Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   



Confesiunile unui nedus...la biserică !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Cele ce urmează mă silesc la confidenţe ce au nevoie de o argumentaţie nu atât solidă cât credibilă, sau poate amândouă laolaltă, detaliată şi cerebrală, limpede ca faţetele unei scule aşchietoare cu muchii tăioase ce urmează să desfolieze miezul unui zăcământ sufletesc, nescos vreodată la lumină. Păstrat cu grijă din cine ştie ce griji covârşitoare, libaţii, resentimente sau frustrări, neîmpliniri sau numai jumătăţi de măsură, neexibate din pricini inexplicabile, poate metafizice şi care aşteaptă eventual să fie preschimbat în monedă de schimb pentru imagiinare şi trecătoare favoruri, grade de confort sau comodităţi moral-profesionale şi civice, cele din urmă gândite a fi adjudecate fariseic drept virtuţi veritabile. Pentru a le folosi, cum biletele de indulgenţă din veacurile întunecate ale Inchiziţiei – întru izbăvirea cea mare şi intrarea în graţiile Celui-de-Sus! O cale de renunţare conştientă la clipa meteorică, în favoarea unei eternităţi închipuite? Care şi-aşa, nu ne şi nici nu-i aparţine(m)!...  
  
Sunt atâtea care să merite lumina ochilor cititorilor, lucrurile, ideile năvălesc fără o ordine prestabiltă, acestora jucându-le feste marasmul mentalitîţilor retrograde, sfertocte, cultivate cu aplomb sfărăitor ani la rând de emisarii-atei ai partidului-stat de odinioară. Ubicuitatea era turnul lor de fildeş, se amăgeau clamând poruncitor iar tu, le răspundeai cu jenantă plecăciune! Din silă, frică sau oportunism de doi bani, ce mai contează!?  
  
Născut într-un mediu creştin ortodox, n-am fost niciodată un învederat practicant sau propăvăduitor al preceptelor lui, dar nici nu m-am dezis sau desprins din el. Sentimentul religios s-a estompat din lipsa exerciţiului diurn, repetitiv şi ritualic, bisericesc, iar canoanele sale n-au fost nici ele „pânza de paianjen” care să mă mrejuiască, pentru că ţesătoarea maşteră care ar fi trebuit să fie biserica, mai precis unii din slujitorii ei a lăsat complice ochiurile rare sau neprinse bine, conlucrând mai pe faţă-mai pe dos cu anticristul. 
  
Pe timpul copilăriei şi adolescenţei mele – şi nu eu sunt chemat să judece scăderile pe care îndrăznesc să le semnalez, ci doar să expun un punct de vedere nici măcar autorizat, poate cel mult al bunului mirean – la ortodocşi studiul şi hermeneutica Scripturilor nu se făcea cu „aspiranţi la nemurire” întru credinţă, în cercuri restrânse de dezbateri şi dialog, cu seminarii tematice ori alte forme asistate şi îndrumate profesional de slujitorii Bisericii, pe chestiuni de fond. În ceea ce s-ar putea numi şcoli de duminică, să zicem, echivalente şcolilor de sabat pentru adulţi şi copii organizate de A.Z.Ş. (Biserica Adeventistă de Ziua a Şaptea).  
  
Desigur, nu am în vedere cadrul instituţionalizat şcolar de profil, unde discursul academic şi catehizarea erau aproape fără cusur, ci acele structuri ale societăţii civile lăsate neinstruite(într-adins?), poate pentru că statul „democrat-popular” (ulterior socialist, comunist) ateist prin excelenţă să folosească ca instrument popular (masă de manevră (!) – aflat(ă) la dispoziţia autorităţilor, aceasta nefiind deloc greu în condiţiile date, imediat postbelice - să orienteze în ce direcţie doreau „muşchii” lui o prostime ignorantă, bigotă, complect debusolată!? Să aibă asigurat astfel „asentimentul” acesteia, pentru a evita eventualele dificultăţi legate de o opoziţie populară bine închegată faţă de „proiectul sistemic impus de Kremlin” şi pentru a face să se creadă că un determinism cu o cauzalitate anomică (alta decât cea implicată de fundamentarea materialist-isorică şi dialectică a originii şi devenirii vieţii şi evoluţiei sociale), aleatorie, din care să fie exclusă finalmente orice intervenţie supranaturală, s-o facă să devină posibilă (şi, mai ales credibilă!) pentru a motiva gândurile şi faptele oamenilor capabile să întroneze aceste rânduieli. Cum s-a(u) nimerit a veni pe lume, fără mamă, fără tată, cum se spune, atât fondatorul (omul) cât şi gândurile (acţiunile) sale de a pune ordine (insituţională şi legislativă) în viaţa societăţii... 
  
Noile rânduieli social-istorice impuse şi care s-au încăpăţânat la început să se „aşeze” cu de la sine putere - în „matricea pentru verificarea şi autentificarea experimentului comunist” – prin care românii urmau să ”treacă” şi să devină „cobai voluntari la făurirea propriului destin istoric” n-au încremenit nici măcar în proiect, cu vreo perspectivă mai de doamne-ajută! Ba, din contră, ateismul agresiv şi sufocant, irespirabil, devenise „lichidul amniotic” care inunda fetid şi otrăvea lent dar sistematic structurile sociale sau mentale, conştiinţa colectivă, spiritul religios-creştin. Le pervertea la maturi şi distrugea sămânţa aflată la începutul încropelii, a patului germinativ la copii şi tineri. 
  
Instituţionalizase şi legiferase (normase şi politizase!)) infestând cu „aranjamentele şi ordinea” lor totul: pământul, aerul, apa, lucrurile şi vieţuitoarele celor două regnuri din natură, oamenii cu deosebire. Până şi florile erau „monopol politic” printr-o destinaţie precisă: primirea oficialior regimului de la anumite niveluri de putere într-un anumit loc şi timp sub forma „braţelor de flori”, buchetelor oferite conducătorilor, întâmpinării simbolice (tradiţionale) cu „pâine şi sare”, confecţionarea ghirlandelor şi pavoazarea tribunelor la marile sărbători naţionale sau comuniste etc.  
  
Ce mai prisosea de pe mormintele cimitirelor şi din pieţele cu ţigănci sâcâitoare din cale afară şi tutuitoare, ni le schimbam între noi gratulându-ne şi mulţumind Cerului că (încă) existăm. Mai rămânea să pună ”obloane” ochilor pentru a nu mai privi Cerul! La asta se trudea pe „brânci” , pentru a urzi din bezna îndelungatei nopţi comuniste „oblonul uriaş” , burlesc şi smolit – pentru a zăbreli lumina Universului „ameniţător” şi veghetor de deasupra, căutând complicităţi, vinovate sau nu, impuse sau liber asumate. Era în joc o miză prea mare, la care nuse putea renuţa uşor, edificarea „omului nou” care, fie vorba între noi, nu s-a înfăptuit niciodată.  
  
Homunculi şi avortoni vor fi fost cât cuprinde, pentru că maşinăria fabricii de propagandă a partidului-stat trebui să „producă în serie”, conform planurilor „centrului viatal al naţiunii”! Se obstrucţiona astfel, în mare măsură, însuşirea coerentă, logică, a simbolisticii, naraţiuniii, tainelor şi aplicaţiunilor biblice, ce vor duce negreşit la prelucrarea superficială şi după ureche a preceptelor, alegoriilor sau entităţilor revelate în infinitele Lui (lor) ipostaze! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Confesiunile unui nedus...la biserică ! / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 206, Anul I, 25 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!