Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Gheorghe Stroia         Publicat în: Ediţia nr. 126 din 06 mai 2011        Toate Articolele Autorului

CONSTANTIN SEVERIN: „Improvizaţii pe cifraj armonic” sau „Arhetipalele mesaje ale poeziei – componente ale unui univers liric inovator”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Constantin Severin este o personalitate a culturii române, un Om în care se reunesc profilul Scriitorului cu cel al Artistului de renume. Ca manifestare a creativităţii sale şi sintetizând activitatea sa literară ca poet, îşi publică în anul 2011, OPERA OMNIA, intitulată: „Improvizaţii pe cifraj armonic” (Editura Tipo Moldova, Iaşi - 2011) - proiect susţinut de Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi. Cartea, apărută în condiţii grafice excelente, este structurată în cinci părţi, inegale ca întindere, formate din poeme selectate din cele cinci titluri de carte ce poartă semnătura distinsului poet. Astfel, sunt prezentate poeme din volumele: „Duminica realului” (Ed. Junimea, 1984), „Zid şi neutrino”( Ed. Vlasie, 1994), „Improvizaţii pe cifraj armonic”(Ed. Axa, Botoşani - 1998), „Axolotul”(Ed. Maşina de scris, Bucureşti - 1998), „Oraşul alchimic”(Ed. Dacia, 2002). 
  
Universul poetic al lui Constantin Severin este unul de factură specială, uneori tern - alteori colorat, uneori calm – alteori feroce, împletirea stărilor contrarii făcându-se printr-o artă poetică vibrantă. Se constată în structura poemelor cărţii, prezenţa din abundenţă a formelor geometrice, în care predominate sunt: hexagonul – ca formă a prefecţiunii naturale (nici albina „nu ştie” de ce, dar tinde către ... ) şi cercul – ca formă a perfecţiunii absolute (nici omul „nu ştie” de ce, dar tinde spre ... ). Adeseori, poemele sunt străbătute de linii cromatice uşor sesizabile, ce pastelează prin efect şi viziune, trăirea stării poetice. Simbolurile întâlnite în poezia lui Constantin Severin sunt de tip expresionist, adeseori arhaice, venite din răstimpurile genezei şi prefigurând un contur al viitorului. Prin poezia sa, Constantin Severin este unic, cum şi în domeniul artelor frumoase, alăturând simboluri antice, cu simboluri moderne, într-un tot unitar cu valenţe speciale. Aproape fiecare poezie seamănă cu o pictură în ulei sau în acuarelă, unde umbrele amurgurilor se întrepătrund cu dârele de lumină ale soarelui.: „ea poartă o cunună de mirt/ şi un coş de cetină/ cu un con de brad/ un şarpe în spirală/ un ou şi un mesaj/ într-un sul de papirus/ ”naşterea-i un cataclism cosmic/ care-i preface pe cei vii în morţi” ”(Oraşul alchimic, p. 131). 
  
Poezia lui Constantin Severin este de un lirism introvertit (subiectiv), vâltoarea creată de empaticele sale unde atrăgând ca într-un ochi de apă - aparent liniştit - tot ceea ce prinde. O poezie de substanţă, deloc facilă, mai ales prin îmbinarea de simboluri şi timpuri. Ca într-o paradigmă, poetul priveşte fie retrospectiv, fie profetic, murmurul vibraţiilor timpului său poetic tulburând trecutul sau prefigurând viitorul. Universul poetic descris este amplu, prinzând între „diafragmele” sale, dimensiuni ale începuturilor şi constante ale sfârşitului. Printre hexagoane şi coloane minoice, se aud simfoniile psalmilor: „E prima noapte de primăvară/ o febră mută/ şi suferinţa precede semnificaţia”.(IV. Presto, p. 85). Fiecare vers este un experiment subcuantic, note ce oscilează armonic pe portativul eului. Pauzele, sincopele şi ritmurile acestor note sub subliminale, codate şi încifrate într-un ancestral alfabet: „o nouă eclipsă în densa claritate/ coagulează un orizont/ de obiecte figurale// orchestra continuă să traseze/ diafane ţesuturi sonore/ în reţeaua filtrată de magie şi linişte/ uşor petruşka poate fi prins/ în levitaţia unei nebuloase mişcări”(IV. Presto, pag. 84).  
  
În poeziile lui Constantin Severin, timpul devine - pe cât de imperceptibil , pe atât de abstract - un lut moale, frământat în palme şi modelat la o invizibilă roată a olarului, transformat apoi în esenţe. Din când în când, timpul se reînsufleţeşte, convertindu-se în arteziene fântâni, ce ţâşnesc din adâncuri, pentru a inunda arterele poetului cu viaţă: „mâna mea prin care curge măduva orei/ coboară în focul tău de vocale celeste/ aidoma cuiburilor ce apasă/ iedera exactă din liniile gândului”.(Numele tău are auzul tăcerii VIII, p. 11). În acest timp al extremelor ancestral-prefigurative, poetul îşi găseşte răgaz de a se simţi acasă, Însuşi acest loc - pe care poetul îl numeşte „acasă” - are o alchimie specială, o geometrie fluidă, forme ale liniilor eterice care-l inspiră: „umil alchimist în/ textul vieţii/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului” (Casă la Suceviţa, p. 15). Tot aici – ACASĂ – răsare pădurea de liliac, la care poetul se reîntoarce cu penitenţă, definindu-se pe sine însuşi - veritabilă patrie a esenţelor tari: „blând poet visător al realului/ teamă îmi era să nu orbesc/ „orbii nu au patrie – gândeam - / doar un oraş de cărbune/ o ţară se învaţă/ pe linia de uimire a ochilor”// teamă îmi era să nu orbesc/ până într-o noapte a tuturor nopţilor/ hublou prin care îţi priveşti/ muşcătura astrală:/ - cândva poeţii orbeau/ în piscul oglinzilor” (Pădurea de liliac, p. 17). 
  
Cărţile lui Constantin Severin au ceva special, implicit o lirică profund-meditativă ce necesită o lectură atentă, o stare anume. Fără a exagera cu nimic, invitaţia este făcută cu persuasiune, sublimitatea detaliilor, incredibilele asocieri de cuvinte întru zămislirea unor noi sensuri, chemările retortice ale fiinţialului, extaticele gânduri topite în zăpezi de cuvinte, toate acestea recomandă poezia sa, ca artă făcută cu un deosebit simţ de răspundere, care ajunge până acolo unde se va dori să se ajungă. Poetul dovedeşte efemeritatea artistului, în faţa artei sale, transformată – indubitabil - în „secvenţe” de nemurire. Casa timpului este, pentru autor, un dom al păpădiei, pe cât de efemer, pe atât de bine structurat din punct de vedere arhitectural: „în aerul ozonat al uzinei electrice/ într-o înserare a înserărilor/ auzeam cu trupul/ o idee legile/ ondulau câmpii şi oraşe/ cu o eclipsă aerul/ negru negru/ din domul păpădiei/ întunericul măsura orice întâmplare/ lângă bufniţa albă”(Zid şi neutrino. Poetul la New York, p. 22). 
  
„Improvizaţii pe cifraj armonic” este o carte în care autorul îmbină spectacolul vieţii „inconştiente” (fireşti, naturale, logice), cu spectacolul vieţii „pur tehnice” – ca o construcţie gigantică, ascunsă sub un clopot de sticlă – (visate, raţionale, meditate, închipuite, asumate). Majoritatea scrierilor, ce poartă semnătura lui Constantin Severin, abundă în construcţii tehnice, într-o paradigmatică geometrie a formelor, cu elemente cubiste. Fiecare poezie este reflectarea pe o imensă pânză a unei construcţii picturale, semiabstracte, într-o gamă cromatică largă. Însăşi genul liricii sale este o îmbinare a mai multor tendinţe literare. Dacă accentele expresioniste (introversiunea) le preced pe cele impresioniste (subiectivismul construcţiilor), ori elemente realist-magice (reticenţa auctorială) le completează pe amândouă, atunci poezia lui Constantin Severin este o poezie a realului (aşa după cum spune însuşi autorul) – o realitate pe care poetul o transmite într-o manieră proprie şi originală.  
  
Valenţele filosofice ale poeziei sale sunt evidente, amintind de filosofia nietzscheniană, ca instrument pentru înţelegerea lumii. Astfel "esenţa cea mai intimă a existenţei - voinţa de putere"este şi pentru poetul sucevean o componentă a modului său de a percepe lumea: omul nu este atotputernic fizic şi intelectual, ci reprezintă o tendinţă în evoluţie, aşteptată şi dorită. Putem concluziona că „Improvizaţii pe cifraj armonic” este o simbioză de tendinţe poetice, ce impresionează prin originalitate. O poezie în esenţă tare, dublată de un univers artistic special, creat precum o sacră aureolă în jurul unui valoros artefact. Îmbinând valenţe pur estetice, cu valenţe pur literare, cartea este o reuşită în sine, argumentând valoarea - unanim recunoscută – a poetului. O carte valoroasă, publicată în ediţie limitată, a unui scriitor şi artist unic în panteonul culturii române contemporane, poate nu atât de apreciat sau de promovat, pe cât ar merita. O carte care va reconfirma – cu certitudine adevăratul sens al dictonul latin: „Ars longa, vita brevis!”.  
  
Gheorghe A. Stroia 
  
Adjud, mai 2011  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CONSTANTIN SEVERIN: „Improvizaţii pe cifraj armonic” sau „Arhetipalele mesaje ale poeziei – componente ale unui univers liric inovator” / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 126, Anul I, 06 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!