Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihai Leonte         Publicat în: Ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

 Ciclul TUNICA SI SUMAN: COCUŢA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

6 COCUŢA  

 

Viaţa la brigada gostatului îşi avea fel de fel de surprize. Suman era folosit de şefii de echipă la munci potrivite cu fizicul său. Era ajutor de grăjdar sau conductor de cai la aratul prin vie. În curte cu grajdul brigăzii era o căsuţă unde locuia nea Ilie şef de echipă care avea în supraveghere şi grajdul cu oamenii săi care se ocupau de cai şi atelaje. Familia lui nea Ilie era compusă din soţia sa, un băiat şi o fată. Soţia lui nea Ilie, Florica era bucătăreasa brigăzii, băiatul era militar angajat cu gradul de plutonier la o unitate din Ploieşti, iar fiica o fetişcană foarte vioaie se spunea că lucra strungăriţă la uzina 1 Mai din Ploieşti unde făcea naveta şi rareori stătea la căminul uzinei. Fiind în aceeaşi curte destul de cuprinzătoare cu grajdul, membrii familiei şefului de echipă se întâlneau cu muncitorii brigăzii. Cocuţa cum era alintată fata lui nea Ilie era mereu prin grajd şi în preajma cailor. Ori de câte ori avea ceva timp liber ajuta la ţesălatul cailor, fiind gata oricând să ajute la înhămatul cailor la şarete sau la căruţe. De fiecare când apărea Cocuţa, Suman se speria de parcă fata avea să-i facă vreun rău. În afară de brigadier, Simonică şi nea Ilie nu prea ştiau numele adevărat, toţi obişnuiau să-l strige Suman sau ca alint Sumănică! Intenţia Cocuţei nu era să-l sperie pe Suman şi nici pe alţii din cei care lucrau la grajdul cu cei 20 cai. Fetei îi plăceau caii şi călăria. Duminica Suman se urca într-o şaretă şi pe scaunul acesteia obişnuia să citească fascicole din povestiri ştiinţifico-fantastice pe care le cumpăra de la chioşcul de ziare. Nu ştia faptul că era urmărit cu atenţie de după perdea de Cocuţa. Nu ştia nici faptul că atunci când era plecat cu treburi prin vie locul unde îşi ţinea preţioasele fascicole adică o servietă veche din grajd era cercetat de Cocuţa! Se intra în plină primăvară şi via începuse să prindă lăstari cu frunzele de un verde cum nu mai văzuse Suman. Suman reuşise să adune ceva fascicole din Uraniu şi Sahariana. Cocuţa observând pasiunea pentru aceste povestiri ale lui Suman aducea aşa ca din întâmplare câte un fascicol care îl făcea uitat prin grajd. Suman era destul de naiv să-şi dea seama că cineva îi urmăreşte lecturile sale particulare. Prietenul său Tunică nu voia să audă de citit şi mergea destul de des acasă la mama sa şi nu prea îi plăcea munca de la brigadă. Astfel că Suman era mai întotdeauna singur căci campania de lăstărit la vie încă nu începuse. Cum arăta Cocuţa? Cocuţa era o fată zveltă, nu prea înaltă şi care era mereu în continuă mişcare. De câte ori trecea pe lângă Suman îi trăgea câte o palmă peste cap sau îl îmbrâncea aşa prieteneşte. Băiatul Suman nu ştia cum să procedeze şi de multe ori fără să vrea izbucnea în plâns. Atunci Cocuţa îl lua de după umeri şi încerca să-i explice că doar in joacă îl atenţionează. Zilele treceau fără însemnătate şi pentru Suman dar şi pentru comunitatea brigăzii viticole. Era într-o duminică după masă şi Suman stătea ca de obicei în scaunul unei şarete citind din fascicolele mai vechi sau mai noi. Deodată liniştea a fost tăiată de vocea Cocuţei care îl striga pe Suman. Băiatule vino la mine! Suman auzise chemarea dar nu ştia dacă îi este adresată lui. S-a uitat în toate părţile şi nu a văzut pe nimeni. Atunci Cocuţa a precizat; Pe tine te chem! Suman a rămas surprins dar a lăsat cititul şi s-a dus spre casa lui nea Ilie. Fata l-a rugat să-i aducă o cană de apă de la sacaua cu apă potabilă. Suman a luat cana, a mers să o umple la saca şi a plecat să o ducă înapoi. Dar nimeni nu-l mai aştepta să ia cana astfel că a fost nevoit să urce treptele de lemn ale căsuţei şi să înapoieze cana. Uşa era deschisă dar nu a îndrăznit să intre şi a strigat-o pe Cocuţa care nu se vedea. Într-un târziu se auzi vocea ei care îi spunea să intre. Suman nu ştia încotro să o ia, când a fost prins de după cap şi ochii i-au fost acoperiţi de mâinile uşoare ale Cocuţei. Era gata să scape vasul de sticlă din mâini căci nu ştia cine se joacă cu el! Atunci ca prin minune Cocuţa i-a luat vasul din mâna care îl ţinea strâns şi cu un fel de graţie colegială l-a poftit în camera care era bucătăria. I-a oferit un scaun şi l-a îndemnat să stea la masă. Era cam ora trei după masă. Suman era destul de timorat de felul în care se purta fata cu el. După ce s-a aşezat pe scaun Cocuţa l-a întrebat dacă îi este foame? Băiatul nu ştia ce să răspundă căci mâncase la cantină şi nu era nici flămând, dar nici prea sătul! Între timp Cocuţa i-a pus în faţă o carafă cu vin rubiniu, transparent de puteai citi ziarul prin sticlă! Nu l-a întrebat dacă vrea să bea, i-a turnat licoarea într-un pahar înalt şi şi-a turnat şi ei în alt pahar. Pe o farfurie destul de mare adusese şi o gustare cu felii de brânză, salam, slănină şi măsline. Suman nu ştia cum să procedeze în asemenea situaţie? Nimeni nu-l mai omenise în acest fel, si era surprins în totalitate. Dar Cocuţa l-a scos din încurcătură îndemnându-l să ia ce doreşte. A ridicat paharul cu vin şi l-a ciocnit cu cel a lui Suman, atunci băiatul a înţeles că trebuie să facă şi el la fel. A dus timid paharul la gură şi a sorbit din el de parcă îi era frică să bea. Atunci Cocuţa l-a îndemnat să bea fără frică din pahar. Suman a luat câteva înghiţituri şi a pus paharul pe masă. S-a uita în jur şi nu ştia că acasă la nea Ilie sunt doar el şi amfitrioana sa. Cocuţa a început discuţia despre lectura fascicolelor din colecţia povestiri ştiinţiifico-fantastice. Aici băiatul era cumva în temă şi răspundea la întrebările fetei. Astfel se consumase o carafă din vinul rubiniu iar farfuria cu gustări aproape se golise. Fata a mai adus o carafă de vin, dar la revenire era îmbrăcată într-un halat de casă dintr-un material parcă transparent, care îi scoteau în evidenţă corpul tânăr. Suman parcă nu observase schimbarea, însă fata l-a făcut să simtă asta când s-a apropiat de el să-i toarne lichidul în pahar. Ca din greşeală l-a atins cu sânii pe timidul de pe scaun, făcându-l să roşească fie de vin, fie de emoţie. Cocuţa l-a luat de capul tuns zero şi l-a strâns la pieptul tânăr, făcându-l să simtă mirosul transmis de corpul femeii din ea. S-a aşezat apoi pe scaunul de lângă el şi l-a privit în ochi întrebându-l dacă are vreo drăguţă? La care Suman a roşit şi mai tare. Atunci Cocuţa l-a sărutat mai întâi pe obraz, iar imediat pe buze. Băiatul nu mai ştia ce să facă! Cocuţa i-a umplut din nou paharul şi l-a îndemnat să bea. Cei doi aproape că nu văzuseră că era deja seara şi se întunecase. Norocul lui Suman era că la grajd nu avea nimic de făcut, căci caii erau la păşune şi reveneau numai dimineaţa. Chiar dacă se întunecase Cocuţa nu a aprins lumina din cameră. L-a invitat pe băiat să se aşeze mai comod pe o canapea din camera alăturată, unde şi-au continuat discuţiile parcă fără importanţă. Încet, încet apropierea dintre cei doi era parca mai mică, dar Suman nu îşi dădea drumul la glas. Răspundea la întrebări şi nu deschidea discuţia. A mai trecut ceva timp şi fata l-a rostogolit aşa ca din joacă pe canapea unde a început să se joace cu el. Era un fel de joc ca şoarecele şi pisica. Şoarecele fiind Suman, iar pisica fata. La un moment halatul fetei s-a desfăcut şi sânii fetei s-au apropiat de obrazul său. Nu ştia ce se întâmplă? Destul că a simţit un fel de fierbinţeală în tot corpul care era unit cu celălalt corp al fetei. Au urmat clipe de uimire şi ceva nedefinit s-a petrecut. Băiatul inocent devenise de acum bărbat. Cocuţa se pare nu era la prima experienţă, din acest motiv nu părea impresionată. După tot ce se întâmplase fata i-a atras atenţia să nu spună la nimeni ce s-a petrecut între ei. La plecare l-a mai strâns odată la pieptul tânăr, l-a sărutat îndelung pe buze, astfel încât să ţină minte acele clipe. Suman a plecat spre dormitorul brigăzii destul de mirat şi surprins în acelaşi timp. Era un eveniment din viaţa lui care avea să-l păstreze în cel mai mare secret.  

Referinţă Bibliografică:
Ciclul TUNICA SI SUMAN: COCUŢA / Mihai Leonte : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 716, Anul II, 16 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Leonte
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!