Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Jurnal de Atelier I - Scrisoare de intenţie, la eseul Agonia Uniunii Europene (6) Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X (31)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Foto: “Coloana Femeia-îngerul melancoliei”(lemn de cireş, trei metri)  

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,  

Dragi prieteni, pământeni şi nepământeni de pe Facebook şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului - O zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului cristalin!  

Conexiunea şi, uneori, conversaţia on-line cu domniile voastre timp de trei ani pe această reţea de socializare îmi apare ca unul din momentele esenţiale din viaţa mea.  

Asemenea întâlniri spirituale unice, în Cetatea Europeană Virtuală (CEV) ce se construieşte acum pe cerul deschis în toate sensurile posibile, pot marca o existenţă sau pot chiar deschide trei mari experienţe umane, revelatoare în viaţa aceasta. Este vorba de o experienţă la limita morţii (ELM) şi o experienţă în afara corpului (EAC) care, trăite intens prin “mitul trăit” şi valorificate spiritual, cultural şi economic, ar putea, prin Arta-transformării, să ne inducă o stare modificată a conştiinţei (SMC), benefică pentru celula vie.  

Datorită acestor conexiuni cu această “planetă virtuală”, fictivă, şi cu acest “continent secret” numit Facebook, în aproape trei ani am scris peste 1300 de pagini de Jurnal de atelier. Pagini pe care încerc acum să le structurez în trei cărţi: Jurnalul de atelier, în care prezint o parte din existenţa şi experienţa mea în creaţia sculpturală, în “144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”; “Reportajul imaginar la un congres internaţional al femeilor” (120 de pagini – un eseu teatral, publicat pe revista Confluenţe literare, unde încerc să prezint cum s-ar putea declanşa o mişcare feministă universală); şi eseul Agonia Uniunii Europene (80 de pagini), pe care tocmai l-am publicat recent, de asemenea, pe revista Confluenţe literare, şi pe care doresc să-l continuăm împreună, în coautorat sau cvadriautorat.  

Cine crede că literatură şi Arta-transformării nu conduce lumea, prin Istoria ideilor şi credinţelor religioase, se înşeală amarnic. La capătul fiecărei instituţii de stat sau private, inclusiv în cele globalizate, se află un om, de viziunea şi de decidenţa căruia depinde destinul celor şapte miliarde de oameni cât suntem în ceasul acesta. Dacă curentele şi tendinţele din literatură şi arta nu se întâlnesc azi cu doctrinele politice, asta înseamnă că popoarele nu vor putea parcurge Marea Trecere din universul tehnologic (care ne va elibera în mod sigur către nimic) în evoluţie naturală în ştiinţa viului, aceste popoare vor fi doar mereu înghiţite în sfera de putere a Timpurilor Moderne şi sortite să dispară din istorie.  

Afirmaţia că, datorită Internetului am ajuns toţi azi nişte “analfabeţi culturali” care abia intrăm în Noua Alfabetizare*, va rămâne o mare controversă, susţinută de un forum cu “mintea verde” care practică o ştiinţă a viului, încă liber pe internet, şi dezavuată de forumul academic, cu “intelectele uscate”, încă încremenit în sisteme moarte şi reci, în “forme fixe” care ţin de o mentalitate “tribală” şi de o tradiţie conservatoare şi “paleoconservatoare”, la care nu renunţă aşa uşor noua nomenclatură “nomadă” şi alogenă.  

Azi, nu e suficient să ai talent ca să fii scriitor. Şi apoi nu toţi scriitorii sunt scriitori. Se spune că scriitorii sunt cei mai egoişti şi mai dezbinaţi dintre toţi intelectualii. Dacă scriitorii s-ar putea uni să scrie împreună în coautorat şi cvadriautorat, aceştia, involuntar, ar intra în concurenţă cu oamenii politici şi în final ar putea ocupa poziţiile cheie în Cercul Funcţiunilor care reprezintă 10% din Marele Cerc şi în Cercul Interior care reprezintă 2% din CF.  

Numai astfel am putea azi răsturna Piramida Puterii, la nivel social planetar, şi opri expansiunea capitalismului internaţionalizat acum sub capcana globalizării forţate a bunurilor şi capitalului, a oamenilor şi a cunoştinţelor tehnice, a crezurilor şi a sectelor, a învăţăturilor şi a simbolurilor.  

O asemenea practică scriitoricească de elită se face în Italia de sute de ani, la trei mandate prezidenţiale clasa politică se “curăţă” de politicieni corupţi şi intră în scena scriitori şi tehnocraţi cu idei noi care reformează sistemul politic în întregime. Asemenea practici ar trebui să existe şi la noi.  

Dacă definim prin prisma dreptului patriotismul, naţionalismul sau mesianismul european, vom observa că nu sunt decât două modalităţi serioase de a trăi cu demnitate: modelul cultural-religios şi modelul militar de evoluţie naturală în ştiinţă viului; care asigură paza modelului cultural-religios (transcendentul, să ne ferim să uităm asta vreodată! Civilizaţia europeană s-a născut pe o axă creştină şi a cucerit întreaga lume; până şi China a început recent să adere la această axă şi să evolueze economic după modelul european); aceste modele se întrepătrund, deoarece nu există o adevărată comunitate cultural-religioasă care să nu militeze pentru evoluţia naturală în ştiinţa viului, cum nu există militari adevăraţi sub arme care să nu fie animaţi de sentimentul cultural-religios. Cu aceste două sentimente se poate ajunge la restaurarea valorilor sau la instituirea valorilor spirituale şi materiale. Fără aceste două modele, devenim toţi nişte mercenari care se devorează între ei până la ultimul om, sub comanda sionismului internaţional.  

Numai schimbând religia civilă cu o religie universală, cultul morţii cu cultul vieţii, „Contractul social” al lui J.J. Rousseau cu “Contractul natural” (se pare că există un astfel de “Contract natural”, scris de un francez), ne putem explica cum un singur Om este echivalent cu întregul act de creaţie, cum Iubirea există dinaintea Facerii Lumii şi, mai mult, ne putem explica cum Justiţia şi Adevărul nu sunt axiome ale gândirii, ci decizii provizorii ale suveranităţii majorităţii, prin “pactul social” şi întoarcerea mereu la prima convenţie civilă.  

Să nu uităm că, se pare că tot J.J. Rousseau a fost cel care a introdus prima dată în Europa în urmă cu 250 de ani buletinele. Iată cum CNP-urile noastre şi buletinele din urnă pot decide oricând dacă Dumnezeu există sau nu, dacă Adevărul Creaţiei este adevăr sau nu, dacă Patria trebuie să mai existe sau trebuie ştearsă de pe harta geopolitică a Lumii, aşa cum se întâmplă acum în Rusia şi, posibil, în UE.  

Există cărţi mari şi modele de cultură demne de urmat, pentru cei care bat la porţile ştiinţei şi cunoaşterii. Din păcate, aceste cărţi şi modele sunt interzise la noi de peste o sută de ani. O carte care îţi deschide orizontul şi te introduce direct în “preştiinţă divină” este “Dacia Preistorică”, de Nicolae Densuşianu 1837-1911, editura Obiectiv. Această carte a fost interzisă de toate regimurile, fie că au fost comuniste, legionare, regale sau „democratice” actuale. În 100 de ani a apărut de 3 ori. Prima dată, când Densuşianu a murit. A doua oară într-o ediţie de lux, inaccesibilă în timpul lui Ceauşescu, iar a treia oară după 2000 de editura Obiectiv. Nici un guvern „românesc” nu a luat o poziţie oficială pentru promovarea acestei cărţi, cunoscută ca şi „Biblia Românilor”.  

Modelul meu pe care îl urmez în artă, în sculptură artistică, este, desigur, Brâncuşi, iar în literatură Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, despre care scriu acum şi încerc să le aprofundez forma artistică, principiile, teoria, metoda şi “ştiinţa universală”.  

Dacă Brâncuşi rămâne încă părintele sculpturii moderne şi poate cel mai enigmatic artist al Secolului XX - M. Eliade şi I.P. Culianu, amândoi de departe cei mai mari istorici ai religiilor din lume, sunt tot mai marginalizaţi şi chiar scoşi de sionismul internaţional din cercurile de elită europeană şi mondială.  

Să nu uităm că Eliade a fost propus de zece ori să primească Premiul Nobel pentru literatură, şi tot de atâtea ori a fost “lucrat” de “elita” şi nomenclatura “nomadă” de la Bucureşti prin scrisori inventate şi defăimătoare la adresa lui Eliade trimise în Suedia. Scrisori falsificate din facsimil şi fotocopiate în care se spune cu rea credinţă că Eliade ar fi fost în tinereţe un “antisemit” şi un legionar care îi ura pe evrei, ceea ce nu este adevărat, opera lui demonstrează lucrul acesta.  

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu I.P. Culianu, în SUA a fost denigrat încă din timpul vieţii de legionari şi de o parte a elitei româneşti, printre care şi academicianul Şerban Andronescu, ca să dau numai un nume. Iar în ţară este încă marginalizat şi azi, sub aceiaşi comandă bolşevică, comunistoidă, marxistă şi nazistă, încă apar articole defăimătoare la adresa operei lui I.P. Culianu, semnate, de exemplu, de Isabela Vasiliu- Scraba şi publicate în revista Art-Emis din Germania. După părerea mea, o revistă marxistă, cu tendinţe vădite, comuniste şi naziste, de stânga heideggeriană, ultra-rebublicană şi antimonarhistă, care face mari deservicii României.  

Azi, cea mai mare enciclopedia virtuală, Wikipedia, se ocupă încă serios de cenzurarea şi marginalizarea acestor doi mari cărturari şi de departe cei mai mari istorici ai religiilor din lume, se trec sub tăcere distincţiile academice care le-au fost acordate şi zecile de volume ştiinţifice prin care, la marile universităţi occidentale şi orientale, sunt analizate şi studiate ideile, metodele şi teoriile acestor doi mari cărturari, savanţi şi istorici români. Noi le folosim doar numele acestor doi mari cărturari, iar alte state le folosesc ideile mari şi le aplică teoriile în reformele politice şi sociale.  

În ţară, voi da doar un singur exemplu despre cum este cenzurat Culianu şi Eliade: de vreo zece ani se organizează un mare târg de carte la Braşov, iar când întrebi editorii de cărţile lui Culianu şi Eliade, care lipsesc de pe rafturile marilor edituri - eu însumi când am întrebat pe câţiva director de editură veniţi la târg: unde sunt cărţile lui Eliade şi Culianu, aceştia mi-au răspuns pur şi simplu că: “Culianu şi Eliade nu se mai vând şi de aceea nu mai sunt aduşi la târgul de carte”. Fără comentarii.  

Şi încă o observaţi aş mai adăuga: în cartea “Postmodernismul românesc” de M. Cărtărescu - iniţial o teză de doctorat despre literatura română contemporană, care apoi, acreditată de critică de specialitate (N. Manolescu şi Paul Cornea) apare la Editura Umanitas în 1999, în 555 de pagini) - la Indice de nume, din 700 de nume invocate şi citate, numele lui Eliade apare pe patru ori, criticându-i cu vehemenţă romanul Maitreyi; despre celelalte cărţi ale lui Eliade, nici un cuvânt. Cât despre I.P. Culianu – pe care M. Cărtărescu îl vizitează la Chicago încă din anii ’90 şi face cunoştinţă cu opera acestuia, numele lui nici măcar nu există în cartea “Postmodernismul românesc”.  

Deci, iată, trăim încă într-un postcomunism “clar-obscur”, “orizonturile roşii” se ascund sub “flacără violetă” şi salopete portocalii, “ciuma roşie comunistă” care i-au alungat din ţară pe aceşti doi mari cărturari e încă în ţară, o altă nomenclatură “nomadă” deţin cheile în sistem, iar noi suntem cenzuraţi chiar la noi acasă la începutul Mileniului III şi încă trăim în plin genocid economic şi cultural, extins acum la nivel social-planetar prin aşa-zisa noua doctrină economică de globalizare forţată a lucrurilor şi de noua tribalizare a persoanelor într-un singur Guvern Mondial şi o singură “Republică Universală”.  

Cu alte cuvinte, genocidul economic şi cultural, sub masca “capitalismului comunist întors pe dos” a lui Abel care încă n-a murit de tot, care acţionează acum de la Bruxelles mai rău decât fostul Imperiu Maculist al lui Cain de la Moscova, şi-a schimbat doar culoarea din roşu în portocaliu.  

Uniunea Europeană ne e decât o altă ciumă cu aceiaşi mumă ce ni se arată de un sfert de veac la televiziune sub masca unei Matroane impozante cu părul gri care mănâncă bine, bea bine, doarme bine, face dragoste bine şi nicio clipă nu este atinsă de aripa morţii.  

Chiar n-o vede nimeni pe această Matroană bătrână care a născut două fete demente, Rusia şi America, şi care conduce lumea prin războaie genocidare sub comanda expansiunii liberalismului prin NOW şi OMG – Monsanto?  

Despre acest genocid economic şi cultural I.P. Culianu a scris (şi a plătit cu viaţa) în cele 20 de cărţi şi în câteva sute de articole şi studii de specialitate publicate încă din timpul vieţii, până ce l-a deconspirat total în ultimul său roman autobiografic Tozgrec - care, vai, (scris în anii 1981-1983) apare la noi abia în 2010.  

Prin 1997, sub îndemnul maestrului Barbu Brezianu (care l-a cunoscut pe Brâncuşi şi despre care a scris “Monumentala Brâncuşi), care mi-a spus chiar şi la telefon cu un an înainte de a trece în eternitate să fac tot posibilul să continui proiectul de templu al lui Brâncuşi, am lansat pe Internet proiectul de Templul Solar – TDMCE (Templul Dragostei, al Meditaţiei, al Contemplării şi al Eliberării), un proiect mult visat de Brâncuşi şi nerealizat nici azi. Făcusem şi o machetă a templului, din care am expus o parte din ea în 1999 în Poiana Braşov şi apoi timp de vreo zece ani în Braşov (unde am ţinut atelierul zece ani cu chirie în centru, lângă Teatrul Dramatic) am expus permanent 24 de sculpturi din acest proiect, printre care două sculpturi de peste trei metri (Coloana de cireş şi Vânătorul stelelor) şi un proiect de monument în memoria lui Ioan Petru Culianu, pe un poster mare de carton de 460x320 cm, reprezentând “Steaua arzătoare cu opt raze”, care l-am ţinut expus în atelier timp de zece ani.  

Am expus timp de zece ani pe străzi şi pe la toate târgurile în Braşov, în Bucureşti şi în ţară, până ce cred că au văzut lucrările de sculptură câteva milioane de romani. Devenisem între timp “incomod” pentru “elita” braşoveană, ziariştii mi-au găsit repede şi poreclă, uni îmi spunea “omul cu coloana”, alţii, mai opozanţi, îmi ziceau “omul cu crucile-erotice-multiple”. La festivalul “Sighişoara Medievală” din 2001, o parte din această machetă a templului solar a fost expusă chiar în faţa primăriei din Sighişoara, unde ex-ministru Dan Matei Agathon şi-a ţinut conferinţele lângă Coloană; am apărut atunci şi la TVR1 cu un videoclip cu sculpturi. În final m-au jefuit toţi politicienii comunişti, până şi Coloana mare de cireş de peste trei metri mi-a fost sechestrată un timp în Poiana Braşov la “Restaurantul “Vânătorul” şi a trebuit să plătesc scump s-o scot din mâna comuniştilor securişti şi bolşevici (Constantin Niţă, numărul unu în Braşov, cu cinci mandate de preşedinte PSD - azi ministrul energiei, mi-e dator şi acum cu 1500 de dolari; mi-a cumpărat “Coloana Domnişoara Edith” (lemn de nuc de 240 cm) a plătit doar un avans de 500 de dolari din ea şi restul nu l-am mai văzut; coloana a făcut-o cadou lui Adrian Năstase, chiar la expoziţia din Poiană Braşov, din 1999). Dar uite cum mă lungesc eu degeaba cu poveştile mele de artă lungă şi viaţă grea din “iepoca” postcomunistă de tristă amintire.  

Cel mai trist lucru care m-a făcut să mă izolez de oameni este că nu am găsit nici până azi un mecena care să mă sprijine în creaţia mea artistică. Scriu de trei ani în acest jurnal de atelier, dar scrisul limitează, iar chemarea mea cea mai mare este tot în sculptură. Ca să spun adevărul, am multe proiecte, dar parcă toate “mor cu zile” de vreo şapte ani. Ori nu ştiu eu cum să promovez aceste proiecte, ori nu mai există un interes real pentru această artă.  

Cred că există în acest moment în mine, dar poate că în întreaga Europă, un principiu de sterilitate, contra căruia mi-e imposibil să lupt singur. Credeam că scrisul îmi va aduce şi soluţii de supravieţuire, dar nu este aşa, căci scriu pe gratis, nu am găsit până acum o colaborare cu o rentă minimă ce ar putea să-mi asigure o existenţă cât de cât decentă. Apoi, trăiesc fără familie şi lucrul acesta mă ţine într-o depresie prelungită. Singurătatea parcă şi-a înfipt colţii în mine, voinţa mi-e încătuşată, sfărmată, bolnavă. Când sculptam, credeam cu adevărat în predestinare. De când nu mai sculptez, credinţa mea a slăbit; de altfel, cred oricum în predestinare.  

Cred în Adevărul Creaţiei, alternativă la sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane, pe care o trăim toţi acum, cu viii şi cu morţii laolaltă. Cred în Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii. Cred că un singur Om poate fi echivalentul întregului act de creaţie. Dar în acelaşi timp cred în creaţia colectivă şi în evoluţia naturală în ştiinţa viului.  

Nu cred în artiştii şi scriitorii care pretind că deţin cheia adevărului în propriul buzunar. De fapt, nu contează câte chei ai, mai importante sunt viziunile, unde ajungi şi ce deschizi cu ele. Mie nu-mi place în general să lucrezi cu o singură viziune, sau să pretinzi că poţi deschide totul cu o singură cheie.  

Dacă e să vorbim despre chei, o cheie sigură este în Cabală, dacă nu cumva sunt chiar două: una în Cabala de la Ierusalim şi a doua în Cabala din Babilon. Însă cheia principală este, desigur, în creştinism, în inimă şi în jocurile minţii şi în lumile multidimensionale. Pentru această cheie principală nu există o altă deschidere decât prin viziuni, nu prin soluţii. Nu există de fapt soluţii, există viziuni care te conduc la o formă de ascensiune cu n-dimensiuni pe care le poţi da anumitor lucruri, dar nu soluţii definitive.  

Prin 1993 descoperisem în povestirile lui I.P. Culianu că: “Nu viziunile celor trei familii de suflete ne apropie, ci modul lor comun de elaborare (în noua “Europă virtuală” ce se construieşte acum prin “Internetul celest”). În unitatea celor trei familii de suflete (raţionale, moarte şi divine) există mari deficienţe în “sistemul” lor de “programare-deprogramare” şi “migrare spirituală”, deoarece această “migrare spirituală prin trupuri succesive” nu este suficient de bine “rulată” şi cunoscută pe Televiziunea Globală şi pe Internet. Puterea spirituală, plasându-se în centrul materiei, între cele două mari entităţi, lumina şi întunericul, nu are cum să cunoască Legea Sacră a Dragostei, decât prin “mitul trăit”.  

Mai concret, noi nu putem renaşte spiritual şi material, decât printr-o “mişcare feministă universală”, declanşată alternativ din nucleul cel mai fecund al latinităţii România-Italia-Spania-Franţa - şi la polul opus Statele Unite ale Americii. O mişcare feministă de unde misterele femeii vor reveni în centrul unei noi religii şi Culturi matrifocale şi matrilocale paşnice, comportamentul vânătoresc va trece în planul secund, iar comanda întregii Lumii va fi preluată în întregime de “femeia de cultură”, cu predilecţii religioasă.  

Numai o astfel de mişcare feministă universală, ar mai putea să modifice profund imaginaţia umană, imaginarul colectiv şi imaginalul* mental uman spre a-i fixa alte căi şi alte scopuri. Şi în final să se producă “transferul de personalitate”, din sufletul solar în sufletul lunar şi viceversa. Dionysos va depune armele în favoarea lui Apollon, pentru că trăim deja o “tragedie fără morţi”, cu un final apolinic, dacă nu ştiaţi asta! Iar o altă Elena din Troia împreună cu Electra şi Ifigenia vor conduce Europa şi omenirea întreagă.  

Însă pentru aceasta trebuie mai întâi făcut curăţenie generală în politică românească, în Europa şi nu în ultimul rând în arta-modernă, în Modernitate şi în “postmodernism”, care a fost două proiecte concepute greşit. Căci în aceste curente şi tendinţe în artă găsim cele mai groaznice “contra-culturi”, mortăciuni şi obscenităţi, programe de eugenie umană şi alte “expoziţii-instalaţii” care vin din speţa Răului, au un caracter infernal şi se înrudesc cu magia neagră.  

Iată de ce – spuneam atunci, în ’97 – numai după ce ne vom conecta, prin acest templu solar (în viziunea mea un Ashram octogonal cu “Steaua arzătoare cu opt raze” deasupra sub forma de Cupolă), prin cele trei suflete (care prevăd viitorul, datorită viziunilor) cu imaginaţia şi imaginalul* (care transformă prezentul, prin Arta-transformării) şi cu memoria (cu Madonna Inteligenţa, Zeiţa Extazului, cea care uneşte pe Good angel cu Fiica dragostei, ca să modifice trecutul), vom realiza această mult dorită reformă şi Renaştere spirituală de care avem cu toţii atâta nevoie azi.  

Visul, dragostea, libertatea şi respectul pentru legea sacră şi lumea divină sunt valori eterne, fără de care omenirea şi civilizaţia un poate supravieţui.  

Dar asta e o altă poveste de dragoste, de artă lungă şi viaţă grea, pe care de multe ori îmi doresc s-o uit şi un mai pot.  

Ce doresc eu: mai întâi vă invit să lecturaţi eseul Agonia Uniunii Europene (80 de pagini), pentru a vedea şi a înţelege viziunea mea despre Noua Europă. În al doilea rând, doresc să continuăm împreună să scriem acest eseu, în coauturat.  

Trimit acum la domniile voastre un fragment din eseul Agonia Uniunii Europene. Sperând că, împreună, vom mişca lumea din încremenirea ei într-un sistem învechit de 70 de ani în “forme fixe”, de o mentalitate “tribală”, o nomenclatură “nomadă” şi alte mezalianţe care se fac şi se desfac acum la nivel social-planetar, dar fără nici o viziune şi o soluţie politică concretă, care să ne deschidă un drum nou, după înfrângerea comunismului şi capitalismului.  

Continuat la patru sau opt mâni, în coautorat sau cvadriautorat (trimis online la 8-16-32-64 de personalităţi din elita politică şi intelectuală europeană şi mondială şi publicat apoi într-un milion de exemplare în UE, în Rusia şi în SUA, care împreună numără un miliard de oameni), acest eseu ar putea să ne lecuiască, în sfârşit, de toate nevrozele, de toate diviziunile existente şi de toate conflictele dintre familii, clanuri şi naţiuni.  

Iată fragmentul din eseu şi mai jos un link, dacă veţi avea bunăvoinţă să-l citiţi în întregime:  

“Fără să fi anticipat iniţial, uite ce îmi trecu prin minte, în chiar clipa aceasta: ce ar fi să continuăm, la patru sau opt mâini în coautorat sau cvadriautorat, eseul “Agonia Uniunii Europene” (în 180 sau 360 de pagini, în varianta Statele Unite ale Europei (SUE) şi să-l dedicăm unor mari personalităţi din marile Familii Regale şi din elita politică şi intelectuală europeană şi mondială?  

În Italia lui Giordano Bruno, în Franţa lui Descartes, în Anglia elisabetană (era să zic în Anglia lui John Milton), nu ştiu dacă şi în America lui Amerigo Vespuccio, exista obiceiul ca destinatarul dedicaţiei să plătească cheltuielile de tipărire a cărţilor.  

Acum o întrebare gravă şi serioasă: se vor găsi, oare, azi, 4-8-16-32-64 de personalităţi din elita mondială şi intelectuală, printre cei peste cinci sute de milioane de europeni din UE (locul trei în lume, după China şi India) ca să ne citească cartea, la început online, apoi să ne tipărească “Agonia Uniunii Europene” în măcar o sută de mii de exemplare, ca să putem trezii şi alte conştiinţe europene?  

Aştept răspuns verbal şi în scris de la domniile voastre – şi online - din raiul inimii în raiul nimănui şi retur din iadul smereniei în iadul deznădejdii.  

Semnat, CMS, 26 Gerar, 2014, Provincia Raiului – Groapa Hiperboreeanului, via Văgăuna Dianei-Luna-Hecate din Creasta Anilor, Alias Grădina Maicii Domnului din Terra Mirabilis versus Terra PIG & compania programului de inginerie genetică prin „deprogramare” OMG – Monsanto!  

Acum vorbesc foarte serios, chiar îmi doresc să găsesc printre domniile voastre patru, opt, şaisprezece, treizeci şi două sau şaizeci şi patru de persoane, pentru a continua împreună eseul Agonia Uniunii Europene. O carte de care avem nevoie. O carte (chiar şi “virtuală”) pe care cititorul o aşteaptă. Şi de ce nu poate chiar să practicăm împreună o formă de Meditaţie transcendentală – o formă de ascensiune celestă cu n-dimensiuni, aşa cum practica I.P. Culianu, pentru ca să putem construi împreună o “planetă virtuală” în care să ne răscumpărăm cunoaşterea prin reflecţie şi revelaţie şi să ne regăsim viitorul în Statelor Unite ale Europei. Dimensiunea a 4 a, când e corectă înţeleasă, înseamnă timpul adăugat ontologic celor trei dimensiuni tradiţionale (existente în orice Idei mari şi obiecte ideale de artă)  

Mulţumesc frumos pentru interesul acordat acestui proiect european pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură şi vă asigur de tot respectul meu. Cu prietenie şi admiraţie al dumneavoastră, Constantin Milea Sandu  

Link-ul cu eseul Agonia UE: http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_agonia_u_constantin_milea_sandu_1390760155.html  

*” Imaginalul este un termen preluat din sufismul iranian şi introdus de Henry Corbin (1903-1978) pentru a desemna imaginarul adevărat, creator, vizionar, esenţial, fondator: fără o viziune solară, realul se dizolvă într-o înlănţuire nesfârşită de imagini voalate, deformate, mutilate”.  

(fragment din articolul „Imaginaţie, imaginar, imaginal” de Basarab Nicolescu, Steaua, Nr.6, 2006)  

PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:  

Legenda: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii, etc.  

Referinţă Bibliografică:
Jurnal de Atelier I - Scrisoare de intenţie, la eseul Agonia Uniunii Europene (6) Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X (31) / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!