Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   



Confesiunile unui nedus...la biserică ! (III)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ştiu că pot ţâşni spre lumină mărturisind adevărul. Despre neputinţă, lentoare, lipsă de concentrare şi voinţă, viziunea precară, disparat-haotică, adesea distorsionată şi iluzorie a cuprinderii generice aflată în câmpul obiectiv concret al privirii, supuse toate şi trecute prin lentilele cu drioptrii (în plus su în minus) în funcţie de calitatea canonică a actului de evaluare a realităţii transcendente dar cu deosebire a reflectărilor ei mentale, a gradului de conştienţă a celui implicat („liber asumat şi nesilit”) a entităţilor relevate direct sau pe cale onirică. Adjudecate şi integrate printr-o „procesualitate” din care „umilinţa şi smerenia” să fie bornele şi reperele unui parcurs moral către paradigma hristică trebuitoare şi fără de care nu poate fi admisă însuşirea plenitudinii trăirii individuale sau comunitare. Actul de credinţă este neapărat individual, nu există vreun „cântar” care să măsoare pas cu pas calea spre „adevărul revelat şi asumat”, iconoclast, semnificat prin „trinitatea creştină” faţă de care raportarea se face prin automonitorizare şi rugăciune, într-o relaţie individuală marcată de tainele duhovniceşti ale adevărului în curs de „desfoliere –relevare”, pentru a dobândi prin sinceritatea şi onestitatea rostirii, izbăvirea de păcat – supuse toate şi trecute prin lentilele cu drioptrii (în plus sau în minus) ale smereniei, în funcţie de calitatea actului de evaluare, de conştienţă a celui ce reclamă, asigură şi împlineşte prin perpetuă iubire actul credinţei, devoţiunea şi aproape identificarea cu „subiectul evlavios, venerat şi tri-personificat” la superlativ. Unica evaluare a nivelullui de credincioşie şi cuantificare a gradului de religiozitate a individului - dacă ar exista sau s-ar cere aşa ceva – este gândul omului raportat la roadele lui imediate, iubirea şi generozitatea, umilinţa şi milostenia arătată aproapelui şi semenilor. Cineva spunea că dacă vrei să învingi o minciună, trebuie să spui adevărul. În cazul meu, nefiind vorba de vreo minciună de care să mă fi folosit – pentru a-mi apropia înlesniri de tot felul, cât de ingratitudinea, poate nepăsarea, după unii, de a fi „lăsat” („permis”, după alţii!) unora din membrii familiei mele de a sparge „zăgazurile” cultului creştin ortodox, în care au respirat generaţii de-a rândul de înaintaşi (chiar dacă nu toate „beneficiare” ale aceluiaşi climat de smerenie şi pocăinţă) – şi de a adera la un alt cult, ale cărui precepte îşi trag seva tot din filonul sacrosant al doctrinei creştine: cultul creştin adventist de ziua a 7-a.  
  
Ajuns la acest mod de interpretare a unor opţiuni – pentru că de judecat numai Dumnezeu o poate face – trebuie să amintesc că „chingile” în care au crescut nu au fost cele „acceptate de bună voie” (în baza principiului consacrat şi recunoscut în lumea de azi al „liberului arbitru”) ci cele „impuse” prin naştere şi continuate prin tradiţie. Departe de mine gândul că pe aceste căi, nu s-ar putea „pecetlui” pe vecie credinţe sau atitudini conexe durabile. Aşa că, fără a fi luat drept „dezertare” (şi cu atât mai puţin „trădare” ) părăsirea căii tradiţionale, pentru o opţiune de „prozelitism conjunctural” (cum s-ar pute crede), gestul lor l-am considerat ca fiind ilustrarea manifestă a liberei voinţe, în consens cu procesele din societate, o translatarii în viaţa spirituală personală a principiului democratic al autodeterminării individuale.  
  
O autodeterminare la care subscriu fără a-i găsi neapărat cauze extranee, căutând cazuistica convertirii lor religioase, mai curând legată de avatarurile şi frământările de conştiinţă ale fiecăruia în parte. Adâncită, natural, de dezamăgirile zilnice, de absenţa sau puţinătatea răspunsurilor sau împlinirilor puse la îndemână de biserica tradiţională. Atitudinea mea înţelegătoare, concesivă, nu s-a datorat unui vreunui dezinteres condamnabil. Ea îşi avea reazemul logic şi solid, în criza de identitate morală pe care traversăm cu toţii după prăbuşirea totalitarismului comunist, de lipsa perspectivelor sociale şi profesionale, a unei armonii care se exprimă precar şi dezamăgitor, de depreciere marcată, răsturnarea şi chiar dispariţia unor valori considerate perene. 
  
Invazia concertată a trivialităţii şi promiscuităţii defulate acum, într-un chip impersonal dar monstruos, agresând bunul simţ şi dreapta cumpenire sub toate aspectele, pătrunderea fără noimă, din afară, a unor kitsch-uri etice şi estetice pretins modelatoare (în realitate, devastatoare!), toate şi multe altele grăbind apropierea „fundăturii” din care iată, nu am mai ieşit după mai bine de două decenii de la răsturnarea din decembrie '89. 
  
În timp ce eu credeam, atunci ca şi acum, că în faţa unui atare spectru al nevolniciei şi perisabilului este de preferat oricând varianta credinţei în Dumnezeu, indiferent de ce cult era vorba, pe drept sau nedrept revendicat într-un fel exclusivist. Mi-am irosit adesea „mustrările” cu recomandări pe care le consideram logice : îţi schimbi credinţa numai în măsura în care ai epuizat toate căile şi mijloacele puse la dispoziţie de biserica al cărei credincios activ şi practicant eşti (nu neapărat zelos şi de un bigotism dus în extrem). Renunţarea apriorică era „ineficienta suduială” la care mă dedasem părinteşte, sperând într-o „îndreptare” (de fapt „întoarcere a deciziei”!) a gândului de a părăsi calea tradiţională (pe care merseseră predecesorii mei consanguini, coreligionari), era punctul de plecare a „ditirambicelor” cu care „forţam” menţinerea în cadrul bisericii în care se „pomeniseră”!?... Cu care, însă, cei „incriminaţi” aici s-au obişnuit şi la care am renunţat eu însumi, de mult! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Confesiunile unui nedus...la biserică ! (III) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!