Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Coana mare se mărită, 4
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Escaladează brusc fereastra. Fără pendulă, bineînţeles. 
  
COR STÂNGA: Staţi aşa că mai sare unul. 
  
COR DREAPTA: ăsta e al doilea. (Halviţă se clatină). 
  
HALVIŢĂ: Lasă-mă domnule să plec. Habar nu ai dumneata câte vizite mai am eu de făcut până diseară. Ce crezi că munca mea e chiar aşa floare la ureche? Ia uită-te domnule câtă naivitate la oamenii ăştia, care zic că sunt în toată firea! 
  
COR STÂNGA: Lu' ăsta-i luăm pălăria. 
  
COR DREAPTA: Şi noi medalionul. (În tot acest timp, Cucu s-a mişcat deznădăjduit prin cameră frângându-şi mâinile). 
  
CUCU: Nu sări domnule că fereastra mea nu e trambulină pentru sinucigaşi. Şi nici nu am autorizaţie de la primărie pentru aşa ceva. Te văd om serios. Vrei să-mi faci belele? Am şi eu o reputaţie în cartier ca tot omul, nu? Hai, te rog, dă-te jos că ne-mpăcăm noi. 
  
HALVIŢĂ: Numai dacă-mi laşi banii. 
  
CUCU (nervos): Sări odată dar lasă-mi banii... 
  
HALVIŢĂ: Păi, dacă-ţi las banii, de ce să mai săr? E la mintea cocoşului, nu? Nu ţi-am spus eu că sunt zdravăn la bibilică dar lumea nu mă crede?! 
  
CUCU: Până jos te faci praf (conciliant) şi e păcat de tine că eşti om tânăr şi foc de drăguţ. 
  
HALVIŢĂ: Nu umbla cu prafuri că mă grăbesc. Lasă-mă să plec. 
  
CUCU (neputincios, rugător): Hai, vino-ncoace, te rog, şi te las să pleci cu banii. C-aşa am făcut eu toată viaţa, am pierdut şi ce brumă câştigasem. 
  
HALVIŢĂ: Goange Cucule, vrei să pui laba pe mine. Mai bine o iau pe scurtătură că uite se înserează şi noi discutăm aici ca la Geneva despre dezarmare. 
  
COR STÂNGA: Dacă nu mai sare nimeni, plecăm. 
  
COR DREAPTA: Întotdeauna se mai găseşte câte unul cu pinioanele supraîncălzite, aşa că noi mai aşteptăm. 
  
COR STÂNGA: Atunci aşteptăm şi noi. 
  
Halviţă se leagă singur la ochi cu o eşarfă, se mai balansează puţin, face un semn melodramatic cu mâna şi îşi dă drumul în gol. Aceleaşi efecte sonore. Cucu se uită disperat în urma lui. Zgomot de paşi pe trepte. Încordare. Apar brancardierii cu halatele mult mai scurte de data asta, îmbrăcate pe dos şi încheiate la spate. Targa a fost şi ea redusă ca dimensiune aşa că Halviţă de-abia-şi menţine echilibrul. Fond muzical, un cântec de petrecere. În mijlocul scenei brancardierii ridică targa la subsuori şi o trântesc cu putere de podea. Urmează tânăra subofiţer. Când o zăreşte, Halviţă începe să se vaite. Apoi fuge constant din calea sa. Halviţă are hainele şifonate şi rupte ca vai de lume. Brancardierii pleacă fără targă, se întorc de la uşă, o iau şi vor să pornească faţă în faţă, apoi spate în spate, până când unul dintre ei o smuceşte trăgându-şi coechipierul după el. 
  
Br. 1 (lui Halviţă): Te văd om subţire, de mătase cum se zice. Dacă te-aş refuza, aş face o mare greşeală  
  
HALVIŢĂ: Dar voi nu munciţi pe bani mă' sau pe nasturi? 
  
Br. 2: Aoleu, să nu mai vorbim de funie în casa lui'... domnul Cucu. (Halviţă plăteşte lui br. 1). Plăteşte şi-ţi vând un pont. (Halviţă plăteşte şi br. 2) Dacă nu te cuminţeşti, vezi că te aşteaptă niscai belele. 
  
După aceeaşi metodă, brancardierii iau bani şi de la Cucu. 
  
Br. 1+ Br. 2: Mai repede, mai repede că în timpul ăsta cine ştie câţi nebuni aşteaptă să-i ridicăm şi pe ei (din uşă:) şi dacă mai aveţi nevoie de noi, aţi văzut: serviciu ireproşabil. Firmă cu pretenţii. Acum, cine e la rând? 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Ce e, Halviţă? Acum nu te mai doare nimic? 
  
CUCU: Mă' Halviţă, te-a întrebat legea ceva, nu onorezi interviul? 
  
HALVIŢĂ: Nu răspund şi pace. Uite-aşa că nu vreau. Cine eşti tu să-ţi răspund dacă nu vreau? 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Eu sunt plutonierul Teleagă. Te-leagă! Ai înţeles, Te-leagă, nu alta. 
  
HALVIŢĂ: Aoleuuu maăăă, aoleu mamă, la aşa nume nici nu puteai să-ţi alegi altă meserie. Parcă te-ar fi botezat Codul penal. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Şi de-aia te uiţi tu la mine aşa de languros? 
  
HALVIŢĂ: Cum să nu mă uit mânca-te-aş. Dac-ai şti cum semeni cu mama. Să moară ţiganca aia bătrână dacă te-oi minţi. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Lasă-te de bancuri şi de ciordeli Halviţă. Nu-ţi ajunge câtă puşcărie ai făcut tu până acum? (Scoate cătuşele). Cum e la puşcărie, mă' Halviţă? 
  
HALVIŢĂ: Îţi spun numai dacă vrei să facem schimb de roluri. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Da' ce crezi tu că noi avem timp să ne jucăm aici de-a hoţii şi vardiştii?! 
  
HALVIŢĂ: Puşcăria e ca o glumă tâmpită. Seamănă cu băşina dracului, vine prea repede şi durează întotdeauna mai mult decât trebuie. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Şi atunci de ce nu te laşi mă' Halviţă de glume tâmpite? Nu e păcat de tine? Îmi dau seama că n-ai s-o duci uşor dar nu am ce-ţi face. 
  
HALVIŢĂ: Şi atunci ce vrei sămă fac, turnător? Săpător? Eu sunt un tip subire, nu se vede? 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Bine că ştii măcar ce te aşteaptă. 
  
HALVIŢĂ: Aoleu, Poarta Albă mă mănâncă. Tăticu' nostru Despinoiu o fi ieşit la pensie? Aşa zicea el săracul: Mă' cine bea o dată apă de la Poarta Albă, sigur se mai întoarce. Oh,şi câtă dreptate avea! Dar nici prea rău n-o să fie, să ştii. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Serios? 
  
HALVIŢĂ: Pe onoarea mea de recidivist. Să ştii că pe cuvântul unui recidivist se poate pune întotdeauna bază: şef de cameră şef de cameră, pat jos că la cucurigu mă ia ameţeala şi acolo stau numai husenii, brigadier brigadier că pe cadre cine să le ajute dacă nu noi ăştia care suntem baza în penitenciare? Numai spun că veselarii sunt fraţii mei. Ei cu mine au crescut şi eu i-am băgat în pâine. Cu turtoiul o să fie mai greu, da' nu se moare din asta. Păi? 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Atunci eu zic să ne grăbim. 
  
HALVIŢĂ: Să ne grăbim că se face apelul de seară şi mă dă absent. 
  
CUCU: Şi banii mei? 
  
HALVIŢĂ: Are dreptate şi mititelu' ăsta. Ia dom'le banii. Şi cum m-am bucurat eu de ei, aşa să te bucuri şi dumneata. (Restituie banii lui Cucu. Cucu îi înapoiază o parte din ei). 
  
CUCU: Ţine, mă' poate nu are cine să te caute la "mititica". Ai avut dreptate că banii aduc numai belele. Că de la ei ţi se trage. 
  
HALVIŢĂ: Îi iau bătrâne şi n-am să te uit. Pe cuvântul meu de recidivist că n-am să te uit. Când m-oi libera facem schimb de experienţă. Nu ştiam eu de ce mi se zbătea dimineaţă ochiul stâng, curat ghinion nu alta. Parcă-mi spunea cineva c-am ieşit din "formă", că nu mai sunt în mână. Dar nu credeam să cad aşa de repede. Mi-a dat scorpia aia bătrână în cafea, zâmbea a lămâie şi zicea: Noroc pe capul tău Halviţă. Ai drum deschis. Drum deschis dar cu duba închisă. Nu era mai bine să mă fi lăsat păgubaş? 
  
CUCU + TÂNĂRA SUBOFIŢER: Şi de ce nu te-ai lăsat păgubaş? 
  
HALVIŢĂ: Eu sunt un om activ şi nu pot să stau locului. Azi nu "produsesem"nimic. Dacă ştiam aşa, mai bine mă duceam la gară. 
  
CUCU: Şi ce să faci tu la gară? 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Şi ce să faci tu la gară? 
  
HALVIŢĂ: Ce să fac eu la gară? 
  
CUCU + TÂNĂRA SUBOFIŢER: Ce-ai fi făcut tu dacă te duceai la gară? 
  
HALVIŢĂ: Daaa? Ce aş fi făcut eu dacămă duceam la gară? Atunci ochii la băiatu' 
  
Halviţă întinde amândouă mâinile. Pe scenă lumina se face din ce în ce mai mică. Apoi se reaprinde treptat într-o altă nuanţă. Zgomot de fond, forfota gării şi motivul muzical "M-a făcut mama oltean"care precede anunţurile. Pentru mai mult efect, plecarea trenului poate fi anunţată şi într-o limbă străină. 
  
CRAINICA: Atenţiune, atenţiune, trenul internaţional Fârţăneşti Expres în direcţia Paris gara de Est, pleacă din staţie peste cinci minute. Trenul face escală la Dâlga şi la Guşa Mare. Rudele şi prietenii care au condus pe călători la gară, sunt rugaţi să coboare din vagoane. 
  
În gară continuă mişcarea şi zgomotul de fond. Pe scenă pătrunde un grup de ţărani cu căciuli ţuguiate şi coşniţe de zarzavat. Înaintează prudent, doi câte doi conduşi de un lider al lor. Acesta îl zăreşte pe Halviţă şi ridică brusc amândouă mâinile în sus. 
  
LIDERUL GRUPULUI DE ŢĂRANI: Fraţilor: Alarmă de gradul zero! O vinit Halviţă! 
  
ŢĂRANII (în cor): O vinit Halviţă! O vinit Halviţă! 
  
Ţăranii coboară coşniţele de pe umeri şi fiecare din ei îşi ia căciula din cap încercând să o protejeze cât mai sigur fie la spate, fie sub braţ, fie între genunchi sau în alt fel. Vigilenţă la vârf. 
  
HALVIŢĂ: Las' că vă prind eu altă dată fruntaşilor. Acum hai să zicem că nu e loc şi basta. Ziua mea neagră. Grăbiţi-vă la piaţă că v-aşteaptă clasa muncitoare cu buzunarele pline cu sute. Cu-sute, aţi înţeles? Aşa să ştiţi. 
  
După ce îşi rosteşte cu acreală replica, Halviţă părăseşte scena cu coada între picioare. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Nici la gară nu ţi-ar fi mers, Halviţă. Tot la dubă ajungeai. 
  
HALVIŢĂ: S-au firitisit şi ţăranii dom'le. Asta e. Dar până mă-ntorc eu le slăbeşte lor vigilenţa şi atunci e de mine. Să vezi cum îi las eu fără ţuguiate pe 'mnealor, pe... fruntaşii ogoarelor, (Scărpinându-se amărât în cap) No, hai să mergem că acolo unde nu este cap... (Întinde mâinile şi i se pun cătuşele). 
  
sfârşit partea I 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Coana mare se mărită, 4 / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!