Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Constantin Popa         Publicat în: Ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Constantin POPA - METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80x60 cm
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aşa cum am arătat, noi ca fiinţe limitate nu putem cunoaşte decât lumea materială, apărută acum 13,7 miliarde de ani in urma Big Bangului, însă prin intuiţie metafizică, născută din necesitatea de a da sens existenţei, considerăm că lumea materială este produsul creaţiei şi nu al accidentului. Aşa cum am văzut in capitolul anterior cauza lumii materiale (numită de noi Dumnezeu) ar trebui sa fie infinită, necauzată, si creatoare.  
 
Aşadar, prin Big Bang a apărut lumea materială, cu Universul, timpul, spaţiul, gravitaţia, legile matematicii şi fizicii, ADN-ul şi diversitatea biologică, viaţa fizică in ansamblul ei, iar creatorul vieţii este Dumnezeu. În sprijinul teoriei Big Bang vine şi „Constanta lui Hubble”, din 1929 prin care s-a demonstrat că Universul este în expansiune. O alta caracteristică esenţială a Universului este că a avut un început si va avea un sfârşit, deci nu este veşnic. A doua lege a termodinamicii, stipulează că Universul se îndreaptă spre „moarte calorică” demonstrată prin enunţarea conceptului de ireversibilitate şi „entropie”, care reprezintă o măsură a dezordinii, în sens unic, neputând descreşte. Dacă în prima lege a termodinamicii, numita şi „Legea conservării energiei” se specifica că materia şi energia nici nu se creează, nici nu se distruge, ci se transformă, a doua lege specifică că această transformare înseamnă pierdere calorică, energia transformându-se de la fierbinte către rece, într-un proces ireversibil care va duce la „moarte calorica” a Universului. Astfel, se argumentează că timpul este linear, din trecut spre viitor, şi că Universul nu este etern, prin asta demonstrându-se falsitatea concepţiei biblice, care afirmă că Pământul va fi restaurat devenind „Noul Ierusalim” etern. Aşadar, este imposibil ca viaţa viitoare veşnică (asa cum este ilustrata in Biblie, Isaia 66, 22-24) să fie într-un univers material, pentru că atâta timp cât timpul este linear, nu se poate vorbi de eternitate, condiţia primordială a infinitului fiind lipsa timpului şi a spaţiului.  
 
De-a lungul istoriei au existat patru explicaţii principale asupra apariţiei vietii si omului: creaţionismul, evoluţionismul, design inteligent, si evoluţionismul teist.  
 
Creaţionismul  
 
reprezintă un concept (nu se poate considera ca teorie, pentru că nu are o bază ştiinţifică demonstrabilă) comun tuturor religiilor importante precum mozaismul, creştinismul si islamismul (numite si Abrahamice), pornind de la ideea existenţei unui Dumnezeu perfect care a creat voit si conştient Universul, viaţa având un scop bine definit, salvarea celor care cred în Dumnezeu. Conceptul este întâlnit şi în religiile orientale. Există diferite puncte de vedere în privinţa raportării la creaţionism. Pe de o parte creaţionismul special, sau creaţionismul biblic, literal, care afirmă că lumea a fost creată în şase zile literale, aşa cum se găseşte scris in cartea Geneza. Pe de altă parte teoria zilei-ere (sau a celor şapte ere geologice) susţine că zilele din Geneza nu sunt literale, Dumnezeu creând lumea nu în şase zile, ci in şase ere. O alta teorie asupra Creaţionismului este si cea a hiatului, care susţine că între primele doua versete din Geneza capitolul 1 exista un „hiatus”(gol), adică o pauza de milioane de ani, Dumnezeu creând pământul perfect, însa devenind pustiu şi gol în urma apariţiei păcatului, care ar fi fost înaintea căderii în păcat a lui Adam. Erele geologice (si deci, viaţa biologică, susţinându-se că a existat o creaţiune înainte de Adam) sunt plasate în intervalul dintre cele două versete, sfârşitul erelor geologice fiind provocat de un cataclism (aşa explicându-se dovezile paleontologice, cum ar fi fosilele de dinozaur), precum răzvrătirea lui Lucifer si aruncarea lui pe Pământ. Potrivit acestei idei Lucifer se afla pe Pământ înainte de creaţia biblică de şase zile. O altă formă a creaţionismului este creaţionismul progresiv care susţine că Dumnezeu a creat Universul, şi de-a lungul a milioane de ani a dat naştere la forme de viaţă din ce în ce mai complexe, ajungându-se la formele de viaţă actuale. În timp ce teoria zilei-eră, a hiatului si creaţionismul progresiv se grupează in jurul teoriilor „Old Earth Creationism” susţinând ca vârsta Pământului este de milioane de ani, cea a creaţionismului special este cea a „Young Earth Creationism”, considerând ca vârstă pământului este de aproximativ 10.000 de ani.  
 
Evoluţionismul  
 
este teoria conform căreia viaţa a apărut în urma evoluţiei biologice, prin variaţie, reproducere si selecţie, având la bază doua mecanisme majore, pe de o parte „selecţia naturală”- procesul care face ca acele caractere ereditare care sunt mai propice supravieţuirii şi reproducerii, să devină mai răspândite în cadrul unei populaţii, iar pe de alta „mutaţia genetică”, un proces independent, aleatoriu care produce schimbări în cadrul unei populaţii. Biologii evoluţionişti, chiar înainte de Darwin, plecând de la paleontologie şi biodiversitatea formelor de viaţă existente, au ajuns la concluzia că speciile se modifică în timp. Însa, mecanismele care dirijează aceste schimbări (microevoluţie care duce la macroevoluţie, prin selecţie naturală şi mutaţie genetică) au fost specificate de Darwin in Originea speciilor, publicată în 1859. În anii 1930 teoria darwinista fuzionează cu „Legile lui Mendel” privind ereditarea, rezultând „Teoria sintetică a evoluţiei”.  
 
Din punct de vedere filosofic există mai multe opinii privind evoluţionismul, precum tipurile de evoluţionism materialist - ateist, deist, panteist si teist. În timp ce evoluţionismul ateist îl exclude absolut pe Dumnezeu din apariţia vieţii şi a omului, considerând că viaţa a apărut in urma accidentului, cel deist consideră că Dumnezeu a creat Universul şi mecanismele necesare apariţiei vieţii, însa s-a retras, lasând ca aceste mecanisme să funcţioneze independent, cel panteist, specific religiilor din Orient, consideră că natura şi Dumnezeu sunt tot una, întrepătrându-se, iar cel teist, asemănător cu cel deist, consideră că Dumnezeu este în spatele Big Bangului şi al evoluţiei, însa totodată dându-i vieţii un scop.  
 
Design inteligent  
 
susţine că viaţa a apărut şi s-a dezvoltat sub îndrumarea lui Dumnezeu, nu prin procese indirecte, precum „selecţia naturală”, având ca argumente complexitatea ireductibilă, complexitatea specifică şi principiul antropic. Aşadar, nu selecţia naturala a făcut schimbările din lumea biologică ci Dumnezeu, care a intervenit şi intervine atât la nivel global cât şi personal. Partizanii designului inteligent susţin că acesta este o teorie ştiinţifică, încercând să redefinească ştiinţa şi educaţia. Comunitatea ştiinţifică cataloghează designul inteligent ca drept pseudoştiinţă.  
 
Evoluţionismul teist  
 
este o formă de creaţionism proevoluţie, care consideră că există un creator şi un scop, diferenţiindu-se de designul inteligent prin faptul că acceptă teoriile ştiinţifice referitoare la apariţia vieţii, considerând totodată că Dumnezeu a utilizat teoria sintetică a evoluţiei pentru a aduce la viaţă Universul şi omul. Evoluţia teista se diferenţiază de Creaţionismul evolutiv doar în teologie. Consideră că omul a primit natura spirituală, iar în ce priveşte crearea „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” nu se referă la natura fizică, dat fiindcă omul are anatomia asemănătoare cu cea a mamiferelor şi genetic este înrudit în proporţie de 99% cu primatele, ci la faptul că omul a primit natura spirituală, raţiunea şi liberul arbitru.  
 
Am văzut pâna acum că există puncte de vedere diferite asupra apariţiei vieţii, şi dacă mai înainte am stabilit că din necesitatea de a da sens existenţei considerând că nu am apărut din cauza accidentului, şi deci, excluzând evoluţionismul ateist, va trebui să stabilim în ce măsură ne putem raporta la Dumnezeu fără să facem excepţie de la evidenţele ştiinţifice precum teoria Big Bang sau evoluţionism. Creaţionismul special se opune evident ştiinţei, chiar a evidenţelor incontestabile (precum arheologia, sau paleontologia), şi la o analiza profundă a cărţii Geneza, are carenţe de natură logică precum: în ziua întâi a creaţiunii se vorbeşte despre lumina care desparte ziua de noapte, însa soarele, luna si stelele au fost create în ziua a patra; pe de altă parte în Geneza 1.28 făcându-se referire la Adam si Eva se spune: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi Pământul, şi supuneţi-l", întrebarea care se naşte fiind: cum se puteau înmulţi fără să existe moarte (pentru că moartea apare, după relatarea Bibliei, în urma căderii în păcat, adică post creaţiune) şi fără să existe problema demografică a suprapopulării, ţinând cont că viaţa a apărut pe o planetă foarte mica (prin comparaţie, steaua R136a1, este de 300 de ori mai mare decât soarele, iar soarele la randul lui este mai mare decât Pământul de 109 ori) şi în proporţie de 70,8% acoperit de apa.  
 
O altă obiecţie adusă creaţionismului special este şi existenţa lanţului trofic, al ecosistemului aşa cum îl cunoaştem, care demonstrează că lumea biologică are la bază lupta pentru supravieţuire, lucru care nu se regăseşte în săptămâna creaţiei biblice, unde totul era perfect, întrebarea fiind: când au fost creaţi prădătorii, de unde s-au ivit sistemul digestiv carnivor, colţii, ghearele, masa musculara, etc..?, iar răspunsul venit din partea creaţioniştilor fundamentalişti, precum că natura s-a modificat în urma căderii în păcat nu are nici o susţinere logică fara evoluţionism (iar un evoluţionism plecând de la premisa că viaţa nu are mai mult de 10.000 de ani ar fi absurd), iar fără evoluţionism ar fi nevoie de o intervenţie de mari proporţii în creaţie, sau de o a doua creaţie, de data aceasta a ecosistemului cunoscut, lucru pe care nu îl regăsim in Biblie.  
 
O alta obiecţie adusă interpretării literale a Genezei este şi asemănarea relatării biblice cu mitologia sumeriană, dealtfel naturală ţinând cont de faptul ca influenţa culturilor superioare mesopotamiene precum cea sumeriană, acadiană, babiloniană sau asiriană, care au dominat regiunea, se restrânge la culturile adiacente, precum cea iudaică. Astfel, Enuma Elish, poemul babilonian al creaţiei, datând din 1200 i.Hr, are multe similitudini cu Geneza Biblica precum crearea Evei, paralelism cu zeiţa Nin-ti (femeia coastei), creată din coasta lui Enki (creatorul oamenilor); expulzarea din Gradina Edenului; potopul universal, locul biblicului Noe fiind luat de eroul sumerian Ziusudra; construirea Turnului lui Babel, prin construirea lui Babilum, un zigurat dedicat iniţial lui Enlil (unul din cei patru zei sumerieni, alături de Anu, Enki si Ninhursaq), apoi lui Marduk (care începând cu epoca regelui Hammurabi, devine zeul suprem al panteonului babilonian). Cu toate criticile care pot fi aduse cărţii Geneza, relatarea biblică a contribuit substanţial la progresul umanităţii, prin evidenţierea monoteismului într-o perioadă dominată de un politeism mistic în care omul exista doar pentru a-i sluji pe zei.  
 
Aşadar, evoluţionismul teist pare a raspunde cel mai bine nevoilor de împăcare a ideii de Dumnezeu cu ştiinţa si evidenţele necontestabile.  
 
Constantin POPA  
7 iulie 2012  
 
---------------------------------------------  
 
Seria „Condiţia umană” este împărţită în: „Hazardul şi naşterea angoasei” şi „Metafizica”. Aceasta divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenţei umane, în partea a doua se încearca cautarea raspunsului şi sensului existenţei, pentru asta fiind nevoie de introspecţie în Metafizică.  
 
„Metafizica” este o serie de şase tablouri, făcând parte din „Condiţia umană”. Este încercarea de a da un răspuns la problemele apărute în Hazardul şi naşterea angoasei, şi anume lipsa sensului existenţei, lipsa vreunui control transcedental asupra vieţii (providenţă) şi a determinismului genetic, biologic, psihologic şi social. Metafizica în viziunea lui Constantin Popa este necesară pentru a da un altfel de răspuns decât cele propuse de nihilism şi religie, care au „dezbrăcat” omul de demnitate, reducându-l sau la accident sau la “cerşetorul” graţiei divine. Metafizica este limitată, şi Constantin Popa nu încearcă să faca o introspecţie în incognoscibil, în Absolut sau Dumnezeu, ci încearcă să înţeleagă cum aceste concepte (pe care chiar dacă nu le putem cunoaşte, le putem intui) pot ajuta la eliberarea din lanţurile angoasei prin enunţarea unui scop al existenţei.  
 
***  
 
Artistul Constantin Popa s-a născut în comuna dâmboviţeană Runcu în 1979, schimbând în 2001 decorul inocenţei cu cel al eforturilor pentru integrare în provincia spaniolă Alicante. Anii petrecuţi în stadiul tranziţiei au insemnat o perioadă de puternică preocupare filosofică, de gestaţie artistică, dând naştere pe panză unei fuziuni între artă şi filosofie. Studiază pentru un an pictura la Scoala Municipală de arte frumoase- Alcoy. In 2005 decide să studieze Istoria Universală la Universitatea Ovidius din Constanţa, aprofundând domeniul de studii în cadrul Universitaţii Autonome din Madrid, unde studiază masterul de Istorie Contemporană. Astfel mutarea în Madrid îl aduce în contact cu elita culturală romanească, concentrată în jurul Espacio Niram. Pe parcursul anilor, aşa cum artistul a aratat în expoziţii ca cele din sediul UNESCO Alcoy, galeria Nicole- Blanco, Institutul Cultural Român - Madrid, sau Ambasada României din Madrid, ideile prind conturul culorii într-un mod ce nu te poate lăsa fără întrebări. Din acest sincretism de talent, sentimente, framântare şi vopsea, apare ultima serie a artistului, „Condiţia umană”. Seria dă formă sistemului filozofic pe care Constantin Popa l-a conceput ca raspuns la intrebarile născute din confruntarile cu existenţa. Fiecare tablou ilustrează un concept filosofic, provocând la gândire aşa cum se va observa în continuare.(George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, 2012)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Constantin POPA - METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80x60 cm / Constantin Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantin Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!