-am văzut prima dată pe uriaşii George Muntean, prins de mijloc de Mircea Motrici, acesta de Adrian Păunescu, de Liviu Popescu, continuând cu mulţi alţi cunoscuţi şi nescunoscuţi în cea mai îndrăcită rusască, care s-a oprit, parcă să-i culeagă dintre florile fete legate la mijloc cu bete, despre care sfielnicul Grigore Vieru spunea că „le ţine catrinţa şi iia, ca să le sublinieze fetia”... şi pe mai scundul Vasile Tărâţanu, care ne-a uimit rezistând la prelungita horă „de pe la noi”, imediat continuată cu jocul în doi, cu strigături de-ale bucovinenilor din Cernăuţi, cărora, ca în cel mai incredibil concurs, la răspunde Grigore Vieru, că Basarabia nu-i mai prejos, iar George Muntean le ţinea isonul cu „Păi nici noi nu suntem de lepădat”! Şi a intrat în horă şi cu strigături Adran Păunescu, desre care cineva spuna că „parcă are şăpte guri”. Rapsozi locali, banda lui Bidirel, pauză cerută de mirosul berbecului fript haiduceşte, de pastramă şi fripturi de purcel, de celebrul caş de oaie, udate cu vestita ţuică de prună, cu vin deşertat din demingene pântecoase şi alintat cu melodii de inimă albastră, cu doine şi marşuri sau cântece patriotice pe care cele şapte trupci le duceu peste satul care lăsase ferestrele deschise, sau făcuseră roate în jurul focului uriaş, care părea că vrea să încăzească cerul şi să lumineze toată Bucovina. Apoi s-a auzit glasul tremurat de emoţie a lui Grigore Vieru doinind jalea fraţilor noştri despărţiţi de neprieteni. Răspundea cu alte doine Vasile Tărâţeanu, înfiorându-ne cu jelania altor fraţi, de trupul ţării separaţi. Bubuia Vocea lui Păunescu, ungea parcă la suflet spusa molcomă a lui bădiţa George Muntean, care ne spunea că din ograda aflată „la noi” se certa cu vărul-său peste hotar, acum domiciliat în Ucraina, căci de vizitat nu se putea... Ridicau paharul şi noi ne ascundeam lacrima, ei erau goniţi de uniforme...  
 
Oare pentru că festivalul şi-a schimbat numele de vreo 3-4 ani s-a supărat Oadeciul pe noi? Aproape de momentul când lumea se pregăteşte să urce dealul se adună norii, se stârneşte un vânt duşmănos, apoi baierele cerului par să se deschidă şi alalia ţine o oră încheiată, stingând focul de la groapa cu aşa de aşteptata friptură haiducească, măturând mesele cu bucate, surpând drumul de acces... Toată lumea se adăposteşte de furtună, oaspeţii îşi iau rămas bun, aleargă la autobuze, la maşinile mici şi căruţa rămâne iar singură în curtea casei, cu speranţa că la anul...  
 
Starostele ultimilor ediţii, zâna cea blondă, Carmen Veronica Steiciuc, alături de bruneta şi primitoarea doamna gazdă Rozalia Motrici mulţumesc juriului, acum reprezentat de prof.univ. Vasile Spiridon, lui I.D. Clement, care nu-şi uită meseria de reporter şi mai trage o ultimă imagine, lui Liviu Popescu, unul dintre iniţiatorii acestui festival şi cel prezent la toate ediţiile, lui Nicolae Cârlan străin de Udeşti, dar cetăţean de onoare al satului pentru că a făcut cele două case memoriale, oficialităţilor din comună, celor prezenţi la această ediţie ... (Lista participanţilor poate fi citită pe net).  
 
Ca de al casei rămân printre ultimii şi mă întreb care dintre cei trecuţi prin căruţă se vor dedica scrisului şi câţi vor duce mai departe speranţele noastre la următoarele festi-valuri sau festi-vise... Oare de ce-mi vine să-i trag o palmă căruţei? Nu cumva chiar ea a chemat din gelozie ploaia? Mă uit la faţa teşită a Oadeciului şi constat că acolo a răsărit soarele. Îşi râde dealul de noi? A plâns, el ştie de ce cu lacrimile acelor nori vărsaţi peste sat? S-a răzbunat pe oaspeţii pe care n-a vrut de atâta timp să-i mai găzduiască. Să fie din cauza rebotezării numelui? Nu-i place! Păi voci au şi propus revenirea la... Să fie...  
 
Am o durere de suflet, un soi de aşteptare înşelată. Străbătând ţara de la Dunăre la Obcine am venit cu speranţa că îi voi întâlni sau reîntălni pe Elisabeta Isanos, Vasile Tărâţeanu, Constantin Călin, Doina Cernica, Constantin Blănaru şi alţi dragi sufletului meu. Motivările lor nu mă interesează, lipsa lor mă doare... Mi-i dor de cei care sunt aşa de departe, cu care am petrecut momente unice încât în viaţa asta a noastră nu cred că vor mai putea ajunge pe Oadeci: Eusebiu Camilar, George Muntean Mircea Motrici, Grigore Vieru.  
 
Ce va să mai fie? Iar voi urca de unul singur sus, pe Oadeci, ca să mai satur de videala satului, a împrejurimilor, a ogrăzii unde uşa casei părinteşti nu se va mai deschide niciodată... Dealul de aceea nu mai vrea să ne primească, păstrează doar pentru noi amintirile, peisajul... Mi-a venit o idee! Totul e să mi-o accepte cei vizaţi: Ce-ar fi să revenim la vechiul nume al Festivalului şi la anul să aducem căruţa aici, sus, s-o facem tribuna viselor noastre?  
 
Constantin T. CIUBOTARU  
Udeşti-Roşiorii de Vede  
iunie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Constantin T CIUBOTARU - UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! / Constantin T. Ciubotaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 897, Anul III, 15 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constantin T. Ciubotaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin T. Ciubotaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!