Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Coana mare se mărită, partea II
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Partea II-a 
  
Dormitor spaţios. Patul perpendicular pe peretele din dreapta. In mijloc masa, şifonierul în stânga. Fereastră mare pe peretele central. Într-un colţ o masă de toaletă şi o etajeră cu câteva cărţi. La ridicarea cortinei, Cucu îl conduce pe Firică, acesta purtând un aparat rudimentar de fotografiat. Culcată în pat mireasă, coana mare. 
  
CUCU: (afectat, grav): Domnu' Firică, vă rog să vă faceţi datoria cum ştiţi Dvs mai bine. Să păstrăm şi noi o amintire frumoasă de la...(Emoţie). 
  
FIRICĂ: Imi cunosc foarte bine meseria domnu' Cucu. Pe mine mă cheamă la toţi morţii din cartier. Să nu aveţi nici o grijă. 
  
CUCU: Mie îmi daţi voie să mă retrag. (Iese). 
  
Cucu îşi face de lucru lipind burduful aparatului de fotografiat. Intră Cucu aducând un platou cu o carafă de bere şi două pahare. El îşi toarnă puţin. Coboară capetele tăcuţi amândoi şi duc paharele la gură. Firică bea lacom dar se scutură curentat şi-l stropeşte pe Cucu din cap până în picioare, jetul de lichid părând a nu se mai termina. Orice truc, o pompiţă bine camuflată sau altceva pentru lungirea momentului va fi binevenit. Cucu face eforturi zadarnice să se ferească. 
  
CUCU: Ce este domnu' Firică? 
  
FIRICĂ: Ce este domnu' Cucu? 
  
CUCU: Bere, ce să fie. 
  
FIRICĂ: Da' eu nu beau bere nici mort. Dumneata n-ai ştiut? 
  
CUCU: Nici mort ? (privirile li se îndreaptă spre pat, mişcări afirmative din cap). 
  
CUCU: Dar dumneata ce bei, mă rog dumitale? 
  
FIRICĂ: Eu nu beau decât jinars. Răchie întoarsă. De două ori. 
  
CUCU (nedumerit) : Întoarsă ? Şi o bei de două ori??? 
  
FIRICĂ: Ori bei ceva ca lumea, ori nu mai bei nimic! 
  
CUCU: Aha, am înţeles. Vodcă Stalicinaia. Ai dreptate, aşa beau oamenii puternici. Vă aduc tăria şi apoi plec imediat la Nufărul. 
  
Cucu se întoarce cu acelaşi platou pe care se află două păhărele şi o sticlă decor împletită. Toarnă fotografului şi se retrage prudent din prejma sa. 
  
CUCU: Vă rog, serviţi. 
  
FIRICĂ: Cu plăcere. (Cucu iese). 
  
FIRICĂ: Bună licoare. Bună licoaree. (Bea câteva păhărele şi trece la lucru). Zâmbiţi vă rog. Aşa, aşaaa. Încă odată. Aşaaa. Mulţumesc. Ce moartă frumoasă bre ! 
  
Cucu apre în prag pe ultima lui replică, îşi pune mâinile în cap şi se retrage. 
  
FIRICĂ: Zâmbiţi vă rog. (Bea din nou). A murit scorpia.. Aţi scăpat de ea. Zâmbiţi vă rog. Unul mai puţin la întreţinere. Zâmbiţi vă rog.. Încă odată. Aşaaa. Mulţumesc. Zâmbiţi, vă rog... zâm... zâm... zâm... zât! Ptiu că asta nu-i a bună. În viaţa mea n-am mai văzut o moartă care să zâmbească la fotograf (strânge pumnii, închide ochii, se ciupeşte, îşi trage palme din ce în ce mai tare). Nu visez. Sunt treaz. Treaz şi nemâncat. Iar ea e moartă. Moartă definitiv. În rest nimic. 
  
CUCU (în prag) : Aveţi nevoie de ceva? S-a întâmplat ceva? 
  
FIRICĂ: Ce să fie? Nu e nimic. Asta e şi pace bună ! (Cucu iese). Nu. Nu se poate. Să mai trag o duşcă să prind curaj. (Bea) Zâmbiţi vă rog. (Se împleticeşte, ia cadre din cele mai năstruşnice poziţii : peste cap, pe deasupra umărului, cu capul în jos privind-o printre picioare). Zâmbiţi vă rog. Aşaaa. Îmi place nurlia. Stai aşa bre că nu mergem la expoziţia de stafii (bea din nou). Ce bună ai fi tu de stafie ! Dar ţi-au pus aştia pielea pe băţ. Gata ! S-a zis cu tine. Noroc că ăia de la tăbăcării nu cumpără şi piei de stafii că altminteri... 
  
Coana mare dă semne de nervozitate, strânge din dinţi, îşi încleştează mâinile, se ridică în capul oaselor dar când se întoarce Firică îşi reia poziţia obişnuită. Scena se repetă de câteva ori. Pândă reciprocă. Imprudentă coana mare îi dă cu tifla. Firică o surprinde. 
  
FIRICĂ: Văleu, n-a murit cotoroanţa. N-a murit cotoroanţa! 
  
COANA MARE: Cum ai zis, mă'? (Se ridică din pat) Ia mai zi, mă', odată. 
  
FIRICĂ: Mă mănâncă. Mă mănâncă. Ajutoor! 
  
COANA MARE: Te bucurai că mi-au pus aştia pielea pe băţ, hai? Eh, află tu că ăştia n-au băţ pentru pielea mea, aşa să ştii. (Mereu imprevizibilă, îşi saltă rochia şi fuge după el). 
  
Stai aşa fotografule. 
  
FIRICĂ: Stafia! Stafia! Stafia comunismului! Domnu' Cucu ajutor veniţi repede că eu nu sunt asigurat pe anu' ăsta. 
  
COANA MARE: Stai aşa, mă', că am eu o vorbuliţă cu tine. 
  
CUCU: Stai dumneta, stau şi eu. Că pe dumneata nu te aleargă nimeni. Dacă nu, fugim amândoi ca la crosul tineretului.  
  
Coana mare îşi prinde rochia în brâu, mai fuge o repriză după fotograf care se refugiază pe masă şi, finalmente pe pervazul ferstrei cu bucluc, ca spre ultima sa cale de salvare. 
  
COANA MARE: Nuuuu! 
  
FIRICĂ: Ba da. 
  
COANA MARE: Ba nu. 
  
FIRICĂ: Ba da. Uite-aşa. 
  
COANA MARE: Nu săriiii! 
  
FIRICĂ: Decât să cad viu în mâna scorpiei, mai bine mă arunc pe fereastră. (Sare. Zgomot cunoscut de acum, subliniat muzical). 
  
COANA MARE: (fugind la geam): Aparatul, aparatul, ai grijă de aparat. Odată am vrut şi eu să văd cum îmi stă moartă şi uite ce a ieşit. 
  
Intră Cucu. Îl loveşte bărbăteşte în stomac făcându-l să semene cu un semn de întrebare, urmează apoi o lovitură de carate în ceafă. Cucu se face mic de tot. Îi ţipă în ureche. 
  
COANA MARE: Fugi după el, Cucule. (Îi arată pe unde a sărit). Şi să vii cu el în dinţi. (Cucu se uită pe fereastră). 
  
COR STÂNGA: Mai sare unul. 
  
COR DREAPTA: Mai ceva ca la spitalul nouă. 
  
COANA MARE: Să nu vii fără el că te belesc. Şi eu nu ţin cuci beliţi la uşa mea. M-ai auzit? 
  
CUCU: Am auzit dar nu mi-ai spus de unde să-l apuc. 
  
COANA MARE: Aparatul Cucule mă interesează, nu fotograful. 
  
Paşi pe scări. Intră brancardierul nr. 1 purtând targa căreia i-a montat la cap o roată ca s-o poată căra singur. Poartă halat fără mâneci de la reformă. Urmează Cucu ţinând în dinţi sacoşa cu aparatul fotografului. Firică ghemuit pe targă. Apoi tânăra subofiţer, doamna Cucu. Brancardierul îl răstoarnă pe Firică în mijlocul scenei iar acesta se vaită continuu în timp ce coana mare se repede la Cucu încercând să recompună din bucăţi, aparatul de fotografiat. 
  
COANA MARE: Pozele, vreau poezele mele să văd cum îmi stă moartă. (Se repede la Firică, îl loveşte fără milă, îl ridică în sus). 
  
FIRICĂ: Aparatul meu, aparatul meu ce s-a ales din el... 
  
BRANCARDIERUL (lui Firică): Achitaţi factura domnule că mai am o groază de comenzi. Nici nu ştiţi ce greu atârnă un om bolnav. Aproape ca un mort. 
  
FIRICĂ: Dar eu nu sunt bolnav deloc. 
  
BRANCARDIERUL: Oamenii sănătoşi coboară pe scări, nu sar pe fereastră. 
  
FIRICĂ: În condiţii normale, da. Dar în caz de forţă majoră... (Arată spre coana mare) N-ai ce să faci! 
  
BRANCARDIERUL: Banii domnule că mă grăbesc şi vezi că nu o ducem deloc pe roze, asta... pe trandafiri. Schema noastră s-a redus cu cincizeci la sută. Condiţii grele ce mai... 
  
FIRICĂ: Bine, bine (plăteşte mormăind). 
  
BRANCARDIERUL: Sper că ăsta e ultimul pe ziua de azi. (Cere bani şi de la Cucu). 
  
CUCU: Păi nu ţi-a plătit dânsul? 
  
BRANCARDIERUL: Da, dar numai pentru mine. Vreau şi pentru colegul meu (arată la roată). 
  
CUCU: Roata, roata. Roata merge singură. Te pomeneşti că dumneata ai inventat-o, aud? 
  
BRANCARDIERUL: Prototip. Unicat. Singura targă cu roată din lume. Nu vezi că fac probele pe banii mei? Ăia de sus au refuzat să mi-o patenteze tot din lipsă de fonduri. Dacă vrea să mai sară cineva... (Iese). 
  
Coana mare nu stă o clipă locului: răsuceşte dezamăgită resturile aparatului fotografic, face semne de ameninţare către Firică. 
  
DOAMNA CUCU: Tu ce faci acasă în lipsa mea? Arunci oameni pe fereastră? 
  
CUCU: Eu n-am aruncat pe nimeni pe fereastră. 
  
DOAMNA CUCU: N-ai aruncat pe nimeni? 
  
CUCU: N-am aruncat pe nimeni. 
  
DOAMNA CUCU: Sar ei singuri, nu? 
  
CUCU: Da, sar ei singuri. Intră pe uşă şi la plecare sar pe ferastră. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Trebuie să facem un proces verbal că aşa nu se mai poate (Scoate un bloc- notes, priveşte pe fereastră). 
  
COR STÂNGA: Staţi aşa că mai sare cineva. 
  
COR DREAPTA: Aoleu, dacă încep să sară şi ăştia în uniformă... 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: S-a terminat programul. Puteţi să mergeţi acasă. Azi nu mai sare nimeni pe fereastră. 
  
COR STÂNGA: Da, dar noi tot nu plecăm. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: De ce nu plecaţi oameni buni? 
  
COR DREAPTA: Dacă plecăm, sigur mai sare cineva. 
  
COR STÂNGA: Şi atunci pierdem spectacolul. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER (plecând de la geam, se adresează lui Cucu): Eu ies din tură peste o jumătate de oră. N-ar fi bine să vă trimit aici schimbul meu? (Arată la fereastră). 
  
CUCU (uitându-se întrebător spre Doama Cucu şi spre Coana mare): Astăzi, chiar că nu mai sare nimeni. Destul, că ajungem la balamuc. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Atunci mie să-mi daţi voie să mă retrag (Iese). 
  
COANA MARE (lui Firică): De ce n-ai avut grijă de aparat, mă' mototolule ? Pentru tine am pierdut eu o zi întreagă să mă gătesc moartă ?! 
  
FIRICĂ: Şi mie îmi pare rău. De unde să ştiu eu că moarta era vie ? 
  
COANA MARE: Când oi mai muri altădată, să ştii că nu te mai chem. Acum poţi să pleci. 
  
FIRICĂ: Acum poţi să pleci, acum poţi să pleci... Uşor îţi vine dumitale să spui asta dar pe mine cine mă despăgubeşte ? Aparatul ăsta mi-l adusese tata mare de la un târg de mărfuri generale din Kensington. Aţi auzit vreunul dintre voi de Kensington? Sigur că n-aţi auzit. Ken-sing-ton... Dacă vreţi vă mai spun odată. 
  
COANA MARE: De unde zici că ţi-l adusese tac-tu mare, mă'? 
  
FIRICĂ: Tocmai din... 
  
CUCU şi DOAMNA CUCU: Tocmai din Ken-sing-ton. Nu de ici de colea. 
  
FIRICĂ (mândru) : Aşa este. 
  
COANA MARE: Ia ascultă, mă' sfrijitule, că dacă mă uit mai bine la tine, parcă te cunosc de undeva. Nu cumva, nu cumva... Ia spune tu... 
  
FIRICĂ: Ce, nu cumva, nu cumva, Ce să mai spun după atâta pagubă ? 
  
COANA MARE: Mă, nu cumva tac-tu mare a avut prăvălie la Căzăneşti? Fitil de lampă şi covrigi ? Caiele şi potcoave? Sugiuc şi porumb fiert? Turtă dulce şi petrol lampant ? Scobitori şi... nu mai ştiu eu ce? 
  
FIRICĂ: A avut, n-a avut. Le-a luat cine le-a luat şi acum ce-i cu asta? 
  
COANA MARE (semnificativ): Va să zică tu erai ! (Ridică tonul, bate din picior, Firică îngrozit). Şi în timp ce ăla bătrânu' adormea cu sticla-n mână printre butoaiele din cramă cine servea clienţii dacă nu tu, mă' pezevenghiule? 
  
FIRICĂ: Asta făcea orice băiat de prăvălie. Când mă gândesc la vremurile alea ce tânăr şi chipeş eram pe atunci... oho! Acum parcă îmi vine să plâng şi nu ştiu de ce. 
  
COANA MARE: Şi nu aveai tu acolo o drăguţă, pe nevasta lu' Gheorghe Surdu, de-i zicea lumea Mutulică? 
  
FIRICĂ: Oh, ce femeie aprigă era bre ! (Soţii Cucu ies). 
  
COANA MARE: Noaptea se culca în grădină dar după miezul nopţii cu cine se întâlnea ea, ia spune, crai bătrân, cu cine ? Cine o trezea pe ea după cântatul cocoşilor ? 
  
FIRICĂ: Mutulică? 
  
COANA MARE: Sictir pezevenghi bătrân, sictir! Da' zi mai repede să nu mă înfurii. 
  
FIRICĂ: Îşi lega de cu seară degetul mic de la picior cu o aţă... 
  
COANA MARE: De borangic. 
  
FIRICĂ: Pe care o scotea pe sub uluci. Eu doar trăgeam de aţă atâtica bre, nu mai mult şi săream gardul una-două că eram chipeş şi bine legat. 
  
COANA MARE: Erai pe dracu' să te ia! Într-o noapte ai tras prea tare de aţă... 
  
FIRICĂ: Iuu, ce nerăbdător eram! 
  
COANA MARE: Ai făcut zgomot şi l-ai trezit pe Mutulică. 
  
FIRICĂ: El a crezut că era capra din ţarc şi a zis odată cu năduf : Ţa, capră, lasă-mă să dorm.  
  
COANA MARE: Dar tu ghiavole, nu te-ai astâmpărat şi ai tras şi mai tare de aţă. 
  
FIRICĂ: De borangic. 
  
COANA MARE: Şi l-ai înfuriat pe Mutulicăăăă. 
  
FIRICĂ: Nerăbdătoriu cum eram... 
  
COANA MARE: A mai zis Mutulică o dată: Ţa capră că te belesc şi s-a pus Mutulică la pândăăă. Dar tu... 
  
FIRICĂ: Ştiu că am tras din nou de aţă... 
  
COANA MARE: De borangic. 
  
FIRICĂ: Dacă fierbea sângele în mine... 
  
COANA MARE: Atunci a pus Mutulică mâna pe topor şi a tăbărât pe biata capră: Când oi zice eu "Ţa", apoi "Ţa"să rămână! În loc săpună parul pe tine, a omorât biata capră. 
  
FIRICĂ: pe mine nu putea să pună parul că eu ajunsesem de mult la prăvălie şi trăsesem zăvorul, aşa să ştii matale. 
  
COANA MARE (cu tâlc): Fierbea sângele în tine, nu alta. 
  
FIRICĂ: Fierbea, fierbea dar când o văzut toporul s-a liniştit... dintr-odată. 
  
COANA MARE: Şi a ajuns omul de brezaie în sat din cauza ta. Nu mai putea bietul de el să scoată capul în lume că cine-l întâlnea, în loc de bună ziua, îi zicea făcându-i cu ochiul: Ce-ţi mai face Mutule, capra? 
  
FIRICĂ: Ooh, îmi amintesc că un timp umbla cu toporişca la brâu să nu se mai lege nimeni de el. 
  
COANA MARE: Într-o zi n-ai avut ce face şi l-ai oprit şi tu pe drum... 
  
FIRICĂ: Şi parcă a vorbit gura fără mine: Ce-ţi mai face domnu' Mutu capra, e bine sănătoasă? 
  
COANA MARE: Mare noroc ai avut. 
  
FIRICĂ: A început să alerge după mine dar s-a împiedicat într-un gard de cătină că 
  
altminteeri... 
  
COANA MARE: Patramă te făcea Mutulică, nu alta. Aşa să ştii. 
  
FIRICĂ: Daaa, aici am avut mare noroc că era ăsta un zdrahon cât toate zilele. Aşa noroc mai rar. 
  
COANA MARE (schimbare totală de ton): ia mai zi mă' o dată. 
  
FIRICĂ: Mare noroc am avut. 
  
Studiu reciproc prelungit, de nimic bun prevestitor. 
  
COANA MARE (dezlănţuită): N-ai avut noroc nenorocitule, că te-am prins, asta e! 
  
Te-am prins după ce te-am căutat o viaţă întreagă. Crai bătrân, hodorogule, pocitanie, muma pădurii, asta eşti. Mi-ai promis că mă iei de nevastă şi ai dat bir cu fugiţii. Mi-ai promis că mă iei de nevastă, sau nu? Ai uitat ce declaraţii înfocate erau atunci la gura ta? 
  
FIRICĂ: Ce-am spus, ce-am spus, că nu-mi mai amintesc nimic. Sigur am spus vreo prostie, ce nu spune omul la supărare? 
  
COANA MARE: Nu aşa craiule, că nu erai la supărare. Nuuu, erai la bucurie, asta e. Şi acum te faci c-ai uitat, hai? Mă scoseşi din minţi şi acum, poftim la el că face pe uitucul. 
  
FIRICĂ: De asta cu bucuria, nu-mi amintesc deloc şi pace bună. 
  
COANA MARE: Cine ştie câte femei tinere şi frumoase au rămas fără inimă din cauza ta. Toată viaţa te-am căutat de atunci dar uite că n-ai avut norocul să scapi. 
  
FIRICĂ: Efortul ăsta merită o recompensă mai bună decât pot eu să ofer. 
  
COANA MARE: O recompensă mai bună decât poţi tu să oferi? Toţi bărbaţii sunt aşa mincinoişi ca tine, mă'? Lasă că te dreg eu cu ceaiuri de buruieni. Ştiu eu nişte reţete a-ntâia. Dar n-aveam pe cine să le încerc. 
  
Porneşte brusc spre Firică, acesta începe să alerge în jurul mesei, vociferări, se împiedică unul, se împiedică şi celălalt, cad amândoi. 
  
COANA MARE: Ţi-am spus că pun eu laba pe tine, crai bătrân? Ai furat cât ai furat dar acum ţi s-a-nfundat! 
  
FIRICĂ: Ce tot îi dai cu crai bătrân, crai bătrân? De-acum am rămas numai bătrân, fără crai. Aşa să ştii. 
  
Încercând să se scoale, se împiedică unul pe celălalt. Intră Cucu, îşi pune mâna la ochi şi se retrage. 
  
COANA MARE: Rochia mea de mireasă, ai grijă de ea că îmi mai trebuie. Şi chiar foarte curând. Nu-i aşa? 
  
FIRICĂ: Degeaba, degeaba că aparatul s-a stricat. 
  
COANA MARE: Care aparat mă' ticălosule? 
  
FIRICĂ: Ăla cu care făceam poze, adus de tata mare de la... 
  
COANA MARE: Kensington. Las' că ştiu eu. 
  
FIRICĂ: Păi, nu mai vrei să vezi cum îţi stă moartă de vie? (Intră doamna Cucu). 
  
DOAMNA CUCU: Ce faceţi voi aici? 
  
Cei doi îşi aranjează ţinuta. Coana mare îl ia de mână pe Firică smucindu-l mai bărbăteşte şi amândoi fac un pas înainte. 
  
FIRICĂ: Eu... Noi... 
  
DOAMNA CUCU: Voi, ce? 
  
COANA MARE: Lasă-l dragă, nu vezi ce emoţionat este? Mi-a cerut mâna şi noi... 
  
DOAMNA CUCU COANA MARE FIRICĂ: 
  
COANA MARE + FIRICĂ: Ne căsătorim, asta este. 
  
CUCU COANA MARE: Uită-te la el cât este de nerăbdător. 
  
DOAMNA CUCU: Aşa este domnu' Firică? 
  
COANA MARE: Oh, dac-ai şti ce zace într-unul ca ăsta. Cât îl vezi de subţire, aşa ca un ţâr cum e el. 
  
FIRICĂ: Aici este o neînţelegere veche de o viaţă. 
  
COANA MARE: Lasă mă' mototolule, că orice ghinion aduce noroc până la urmă. Ai să vezi tu c-a dat norocul peste tine, nu alta. (Doamna Cucu iese şi se întoarce cu un buchet mare de flori). 
  
DOAMNA CUCU: Felicitări domnu' Firică. 
  
FIRICĂ: Felicitări la mama dumneavoastră, nu la mine. (Coana mare îl cheamă la ordine din priviri plus un ghiont, intră Cucu aducând o sticlă de şampanie.) 
  
CUCU: Felicitări pentru tinerii miri. Cum e domnu' Firică să te măriţi la vâţrsta a treia?  
  
FIRICĂ: Nu eu... dumneaei. Adică eu nu... 
  
COANA MARE: Ai văzut ce îndrăgostit este? Nici nu mai ştie ce spune, săracul de el! Şi acum fii atent martalogule, să te ţii tare. Cât poţi tu de tare. Măcar o dată în viaţă. 
  
FIRICĂ: Dar eu nu vreau să mă ţin tare deloc. 
  
COANA MARE: Ochii la mine că te calc eu pe picior când trebuie să spui DA. 
  
Muzică solemnă de oficiere. Coana mare şi Firică detaşaţi de restul grupului. Se aude tuşitul discret al ofiţerului de stare civilă şi bobârnacele date microfonului pentru probă. 
  
VOCEA OFIŢERULUI DE STARE CIVILĂ (nazal, fonfăit): >Cetăţeană caoana Mare, de bunăvoie şi nesilită de nimeni consimţi săiei în căsătorie pe cetăţeanul... Cum ai zis că te cheamă dom'le_ 
  
FIRICĂ: Firică. Nici asta nu eşti în stare să ţii minte? 
  
VOCEA... : Tirlică, asta e... In sfârşit. 
  
COANA MARE: da,da. Sigur că da. 
  
VOCEA... : Cetăţene, ... 
  
FIRICĂ: Firică. Fi-ri-că. 
  
VOCEA... : Cetăţene Fir... Firfirică, de bunăvoie şi nesilit de nimeni consimţi să te ia în căsătorie dumneaei, Coana mare? 
  
FIRICĂ: Pe mine mă cheamă Firică, nu Firfirică, ai înţeles? 
  
VOCEA... : Gata, gata nu mai vorbi atâta că s-a terminat. 
  
Felicitări, pupături ca la revistă, Intră Escrocul, Halviţă şi Tânăra subofiţer care aduc cadouri şi felicită pe noii căsătoriţi. 
  
ESCROCUL (îi dă lui Firică un buchet mare de flori artificiale): Pune-le bine bă-bătrâne că sunt proaspăt vopsite şi nu ştii niciodată când mai ai ne-voie de ele. Şi dacă vrei să te scap eu de băbătia (arată la Coana mare) te fac invizibil c-am mai făcut şi pe alţii. Te caută baba ca orbetele zua în amiaza mare. 
  
HALVIŢĂ: Săru' mâna Coană Mare. Ce tânără şi frumoasă este mireasa noastră (încearcă să-i scoată inelul din deget, se fereşte de tânăra subofiţer, ia cutia de bomboane, îi bagă lui Firică o bomboană în gură, ascunde cutia sub haină). 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER (aduce un landou dublu, mare cât toate zilele):Poate o să aveţi nevoie de aşa ceva şi cât de curând, nu? 
  
COANA MARE: Poftim de te uită boşorogule, acum ne trebuia şi nouă o poză. Măcar de la nuntă să păstrez şi eu oamintire dacă de la moartea mea nu am putut. 
  
FIRICĂ: (aduce din culise aparatul de fotografiat reparat între timp, îl pune pe trepied, şi se grupează toţi în centrul scenei). Aparatul meu de fotografiat adus de tata mare... 
  
TOŢI: De la un târg de mărfuri generale din Ken-sing-ton! 
  
Sfârşit 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Coana mare se mărită, partea II / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!