Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Confruntarea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Numele acestei schiţe pare cumva prea preţios şi poate prea mult spus, pentru că o confruntare presupune ceva mult mai dramatic decât ceea ce vreau să vă povestesc. 
  
În fapt nu s-a întâmplat mare lucru dar schiţa pe care încerc să o scriu spune totuşi câte ceva despre ceea ce se întâmplă uneori între noi. Voi începe prin a spune că o mie de vorbe nu fac cât o imagine şi veţi vedea de ce în rândurile de mai jos. E o poveste sută la sută adevărată iar protagoniştii acestei întâmplări sunt doi prieteni ai mei, pe nume  
  
Alexandru şi Marcel, eu, şi alţi câţiva necunoscuţi. Nu s-a întâmplat nimic cu adevarăt însă povestea spune totul despre ce se întâmplă uneori în această ţară pe care binen'nţeles o iubim şi cu cele rele dar mai ales cu cele bune. Tristeţea mea vine de la faptul că unul dintre protagoniştii principali ai acestei povestiri avea tâmplele albe, fiind la vârsta înţelepciunii la acea dată, înţelepciune pe care veţi vedea era foarte departe de dânsul. Dar să lăsăm cuvintele să spună totul. 
  
Era într-o duminică, cam acum zece ani, deci era prin anul 2000. Mă întâlnisem cu doi prieteni după ce ieşisem de la biserică. Era o foarte frumosă zi de toamnă şi am hotărât tustrei să intrăm într-un mic bar şi să bem câte o bere. Zis şi făcut, am intrat într-un bar şi am comandat trei beri, lucru care recunosc, după ce ieşi din biserică nu e prea creştineşte. Am intrat totuşi iar barmanul ne-a servit cele trei beri şi ne-am aşezat la o masă.  
  
Am început să discutăm pe un ton scăzut de-ale noastre. Alături de masa noastră se aflau doi bărabţi care discutau şi care erau de altfel singurii clienţi în afară de noi desigur. Cei doi purtau o discuţie între ei însă vorbeau şi cu barmanul care se părea că le e prieten. Noi trei nu eram atenţi şi discutam de-ale noastre. La un moment dat cum discutam între noi, ceilalţi de la masa vecină s-au aprins într-o discuţie căreia la început nu i-am dat nicio importanţă. Dar la un moment dat unul dintre bărbaţii de la masa vecină a spus cam aşa: 
  
-Poftim! Uită-te le tipul ăsta, a spus el arătând cu mâna către mine. E un tip care habar  
  
n-are pe ce lume trăieşte! Uită-te le el! E şi el pe aicea. Pun pariu că ăsta n-a fost niciodată ,,dincolo”. Habar n-are ce-i acolo. Uită-te din nou la el! îi spuse el barmanului. Ştie ăsta ce-i aia o ţară străină? Ba bine că nu! Vine şi el pe-aici , îşi bea berea şi pleacă acasă iar mâine pleacă la combinat la muncă! Este aşa băiete? spuse din nou acesta adresându-se mie. 
  
-Este... de ce nu? am spus eu. 
  
Amicul meu Alex, se simţi dator să intervină pentru că îl cunoştea pe respectivul domn. 
  
-Măi nea' Costică, stai liniştit că băiatu' nu-i cine crezi tu... 
  
-Ei dar cine-o fi, se impacientă nea' Costică, că doar n-o fi ştiu eu cine? 
  
-Măi nea Costică, l-a atenţionat din nou amicul meu, băiatul nu e ceea ce crezi tu şi gata! 
  
-Îl ştiu, spuse amicul meu Marcel, e un tip care caută mereu discuţii...  
  
-Probabil că vrea scandal, am spus eu. N-am să-i fac însă pe plac. Îl las să vorbească. 
  
Bărbatul care avea cam vre-o cincizeci şi cinci de ani nu s-a lăsat însă. 
  
-Uitaţi-vă la el, spuse nea Costică arătând din nou către mine. E ,,ignorantul” perfect. 
  
Trebuie să vă spun că nea Costică n-a spus ,,ignorant'' ci altceva. Mai potrivit ar fi fost cuvântul ,,aerian”. Sunt convins deasemeni că nea Costică n-a vrut să spună ,,prost” sau ,,idiot”.  
  
Era în fond o discuţie de ,, duminică”, aşa ca să ne aflăm în treabă, însă pe nea Costică îl rodeau şi alte păsuri.  
  
-Măi nea Costică mai taci domne', lasă omul în pace şi hai să vorbim de ale noastre! îi spuse cel cu care era la masă.  
  
-Taci domne'! se stropşi acesta către meseanul său. 
  
Acesta nu mai spuse nimic şi sorbi din pahar. 
  
Nea Costică începu apoi o discuţie cu barmanul care vrând nevrând îl asculta privind din când în când şi trăgând cu ochiul la o partidă de tenis care de desfăşura la televizor pe canalul tv eurosport. 
  
-Uită-te le el dom'e, spuse nea Costică arătând din nou către mine. Ce ştie ăsta ce e Italia? A fost ăsta afară din ţară vre-odată? Bat pariu că nu. 
  
- Măi nea Costică, îl apostrofă amicul meu Alex. Nu judeca oamenii după acest criteriu. Stai liniştit. E prietenul nostru.  
  
-Lasă-l domne' să spună ce are de spus, am spus eu.  
  
-Domne' , acuma pe bune! a spus nea Costică. A fost ,,lulică” ăsta al vostru la Napoli în Italia? 
  
Amicii mei au sărit cu gura în apărarea. 
  
-Vorbeşte frumos nea Costică! 
  
-Ce legătură are asta? Matale ai fost la polul sud? 
  
-Ai !dom'le, spuse acesta. E o glumă, însă chiar vreau să ştiu...Ştie ăsta ceva de ,,afară”? 
  
-Ba bine că da! replică amicul meu Marci. A fost la Istanbul în Turcia! Îţi e de ajuns! 
  
Un hohot de râs îl aruncă pe nea Costică cu capul între genunchi, pe sub masă. Barmanul râdea şi el de după tejgheaua sa. 
  
- ...La turci!... Unde s-au dus toate curvele..., spuse nea Costică râzând să se prăpădească. 
  
-Da domne' la turci, la Constantinopol, am spus eu. 
  
-Unde domne? A întrebat nea Costică râzând. 
  
-La Constantinopol, am replicat eu. 
  
-Parcă ziceaţi că la Istanbul unde se duce toată lumea! 
  
-Păi e tot aia, am spus eu. 
  
-Ce mă nu mai ştii unde se ducea nevastă-ta după covoare? îl apostrofă barmanul. 
  
Nea Costică se fâstâci. 
  
-La Istanbul unde s-au dus toate curvele... 
  
-Domnule nu-ţi permit! 
  
-Da de ce să nu-mi permiţi? replică barmanul. Drumurile dese al neveste-tii la turci cu covoare te-au trimis în Italia. 
  
-Ba bine că nu, spuse nea Costică. Am un fiu în Hamburg, spuse el apoi se întoarse din nou către mine. 
  
-Mă! Tu ştii unde vine Hamburg măcar pe hartă? întrebă acesta privindu-mă fix. 
  
-Nu ştiu! am am zis. Poate că e în ,,Alemania”. 
  
-Prostii! Ai auzit de nemţi? Acolo e! 
  
-Aaa? Da?  
  
-Nea Cosică...îl apostrofă unul din amicii mei. Las-o moartă, te faci de râs! 
  
-Bă ! Eu îmi fac concediile în Italia, când mă duc în Germania la fiul meu. Am trei concedii făcute la Napoli în Italia! 
  
-Stai dom'le puţin, spuse barmanul. Mata' nu eşti angajat în Geramania... 
  
-Da' e fiu'miu angajat şi e de ajuns. Când el îşi ia concediu merg şi eu în Italia, la Napoli.  
  
-Aaa! exclamă barmanul! 
  
-Aaaa! exclamarăm şi noi râzând. 
  
Barmanul râse şi el odată cu noi. 
  
-Ce râdeţi mă? Nu credeţi ?  
  
-Ba da dom'le. Cum să nu! am râs noi dându-ne coate în aşa fel încât nea Costică să vadă şi el asta.  
  
Acesta se enervă dintr-o dată şi bătu cu pumnul în masa de plastic făcând să sară paharele aflate pe tăblie. 
  
-Uşor nea Costică! încercă să-l liniştească amicul aflat la masă. 
  
-Ho! Ho! Ho! Nea Costică! 
  
-Da? spuse acesta. I-a zi mă' puştiule, spuse acesta adresându-se mie. Ştii tu ce-i la Napoli ? Ai fost tu vreodată pe-acolo? Ai fost tu pe strada curvelor vre-odată. Să mergi aşa pe stradă şi să te strige fetele de la balcon că te vor ? 
  
-N-am fost dom'le! am zis eu. Şi nici nu vreau. 
  
-Ha ha aha! Râse nea Costică! Ce poate fi mai ignorant de atât. 
  
-Nea Costică! am zis eu. Hai să facem un pariu! 
  
-N-ai ce pariu să faci tu cu mine domne”, spuse el privindu-mă pieziş. 
  
-Ba da domne', am spus eu! Tu ai fost la Napoli de trei ori zici. 
  
-De cinci ori ! spuse nea Costică. 
  
-Ok, de cinci ori! 
  
-Spune-mi, dacă tot ai fost acolo, trei puncte turistice de mare interes. 
  
Nea Costică păru să se gândească. 
  
-Păi unul din ele e o stradă pe care sunt numai curve ieftine.  
  
-Al doilea? 
  
-Al doilea e o stradă unde poţi mânca pizza şi alte chestii italieneşti la preţuri foarte ieftine. 
  
-Iar al treilea?  
  
-Al treilea e că e totul e foarte ieftin domnule! 
  
-Hai mai lasă-mă cu prostiile astea nea Costică, spuse barmanul! 
  
-Ce vrei să spui? 
  
-Mai lasă-mă dom'ne cu ieftinul străinilor! 
  
-Nu domnule! Într-adevăr totul e destul de ieftin acolo! Dar acum să ne spună şi băieţaşul nostru ce ştie el de Napoli. 
  
-Măi nea Costică, exclamară din nou amicii mei, lasă-ne dom'e cu chestiile astea ale matale! 
  
-Nu, nu, nu! Să spună şi el acuma! Zii mă! spuse nea Costică.  
  
Cu toţii aşteptau acum reacţia mea. 
  
-Nea Costică! am spus eu. 
  
-Da! 
  
-Ia spune matale ce vulcan se află în apropiere de Napoli? 
  
Întrebarea a căzut ca o perdea de ceaţă. 
  
-Păi de unde să ştiu eu domne' ? Eu am fost la Napoli! Nu pe vulcanul ăla. 
  
-Bine dom'le dar conul acestui munte se vede din tot oraşul! 
  
-Dom'le eu n-am fost la Napoli să vă vulcanul de care zici! Altceva? 
  
-Aaaa ! da ! matale ai fost pe strada curvelor, spuse râzând barmanul. 
  
- Lăsaţi-l să mai spună ! am zis eu. 
  
-Ce mă iei Domne cu vucanii ... ! 
  
-Spune domnule cum se numeşte vulcanul? 
  
-Lasă-mă domnule cu vulcanul matale! exclamă exasperat nea Costică. Întreabă-mă altceva! 
  
-Ştii sau nu ştii ? veni întrebarea pusă de barman. 
  
Mie chiar nu-mi venea să cred. Cineva care fusese atât de aproape de Vezuviu şi nu aflase de bătrânul vulcan şi nici nu îl interesase lucrul acesta. 
  
-Bine domnule, am spus eu.  
  
-Atunci să vă întreb de unul din punctele de mare atracţie turistică ale acestui loc.  
  
În anul 97 Vezuviul a erupt şi a distrus două oraşe aflate la mică distanţă de Napoli. 
  
Şi sunt două obiective de mare atracţie turistică? Care sunt oraşele? 
  
Nea Costică era ,,out”. 
  
-Domne' matale n-ai fost pe strada curvelor să vezi cum eu ...  
  
-Lasă-ne domne cu strada curvelor din Napoli, i-o reteză barmanul .. 
  
Acesta se întoarse apoi spre mine. 
  
-Zi-i domne”, spuse el, chiar m-ai făcut curios! Care sunt oraşele alea? 
  
-Au fost distruse de cenuşa vulcanică două oraşe. Pompei şi Herculaneum! Ruinele lor sunt vizitate acum de mii de turişti! 
  
-Şi al treilea obiectiv care ar fi? 
  
-Păi asta îl întreb şi eu pe nea Costică exploratorul! Ce insulă se află în largul golfului Napoli şi ce împărat roman şi-a avut reşedinţa pe această insulă? 
  
-De unde să ştiu eu domnule, ce, eu sunt istoric? 
  
-Dar nici eu nu sun istoric domnule! i-am replicat eu. 
  
-Hai lasă-mă spuse el, supărat şi încurcat. 
  
-Zi-ii domnule dacă ştii, spuse barmanu.  
  
Nea Costică îşi aprinsese ţigara şi se făcea că nu mai aude. 
  
-Nu e greu de răspuns domnilor. Insula se cheamă Capri iar împăratul Tiberius şi-a a avut reşedinţa pe aacastă insulă. 
  
-Hai lasă-ne domne' cu cunoştinţele tale de istorie, spuse nea Costică. 
  
-Nu vreau decât să vă spun decât câteva vorbe domnu Costică. Poate că aţi fost la Napoli de trei ori precum spuneţi dar de fapt n-aţi văzut nimic. Eu n-am fost niciodată acolo dar câte ceva ştiu despre acel loc. Femei uşoare puteaţi găsi şi şi aici. Mâncăruri alese le puteaţi gusta şi fără să bateţi atâţia mii de kilometri, iar în hoteleuri de trei stele vă puteaţi caza şi aici la noi, nu trebuia să vă duceţi atât de departe. 
  
-Ţi-am spus nea Costică să stai liniştit, spuse dojenitor amicul meu Alex.  
  
-Ai fost degeaba la Napoli, mai spuse barmanul. 
  
-Aşa se-ntâmplă domnule. Unii se află foarte aproape de subiect fără să-l vadă.  
  
Altii nu l-au văzut dar pot spune o mie de cuvinte despre el. 
  
,,Vedi Napoli e poi morire!” nea Costică... 
  
-Nea Costică, nea Costică! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Confruntarea / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 315, Anul I, 11 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!