AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Orizont > Ganduri >  



Confesiunile unui nedus...la biserică ! (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce te aduceau la biserică la acea vârstă - că de chemare nu putea fi vorba - era tradiţia, educaţia din familie şi teama de Dumnezeu!?...Ni se propunea un Dumnezeu al iubirii (loc rezervat ceva mai târziu Partidului „biruitor” şi atoateocrotitor şi dictatorului „demiurg” , supralicitat de poeţii de curte cu imberba, găunoasa şi regretabila metaforă - sublimă în imanenţa ei – de „Dunăre a gândirii”!?) cu un Dumnezeu pervertit în tot atâtea instanţe superioare câte pedepse ar fi „meritat” natura, gravitatea abaterilor şi abdicărilor necredincioşilor de la conduita şi morala creştină. 
  
În locul unui Dumnezeu al iubirii necondiţionate şi nemărginite, ni se propunea un Dumnezeu vindicativ. Educaţia religioasă, fiind lipsită de un cadru social specific pluriformativ şi informal - cu referire la ce are în vedere şi aşteaptă clasele de jos şi nu admişi sau selectaţi prin şcoli confesionale - a fost exclusă totalmente din şcoli, fiind lăsată de izbelişte şi chiar lucrându-se „la greu” pentru compromiterea, banalizarea şi diabolizarea ei. Poate doar Biserica să mai fi făcut şi altceva, decât ar putea şti un ortodocs nu prea dus la biserică şi neinformat cu apostolatul sisific, zilnic, al instituţiei ecleziastice.  
  
Şcoala, instituţiile şi întreprinderile statului totalitar îşi ironizau şi chiar pedepseau proprii angajaţi, adepţi practicanţi ori doar simpatizanţi ai oricărui cult religios (inclusiv cel tradiţional creştin-ortodox). Dacă mai punem la socoteală şi infiltrarea Bisericii cu politruci acoperiţi în odăjdii ca şi îndârjirea cu care se ţineau „filipicele” anticlericale şi poziţiile vădit pro-atee de extracţie materialist-ateistă, avem imaginea aproape veridică a unei societăţi apostaziate. Din al cărei corp au fost „extraşi” tocmai anticorpii, imunitari la boli ideologice trecătoare, riscând să degenereze în metastază pentru spiritul creştin. 
  
De o astfel de educaţie atee, cu imperative pervertitoare făcute printr-o vicleană instrumentare a tuturor factorilor publici - care urmau să „edifice omul nou” , supus smerit al idealurilor socialiste şi comuniste materialiste a avut parte generaţia mea. Pentru ea, stelele, cosmosul, aerul, ploaia, florile, pământul, soarele, galaxiile pustii(!?), fiinţele şi lucrurile nu trebuia să aibă drept „Tată” pe Dumnezeu ştiindu-se că noţiunea de „tată” conţine însăşi esenţa vieţii, oricare copil având un „tată” iar în locul explicaţiilor „creaţioniste” ne „injectau” cu fenomenul devenirilor dialectice din „nimicul iniţial”, increat, fără cauză sau motor al existenţei generice decât cu aserţiunea acoperitoare prin „el însuşi”, deci exclusiv ontic-materialiste. 
  
Sufletul, spiritul, spiritualitatea ţineau de lumea subiectivă, subsidiară a ideilor, de cealaltă teorie, metodă şi mod de a privi apariţia şi evoluţia lumii şi a vieţii – filozofia şi metoda idealistă, opusă şi obstructoare în acelaşi timp celei materialiste. Privită (şi) din această perspectivă de cercetare şi viziune asupra lumii a fost posibilă „detronarea” lui Dumnezeu şi, pe cale deconsecinţă, primatul (acensiunii) individului în sfera social-politică.  
  
De aici, până la „înlocuirea” Lui n-a fost decât un pas mic, pe care partidul-stat l-a făcut cu brutalitate servindu-se de tăcerile noastre vinovate, de ignoranţa şi îngustimea preocupărilor în câmpul liber al circulaţiei ideilor din societate, de mutarea accentului dominant al acţiunii omului asupra realităţilor concrete şi greutăţile traiului de zi cu zi. Ajuns dincolo de presupusa jumătate biologică (!) a vieţii, urmare directă a indeciziilor mele, a întârzierilor, „veşnic” amânărilor în a mă poziţiona în raporturilor cu Dumnezeu, într-un întuneric mâlos, ţesut demiasmele efemerităţii, într-un ocean iluzoriu, umplut cu speranţe niciodată sau arareori împlinite, cu trăiri simulat cucernice, păstrate, totuşi, în perimetrul decenţei şi legalităţii sociale. 
  
Amăgindu-mă că Steaua Polară a vieţii mele mi se va arăta şi mă va ajuta să regăsesc calea adevărată ce duce la încredere, iubire şi rostuire. Dincolo de ezitările de orice fel, de un lucru sunt sigur: paşii către Dumnezeu trebuie făcuţi fără şovăială, fără a mai pune false şi istovitoare întrebări, de a scorni scenarii sau de a mă îndoi, la nesfârşit, de elementele de logică pe care le ridică neputincioasa şi mărginita încredere omenească. Uneori am fost atât de aproape de credinţa adevărată, revelaţia Atotputerniciei şi Omniscienţei Creatorului oferindu-mi-se (să fi fost Chemarea însăşi!?, încât nu reuşesc, cu nici un chip să-mi explic, raţional, ratarea!... 
  
Natura ezitantă a hotărârilor mele, continua lor alunecare spre suficienţă şi chiar derizoriu s-ar fi risipit fără îndoială, vălul obsesiilor ar fi fost de mult ridicat – pentru a sorbi lumina pură, adevărată. O, Doamne, de-aş mai putea recâştiga starea copilului care am fost - până la înceţoşarea privirii de provocări şi uneltiri luciferice, abătătoare de la calea către Tine! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Confesiunile unui nedus...la biserică ! (II) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011, Gilbert, Arizona.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!