Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Petru Lascău         Publicat în: Ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Conspiratia tacerii asupra abuzurilor comise in biserica nu este niciodata biblica
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

O serie de mesaje postate pe jurnalul-blogul "Rascumpararea memoriei" (acuza cartea lui Vasilica Croitoru de provocarea unei tulburari in bisericile noastre penticostale. Si este adevarat, [intr-un anumit fel]. Cartea a provocat si continua sa provoace disensiuni in bisericile noastre, intre doua tabele existente. Pe de-o parte, sunt cei care mai cred in adevar si in nevoia cunoasterii unei istorii adevarate a miscarii noastre penticostale; oameni care cred ca pocainta este singurul remediu pentru pacat. Aici sunt oamenii care cred ca Dumnezeu il iarta pe pacatosul care recunoaste pacatul si vrea sa se lase de el. Oameni care sunt gata sa-l ajute pe pacatos sa fie rebilitat. Credinciosi penticostali, gata sa stea fata in fata cu adevarata noastra istorie, gata sa ne asumam pacatele trecutului, si gata sa ne pocaim pana si in locul celor care nu mai pot sau nu mai vor.

Pe partea cealalta a baricadei, sunt o serie de frati de ai nostri, care cred ca pacatele trebuie lasate “in marea uitarii”, ca adevarul istoriei noastre nu mai conteaza; ca “de morti trebuie sa vorbim doar de bine”. Ei militeaza sa iertam si sa uitam totul; sa ne iubim ca fratii; sa nu fim deranjati din comoditatea cunoasterii actuale, chiar dca ceea ce stim este fals; ca atunci (pe vremea comunismului) “nu se putea altfel”, ca cei care au tradat si au vandut pe frati, “n-au facut mare lucru”, ca “toti faceau asta”. Tot ei intreaba: “Cine este acest Vasilica, si cine i-a dat voie sa faca o astfel de investigatie?” “E un tradator de frati”, striga mai deunazi cineva, in timp ce-i apara pe tradatorii din familia sa. Este un fel de schizofrenie periculoasa, care spune cam asa: “Tradatorii din cartea lui Croitorul, sunt tradatorii nostri iubiti, si suntem foarte suparati pe tradatorul care tradeaza tradatorii nostri”.
Nu stiu daca va folosi cuiva randurile mele, pentru ca din moment ce imbratisezi “teologia” acestei tabere de sifonati de adevar, nu te alegi decat cu dispret, atacuri la persoana, jigniri si amenintari. As putea umple pagini intregi pe proliferari deloc crestine din partea celor suparati ca aceasta carte le demoleaza eroii de pe soclurile lor. Defaimarile si atacurile lor nu fac decat sa-mi confirme ca pozitia pe care am luat-o este una corecta, si sa ma bucur sa nu fac parte din tabara lor.

As vrea sa aduc in discutie un principiu biblic, de la care Dumnezeu n-a abdicat pana acum. Pacatul, oricand a fost comis, el nu dispare in timp, functie de uitarea celui care l-a comis. Orice pacat este o ofensa impotriva Dumnezeului celui Sfant. Dumnezeu nu este tributar timpului, si El nu uita, asa cum credem noi. Sa ne gandim la poporul sfant, si la pazirea poruncii de a da odihna pamantului la fiecare 7 ani. N-au ascultat de Dumnezeu si au cultivat pamantul 490 de ani. Au trecut generatii. Fiecare generatie a mostenit pacatele celei dintai si a comis altele noi. A uitat Dumnezeu de pacatul acesta? Nu. Au plecat in robia babiloniana timp de 70 de ani, ca sa recupereze pamantul toti anii de odihna pe care nu i-au respectat. Generatia care a plecat in robie, nu era vinovata de toti anii sabatici calcati in picioare de generatiile trecute. Avea cativa doar din cei saptezeci. Problema este ca fiecare generatie n-a oprit cercul vicios. Fiecare generatie a refuzat cunoasterea istoriei adevarate. Fiecare generatie n-a vrut sa-si asume responsabilitatea pacatelor trecutului si sa repare prin pocainta aceasta faradelege. Nu a xistat o generatie, care s-a oprit sa studieze “dosarele” trecutului, si care sa constate pacatul inaintasilor. Sa ne imaginam ca acea generatie, care dorea sa “rascumpere memoria”, s-a adunat si a declarat un post national si o adunare solemna de pocainta pentru pacatul acesta (dupa modelul pe care l-a folosit Ezra cand au marturisit si s-au pocait de casatoriile lor cu femeile straine). Sunt sigur ca robia babiloniana n-ar mai fi avut loc.

Cred ca Dumnezeu a avertizat prin profetii Lui, fiecare generatie de pacatele ei, si a indemnat la pocainta. Dar fiecare generatie a cautat scuze “teologice” si “logice” fata in fata cu adevarul divin. Au facut fiecare generatie, ceea ce suntem gata sa facem si noi acum. Sa justificam prin scuze si rationamente, pacatele trecutului, sa credem ca ele au trecut odata cu moarte pacatosilor; ca totul este sa asteptam pana moare ultimul colaborator, pana se primeneste biserica de toate ramasitele trecutului, de toti pastorii colaboratori ai Departamentului Cultelor sau ai Securitatii. Cand va veni o noua generatie, nealterata de flagelul comunismului, vom intra intr-un nou Canaan penticostal, in care va curge numai laptele dragostei si mierea iertarii. Doamne, ce sfanta naivitate!

Generatiile care vin dupa moartea acestei generatii corupte de sistemul diabolic, vor pleca la drum cu mostenirea lasata de noi. Vor continua sa creada ca pacatul tradarii nu este chiar atat de grav. Unii care au tradat si au luat bani multi pentru tradari, au dus-o bine, si au o statuie acum si un loc cald in istoria noastra glorioasa. Noua generatie va invata ca poate si ea colabora cu alte regimuri politice pentru avantaje personale, ca poate sa permita amestecul acestora in mutilarea credintei noastre; ca putem imparti loialitatea fata de Isus Domnul si Mantuitorul nostru cu partidul de guvernamant, sau cu alte grupuri de interese politice sau economice. Vom lasa mostenire ideea cumplita ca pacatele dipar in timp, ca Dumnezeu uita si El. Ca nu este nevoie de marturisire si de pocainta ca sa scapi de consecintele faptelor tale, totul este sa negi, sa juri, sa dai declaratii oficiale, sa apari la televiziune. Daca reusesti sa pastrezi aparentele, sa intretii fatada, totul este OK. Cum credeti ca se va purta Dumnezeu cu aceasta generatie care va actiona conform mostenirii noastre? Nu este greu de ghicit.

Un alt lucru care ma sperie pana la spaima, este ideea ca lucrurile se rezolva la urne, prin vot. Desi nu o spunem, ne purtam ca si cum “vox populi, vox dei” (vocea poporului este vocea lui Dumnezeu). Potrivit sistemului comunist pe care l-am imprumutat in conducerea bisericilor noastre (pe care nici acum dupa 20 de la rovolutie nu avem curajul sa-l demontam), punem la vot. Adunarea generala decide daca suntem vinovati sau nu. 50% plus unu. Ajungem astfel sa pastram slujba pe care o avem. Ne ametim constiintele cu rezultatele votului. Aruncam praful in ochii lumii si continuam starea de minciuna in care ne aflam. Nu vrem sa intelegem ca nu noi, sau adunarea generala, congresul, comitetele si comisiile, stabilesc ce este bine si ce este rau, ci Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a dat noua acest drept. Pacatul este pacat nu pentru ca are mai multe sau mai putine voturi, pentru sau contra. El este pacat pentru ca Dumnezeu a stabilit regula. Este dreptul Lui pe care nu I-l putem lua.

Pacatele trecutului, neasumate, pentru care nu cerem iertare si nu ne pocaim cu adevarat, ne vor urmari pe noi, si pe cei ce vin dupa noi. Dumnezeu nu este tributar timpului, Noi suntem. Avem o singura viata in care am putea sa ne rascumparam istoria. Si viitorul in acelasi timp." Pastor Petru Lascau, la 18 Sept. 2010
 
Mesaj postat la http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/autor/#comment-2540
  
Referinţă Bibliografică:
Conspiratia tacerii asupra abuzurilor comise in biserica nu este niciodata biblica / Petru Lascău : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1, Anul I, 01 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru Lascău : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Petru Lascău
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!