Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 151 din 31 mai 2011        Toate Articolele Autorului

Colecţia de ceasuri
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Stăteam în prezidiul susţinerii unei lucrări de gradul I, la Lugoj. Din sală, un chip zâmbitor îmi părea cunoscut...şi nu ştiam de unde să-l iau. Apoi, mi-am adus aminte: era directorul adjunct al unui liceu, în biroul căruia am văzut, cu câţiva ani în urmă, un lucru...ciudat: pe fiecare perete avea agăţat câte un ceas!  
  
De ce aţi pus atâtea ceasuri? 
  
Pentru că e nepoliticos să întorci capul şi să te uiţi la ceas, când interlocutorul tău îşi prelungeşte discursul...şi totuşi vrei să ştii...la cât se sună. 
  
Da, într-o şcoală e foarte important la cât se sună de intrare la ore, dar şi de ieşire în pauză. Acum, peste ani, îmi mărturisea, la cafeluţa de după susţinere, că mereu şi-a propus să fixeze ceasurile după diverse fusuri orare...dar n-a făcut-o. Am râs amândoi. Chiar aşa...daca n-ai treabă, de ce te-ar interesa cât e ceasul la Tokio? 
  
Drumul înapoi spre Timişoara a fost...îngrozitor. Atât de cald se făcuse, şi maşina cu care veneam nu avea aer condiţionat, că mă temeam şi să respir, ca să nu-mi ard plămânii cu dogoarea maşinii încinse. Ne-am făcut fiţoşi! îmi ziceam. În urmă cu câţiva ani, aş fi fost în stare să merg şi până la mare cu prosopul după gât, iar acum un ceas de călătorie, mi se părea un infern. 
  
Tânărul de la volan, profesor de geografie, ne povestea că el şi cu soţia au două magazine săteşti şi o firmă de turism. Mă uitam admirativ la braţele acelea nefiresc de subţiri şi mi le imaginam descărcând lăzile cu produse, la magazin, ori ducând actele la vamă, când se trece cu excursioniştii, dar, mai ales, gesticulând la hartă, diverse puncte...legate prin conţinutul lecţiei. De unde atâta vigoare în “lăcustele” astea? îmi continuam gândul. La fel m-a uimit şi un prieten, căruia i-am făcut odată un compliment şi el se plângea că e la cealaltă extremă decât mine...e prea slab. Abia atunci am remarcat că întreaga grosime a braţului său încăpea, fără probleme, după cadranul ceasului de la mână. A ales un ceas prea mare, cu siguranţă! mă consolam eu, care, după multe căutări, am reuşit, la Sibiu, la magazinul „Dumbrava”, să-mi găsesc ceasul potrivit...din motive aflate la cealaltă extremă! 
  
Criza nu există decât pentru cei leneşi! ne spunea tinerelul. Dacă vrei să câştigi, trebuie să pui şi osul! Nimic nu mai vine pe tavă, ca la comunişti! 
  
Aşa o fi. Personal, nu resimt încă acut efectele crizei, dar nici nu am grijile tovarăşei mele de drum. Cadru didactic universitar, cu zeci de cărţi publicate, cu responsabilităţi în mai toate conducerile postdecembriste, Doamna aceasta delicată şi tăcută, îndoliată acum, îmi povestise, când ne-am dus spre Lugoj, despre mătuşa pe care o jelea: Ea a fost şansa mea de a participa la toate conferinţele şi sesiunile de comunicări, pentru că avea, ca bărăgănistă, dreptul la însoţitor pe transportul CFR. Aşa m-a dus peste tot, că altfel nu mi-aş fi permis. Noi, amândoi în învăţământ, cu doi copii la şcoală... 
  
Oare chiar aşa să fie? Eu, dacă nu am copii, care să mă tragă de fustă, nu pot zice că am simţit dureros vremurile de acum. Seara zilei mi-a adus însă confirmarea. 
  
După câteva ceasuri bune de somn, pe la 19, m-a sunat o elevă de-a XII-a: D-na profesoară, în jumătate de oră pot să vin să vă iau cu maşina! 
  
Vineri a fost banchetul claselor a XII-a. Offfff...dar eram aşa de somnoroasă. I-am mulţumit şi am asigurat-o că vin...ajung...iau un taxi. 
  
Ce rochie frumoasă are fiica ta! i-am spus unei colege. 
  
Aşa-i?zâmbi, cu subînţeles. E o rochie mai veche, modificată. Dar nu vezi cum? Îmi vine să o omor! I-am spus să nu cumva să-mi vină, după modificare, cu fundul gol. 
  
Mă uit mai cu atenţie. Atunci observ că are o crăpătură mai îndrăzneaţă, pe un picior, în faţă. Dar e tânără...se vede un picior sănătos, de sportivă. 
  
Da, cică, uite, nu e cu fundul gol! Are tăietura pe picior. Of, copiii ăştia! Păi i-am zis, ori rochie nouă, ori te înscrii la câte facultăţi vrei. Atâta ţi-e bugetul!...şi-a înţeles. 
  
Acum aproape 20 de ani, noi două am venit împreună, după examenul de titularizare, la acest liceu. Ea s-a titularizat pe latină, iar acum postul ei s-a redus; a intrat în restrângere de activitate. Dacă cineva a spus vreodată că poţi îmbătrâni brusc, eu pot depune mărturie, că fata asta şi-a schimbat întreaga înfăţişare...peste noapte, ca în programele alea deprimante: “Vrei să ştii cum o să arăţi peste 20 de ani?” Acum, în seara banchetului fiicei ei, doar ochii i-au mai rămas luminoşi, plini de dragoste maternă. 
  
M-am aşezat la masa mea şi mi-am privit colegii. Am înaintat în timp, împreună cu ei. Unii sunt neschimbaţi, ca tonus şi înfăţişare...poate uşor grizonaţi sau au altă nuanţă a părului. Alţii au mai pus ceva kilograme, sau au slăbit prea tare...ori şi-au rărit podoaba capilară. Deşi îi văd zi de zi, nu m-am oprit până acum să-i cercetez. 
  
Ţinutele fetelor sunt, în anul acesta, mult mai decente, doar cu mici îndrăzneli, nimic vulgar sau nepotrivit vârstei lor. Frezele tinereşti, spre natural. Tocurile acelea imense, ale modei, supradimensioneaze media înălţimii generaţiei lor. Băieţii dansează elegant (se văd primele rezultate ale atâtor cluburi de dans de societate!), au o vestimentaţie elegant-tinerească şi nu dansează cu ţigara în mână sau, mai rău, cu sticla. Chiar şi muzica e reuşit selectată. Tot timpul ringul de dans e plin. Altădată, mai ieşeau masiv afară, mai consumau alcool în exces (deşi nu aveau în meniu). Părinţii din anul acesta le-au permis să-şi comande la bar, ce vor ei. 
  
Timpul trece...în favoarea lor. Aceste generaţii, de după '89, se aşează altfel pe făgaşul clipelor. 
  
Unde e directorul cel zâmbitor de la Lugoj? I-aş sugera, dacă ar fi posibil, să fixeze orologiile lui după timpul elevilor şi al nostru...al profei de latină, al universitarei, al patronului de geografie...câte ritmuri nebune ar fi! 
  
Mă desprind de tot ce mă-nconjoară şi-mi aud “ceasul meu”. 
  
Inima mea bate într-un ritm pe care doar Doamne-Doamne îl ştie. 
  
Dacă eu mor şi “ceasul” ăsta mai are bateria bună, inima mea o să mai bată, până se termină bateria lui? m-a întrebat după operaţia de implantare a stimulatorului cardiac, cu ani în urmă, tatăl meu. Atunci am zâmbit, căci nu ştiam ce răspuns logic să-i dau. Acum aş şti: 
  
Inima aceea o să bată, fără baterie, în pieptul meu, câte zile voi avea şi eu, pentru că inima mea e ruptă din ritmul ei! 
  
Timişoara,29.05.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Colecţia de ceasuri / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 151, Anul I, 31 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!