Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Constantin T. Ciubotaru         Publicat în: Ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Constantin T CIUBOTARU - DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Despre o ”poveste în versuri” şi un basm numit „Tinereţe fără bătrâneţe” semnat de Adrian Erbiceanu (Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2013)  
 
Un om, după trei decenii de străinătăţi, simte că nu se poate dezbrăca de haina sufletească românească, cu care, probabil, una dintre Ursitoare l-a înveşmântat. A simţit că a trecut în „Cealaltă parte a vieţii”, că l-au ajuns din urmă amintirile şi că trăieşte ciudata senzaţie că lui îi este menită „datoria” de a repovesti basmul adus nouă de Petre Ispirescu.  
 
- Doamne, şi-o fi zis, asta e culmea! Basmul acesta a fost scris şi pentru mine, ca de altfel pentru toţi cei care au plecat de acasă, şi călare pe visul că undeva, în Lumea asta mare există o ţară, un loc unde să găsească acea „Tinereţe fără bătrâneţe”, s-a oprit tocmai în Canada. În această ţară, a Tinereţii, se pare că anii nu se numără. Ei trec.  
 
Şi într-o bună zi, nu se ştie de unde, l-a nimerit o săgeată, cea numită la noi a „dorului de acasă”, a aducerii aminte de mamă şi de tată, de copilărie şi tinereţe, de acele zile când eram fericiţi fără a fi ştiut asta! Lovitura asta ne obligă să ne privim în oglinda realităţii, iar mintea, cu voie sau fără voie, ne întoarce îndărăt! Adrian Erbiceanu, mergând pe urmele eroului povestirii, povestire care se pare că nu l-a părăsit niciodată, a simţit că îl macină un dor, dorul de a se întoarce spre începuturi. Neputând face acest lucru în sensul propriu, s-a născut dorinţa de a repovesti basmul, dar altfel, aşa cum îl simte!  
 
Şi-a retrăit propriul drum prin viaţă, tinereţea zbuciumată, visele - mai mult sau mai puţin împlinite -, oamenii şi locurile. Timpul ne marchează. Adrian Erbiceanu, omul, a înţeles că orice monedă are două feţe. Şi cu Timpul, neiertător cum este, nu te poţi juca. De aici şi acea senzaţie românească că-l „mănâncă degetele”. Nu de frică. Nici de entuziasm. S-au dus şi „Zilele Babei” şi multe nopţi de priveghere. Şi anii.  
 
Noi credem că şi-a spus: „Voi rescrie basmul în felul meu, în limba de acasă, pe care am purtat-o totdeauna cu mine pe unde m-au dus paşii vieţii”. Căci, recunoaşte poetul în poeziile dumnealui că de multe s-a lepădat, dar de cuvântul moştenit, niciodată.  
 
- Am senzaţia că e cea mai originală poveste a neamului meu, că este caierul din care voi toarce basmul, prilej de a mă întoarce în timp şi spre locurile natale, reamintindu-mi de „streşini şi cotloane”, de clopote şi toacă, păstrate în coarda destrunată a viorii mele sufleteşti, mi-am lăsat anii mei ce tineri, rămaşi doar în amintiri şi versurile mele, de serile cu împăraţi şi împărătese, fericiţi sau trişti, fiindcă aveau sau nu aveau „urmaşi pe bătătură”.  
 
Scrise în Cartea vremii şi în basmele noastre au rămas şi vracii şi nunţile care ţineau 99 de zile... Şi acei Feţi-Logofeţi, care creşteau într-un an, cât ceilalţi în şapte. Şi... respectând legile basmului, autorul ne-a mai purtat odată prin minunata lume a poveştilor noastre, numai că de data aceasta a făcut-o în versuri, cu metafore uluitoare, născute poate şi din dorul înstrăinatului de plaiurile lăsate undeva, în cealaltă parte a pământului, „pe celălalt tărâm”!  
 
Calul şi armele tatălui, probele prin care, asemenea lui Harap Alb, tânărul fecior de împărat se maturizează, capătă experienţă şi înţelepciunea celui care va conduce împărăţia, toate acestea şi multe altele sunt păstrate în această rescriere. Real şi fantastic, tărâmuri cu alte vietăţi şi cu o vegetaţie deosebită sau pustiuri, cu două Luni, în loc de una, cu doi Soare, cu balauri sau Scorpii şi Ghionoaie, „trup de şarpe, cap de broască, spaima spaimelor”, întuneric sau lumină violetă, Zgripţuroaica decapitată, creaturi de basm pe care, după legile basmului feciorul le va învinge şi supune. El trebuie să învingă, pentru că reprezintă binele!  
 
Ispita şi dragostea, Fericirea şi din nou Ispita. Sau interdicţia. Lângă ţara unde lege este Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte se află şi o Vale a Plângerii! Loc unde eroul basmului nostru ajunge nu din propria voinţă, ci fiindcă îi este menit şi această „probă”. Ultima de care nu scapă nici un om... Motivaţia autorului este în consens cu cea a basmului: ”Unde-i lege, nu-i tocmeală”. Lege a fost să greşească? Sau să suporte legea care domneşte peste zisa ”Vale a Plângerii”?  
 
Feciorul de împărat simte că i se spulberă visele, retrăieşte dureros sentimentul dorului de părinţi, „dor care de piept îl apucă”, devenind „dorul de ducă”, numit metaforic prin „Nemurirea, visul – viselor deşerte”. Impresionează modalitatea prin care autorul sugerează trecerea timpului, „Vanitas vanitatum et omnia vanitas”. Nu numai împăraţii ci şi Scorpiile sau Ghionoaiele devin „poveşti”. Făt Frumos îmbătrâneşte. Basmul, după cum e firesc, ia sfârşit.  
 
Timpul, hărăzit pentru fiecare, ne măsoară pe toţi. Dar dacă palatele şi împărăţiile se vor ruina, dacă oamenii vor deveni ţărână, urmând legile firii, sigur este că această carte va dăinui peste veacuri, atât timp cât omul va naşte copii, cărora să le citească poveşti...  
 
Constantin T. CIUBOTARU  
Roşiorii de Vede, Teleorman  
2014. După Florii  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Constantin T CIUBOTARU - DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU / Constantin T. Ciubotaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1233, Anul IV, 17 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin T. Ciubotaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin T. Ciubotaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!