Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 227 din 15 august 2011        Toate Articolele Autorului

Cochilia unei realităţi la treizeci de ani după trecerea ei sau despre imposibila întoarcere în trecut
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am revenit cu drag în Braşov după o lungă perioadă de timp, căutând într-un fel sau altul să retrăiesc vremurile când copil fiind, mergeam la o şcoală din cartierul numit pe atunci "Steagul Roşu". Am trecut pe străzi ce îmi erau binecunoscute pentru a constata că deşi decorul nu s-a schimbat semnificativ, actorii sunt cu totul alţii.  
  
Dorinţa mea a fost de a regăsi ceva din acea perioadă în care cu ghiozdanul atârnat pe spate mă îndreptam către şcoală, rugându-mă în gând să nu fiu ascultat la orele de curs. Am parcurs de mai multe ori drumul către şcoală, aşteptându-mă să regăsesc câte ceva din realitatea ce a existat acum treizeci de ani. 
  
Însă în afară de străzile şi blocurile binecunoscute, nimic nu mai amintea de tot ce a fost. Sincer să fiu, trăiam impresia că am înaintea mea o cochilie goală, din care viaţa a dispărut, rămând doar mărturia mută a tot ce a fost odinioară. 
  
Străbătînd de mai multe ori străzile pline de amintiri, mi-am dat seama că trecerea timpului şterge totul, nelăsînd în urmă nimic din tot ce a fost. Am căutat să iau legătura cu foştii mei colegi, dar în mod surprinzător nu am mai regăsit pe niciunul. Doar adrese la care locuiau alte persoane îmi stăteau înainte, iar căutarea pe Internet nu a condus la niciun rezultat. 
  
Ce noţiune stranie este şi timpul! Este asemenea curgerii unei ape, ce niciodată nu se mai întoarce către izvoare. Astfel, chipul realităţii se află într-o continuă schimbare, generând mereu noi personaje şi menţinând mai mult sau mai puţin decorul exterior al lucrurilor. 
  
Doream foarte mult să îmi reîntâlnesc colegii de odinioară, la treizeci de ani de la absolvire, să ne mai vedem o dată înainte de a ne pierde pentru totdeauna în ţesătura nesfârşită a spaţiului şi timpului. Dar se pare că în afară de mine, nimeni nu s-a mai gândit la o astfel de posibilitate după atât de multă vreme.  
  
Trecând pe lângă clădirea şcolii generale, acum aflată în proces de anvelopare şi de transformare într-un liceu sportiv, vedeam cum urmele trecutului dispăreau încetul cu încetul în spatele geamurilor termopan şi a polistirenului aplicat peste pereţii scorojiţi de vreme ai clădirii. 
  
Geamurile pictate de fosta mea profesoară de desen, dirigintă la o clasă paralelă, cu puţin timp înainte de a muri, erau treptat înlocuite cu ferestre noi, însă lipsite de viaţa acelor imagini lăsate asemenea unui testament pentru generaţiile următoare de elevi. 
  
Trecând pe lângă fostul stadion ICIM, aveam impresia că sunt iar elevul de atunci, când la orele de sport eram mereu ultimul la toate probele, fiind cel mai gras din toată clasa, obiect de ironie şi uneori de batjocură din partea celorlalţi. Paradoxal, acum aş fi cel mai slab! Şi chiar mi-ar fi plăcut să mă autoironizez de data aceasta în faţa foştilor mei colegi, de metamorfoza petrecută cu mine peste timp. 
  
Văzând din exterior curtea şcolii, imaginea adunărilor "de unitate", cu detaşamente de elevi aranjate în stil "nord-coreean", cu salutul stupid de "Tot înainte!", îmi revenea dureros în minte. Iar puţin mai încolo, zăream corpul de clădire unde se afla atelierul, loc în care de atâtea ori ne pierdeam timpul îndreptând platbande de oţel, trăgând de bomfaiere ce îţi făceau băşici în palmă sau sudând în arc electric tot felul de piese metalice. 
  
Dar cel mai dureros era amintirea întoarcerii de la şcoală, a emoţiei ce însoţea grupurile de elevi ce pe întuneric se îndreptau către casă. De ce dureros? Fiindcă dacă totuşi clădirile au rezistat vremii, totuşi, toate aceste persoane au dispărut înghiţite fiind de implacabila trecere.  
  
Uneori mă întreb dacă toate aceste lucruri au existat cu adevărat, dacă nu cumva imaginaţia mea bogată a zămislit aceste amintiri ce mă determină să caut un trecut ce poate nici nu a existat. În lipsa personajelor, gândurile şi impresiile se împletesc fantastic într-un decor mitic, desprins de vremea prezentă, amintirile evoluând circular în jurul fiinţei mele, declanşate fiind de senzaţiile cele mai diverse, zămislind o senzaţie de gol lăuntric, ce nu mai poate fi umplut vreodată. 
  
Se pare că după treizeci de ani, acea realitate a copilăriei şi a anilor de şcoală a dispărut cu desăvârşire, înghiţită fiind de tot ce a urmat. De aceea, oarecum resemnat, am renunţat să mai caut urmele trecutului în prezent şi astfel am reuşit să înţeleg la modul cel mai practic cu putinţă despre implacabila trecere a tuturor lucrurilor. 
  
Această efemeritate a plăsmuirilor realităţii mi-a devenit dureros de evidentă şi imposibil de evitat. Şi totuşi, există oare nemurirea? Există oare un spaţiu al întâlnirii cu tot ce a fost, cu realităţi, lucruri şi oameni, care sub o formă sau alta au făcut parte din viaţa ta? Oare totul nu este decât ţărână care dispare în suflarea vântului? 
  
Nu am un răspuns clar în clipă de faţă, însă îmi dau seama mai mult decât oricând că suntem cu toţii călători pe pământ. Acest gând mă înfioară şi îmi crează multă suferinţă, observând noile generaţii ce vor trăi aceeaşi dramă a iremediabilei treceri, în faţa căreia spaţiul şi timpul se pleacă în neputinţă. 
  
Braşovul meu drag, pe care niciodată nu aş fi dorit să îl părăsesc rămâne astfel în urma mea pe măsură ce trenul în care călătoresc în clipa când scriu aceste rânduri, mă poartă tot mai departe către o ţintă pe care nu o ştiu şi nici nu o zăresc. Am păstrat însă în suflet imaginea unei cochilii "anvelopate"într-un prezent străin, detaşat iremediabil de amintirea foştilor mei dascăli, prieteni sau colegi. Întâlnirea după treizeci de ani nu mai pare posibilă, însă amintirea acelor vremuri va rămâne cu mine până la capăt. La revedere vă spun cu drag tuturor celor care m-aţi însoţit de-a lungul perioadei şcolii generale, care mi-aţi fost tovarăşi de existenţă în acel loc situat pe strada Cocorului din Braşov, şi care aţi format împreună cu mine promoţia anului 1982. Cu bine, pentru totdeauna! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cochilia unei realităţi la treizeci de ani după trecerea ei sau despre imposibila întoarcere în trecut / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 227, Anul I, 15 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!