Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Coana mare se mărită, 3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TĂNĂRA SUBOFIŢER: Bună ziua domnule Cucu. 
  
CUCU: (se adresează Escrocului):Pleacă de aici că pe mine nu mă vede. 
  
TĂNĂRA SUBOFIŢER: De ce să nu văd, crezi că am albeaţă?! 
  
CUCU: Cu-cu. Cu-cu. Pe mine nu mă vede, pe mine nu mă vede. 
  
ESCROCUL: Sărmanul Cucu! 
  
CUCU: Nu mă vede, nu mă vede. (Tinerei subofiţer): Nu mă vedeţi, nu mă vedeţi, nu-i aşa? Cum să mă vedeţi dacă eu sunt... 
  
TĂNĂRA SUBOFIŢER: Cum te văd şi cum mă vezi. 
  
CUCU: Cum să mă vedeţi dacă nu mă vedeţi că eu sunt... eu sunt... 
  
TĂNĂRA SUBOFIŢER: Tras pe sfoară, asta sunteţi cetăţene Cucu. 
  
CUCU: Păi eu nu sunt... (Dezamăgire) invizibil?! 
  
TĂNĂRA SUBOFIŢER: În nici un caz. V-a tras în piept escrocul ăsta mic şi chel. 
  
CUCU: M-ai păcălit, mă'?!... M-ai păcălit mă'?! Aşa care va să zică. Hei, las' că-ţi arăt eu ţie să mai păcăleşti oamenii cinstiţi şi care îşi văd de treburile lor. 
  
În tot acest timp Escrocul care căutase să pună între el şi omul legii o distanţă asiguratorie, îl vede pe Cucu furios şi caută el protecţia Tinerei Subofiţer. 
  
CUCU: Te strâng de gât,nu alta (gest semnificativ). Ai înţeles mă'? (Pândă prelungită şi plină de semnificaţii). 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Dac-ai şti de când te caut drăgălaşule. Drăgă-laşule! (Îl ia de guler). 
  
Escrocul se ascunde în interiorul paravanului, îşi dezbracă pardesiul şi dispare. Derută. Nici tinerei subofiţer nu-i vine să-şi creadă ochilor. 
  
În cele din urmă aceasta trage paravanul în golul căruia se vede escrocul ghemuit şi având cusută pe spate o dublură de catifea neagră ca a paravanului protector. Costumul tărcat îl face şi mai ridicol. 
  
ESCROCUL: Aoleu, m-ai prins! 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Dacă n-a mai prins, sigur că te-am prins 
  
Escrocul caută să se eschiveze în permanenţă. Sare pe pervaz şi deschide fereastra. Priveşte în gol. Ameţeală. Din stradă se aud distinct două grupuri de voci: una în dreapta şi alta în stânga. 
  
COR STÂNGA: Caaa-de. 
  
COR DREAPTA: Nu caaa-de. 
  
COR STÂNGA: Caaa-de sigur. 
  
COR DREAPTA: Nu caaa-de sigur. 
  
Scenă fixă. Escrocul se clatină din ce în ce mai tare şi în cele din urmă cade în gol. Confuzie totală. Se aude un fluierat sinistru asemenea unui proiectil urmat de o bufnitură înfundată. Impact cu zgomot de geamuri sparte. 
  
COR STÂNGA: A căzut! 
  
COR DREAPTA: Al vostru este! 
  
COR STÂNGA: Îi luăm pantofii. 
  
COR DREAPTA: Noi îi luăm haina. 
  
La căderea escrocului, tânăra subofiţer iese zorit însoţită de Cucu, scena rămânând o clipă goală. Apoi zgomot de paşi urcând. Intră brancardierii gemeni, îmbrăcaţi la fel, în sunetele triumfalului din Aida. Pe brancardă se află escrocul cu mâinile şi picoarele gipsate. Stă în capul oaselor pe un carton sau ceva asemănător care nu se vede, astfel că în momentul în care brancardierii vor trânti targa, acesta se va „turti” comprimându-se. În urma lor Cucu şi tânăra subofiţer. Paşii brancardierilor acordaţi pe muzică, legănându-se. Escrocul - mină veselă. În mijlocul scenei el este acela care opreşte convoiul cu autoritate. 
  
ESCROCUL: Bravo băieţi! Mi-a plăcut. Încă o dată. 
  
Brancardierii o iau înapoi cu spatele. Mers sacadat, triumfalul descompus de la coadă spre cap. Ajung la ieşire şi revin în mijlolcul scenei. 
  
ESCROCUL: Gata. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Gata. 
  
BRANCARDIERII: Gata. 
  
Brancardierii dau drumul la targă. Apoi o răstoarnă. La ieşire îşi aduc aminte de ceva şi se întorc. Cuplu cu joc siamez într-o permanentă completare. Prescurtăm cu Br. 1 şi Br. 2. 
  
Br. 1 (lui Cucu): Plata jupâne. 
  
Br. 2 (escrocului): Plata jupâne. 
  
Br.1 + Br. 2: Dacă n-aveai norocul să venim noi repede, care suntem băieţi cumsecade şi săritori, cine ştie cât ar fi trebuit să aştepţi în spatele blocului ăsta în care oamenii se aruncă pe fereastră ca într-un bazin de înot. 
  
Interpelaţii plătesc. 
  
Br. 1 (escrocului): Scoate tăticu' ceva din portofel că doar nu te-am cărat pe degeaba în cârcă. 
  
ESCROCUL: Păi,... am plătit. 
  
Br. 1: Sorry bătrâne, dar nu mie. 
  
Br. 2 (lui Cucu): Dumneta stai aşa de lemn Tănase? Dac-ai şti câţi bani dau eu pe medicamente că am o spondiloză de toată frumuseţea. 
  
Interpelaţii plătesc din nou dar fără tragere de inimă. Brancardierii pornersc simultan dar la uşă se opresc. 
  
Br. 1: Dacă mai are cineva de gând să sară pe fereastră... 
  
Br. 2: Să ne chemaţi tot pe noi. 
  
Br. 1 + Br. 2: Dacă săriţi mai des şi faceţi abonament, să ştiţi că vă costă mai puţin. Acordăm reducere (ies). 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER (escrocului): Restituie banii părţii reclamante. 
  
Escrocul se execută. Cucu numără mulţumit banii recuperaţi. Tânăra subofiţer cheamă pe fereastră brancardierii care se reîntorc. Joc liber. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Hai să-l ducem cu targa că altfel n-avem cum. Şi aşa văd că-i place. 
  
ESCROCUL: Iar mă plimb, iar mă plimb. 
  
TÂNĂRA SUBOFIŢER: Nu prea mult. Numai până la dubă şi atât. (Destindere). 
  
CUCU: Uff, mă doare capul. Bine c-am pus din nou mâna pe bani că era groasă. 
  
Într-un moment de neatenţie intră Halviţă. Negru până la confuzie, luciu de Gladys, cămaşă cu fireturi, pălărie mare tip cow boy, medalion reprezentând o cioară purtătoare de noroc. Trage cu coada ochiului după şterpelit. Se ascunde sub masă. 
  
CUCU: Când o veni nevastă-mea şi i-oi povesti, nici n-o să mă creadă. (Halviţă pune mâna pe casetă şi o goleşte). Caseta... unde e caseta? (Halviţă o plasează la vedere). Aa-h, uite-o. Se vede treaba că sunt obosit, surmenat. Trebuie să-mi iau şi eu concediul legal de odihnă. Face parte din drepturile omului. Să mă trimită doamna Cucu la mare că mă dă gata astenia. Şi asta (caseta) trebuie să stea la loc sigur nu aşa la îndemâna oricui. (Trece dincolo, apoi se întoarce): Noroc că am încuiat-o în şifonier. Acum banii sunt în siguranţă. 
  
Halviţă face mai multe numere ascunzându-se fie după Cucu, fie încercând să escaladeze şi el fereastra. Cucu parcă miroase ceva şi se întoarce brusc. Se freacă nedumerit la ochi până nu-l mai zăreşte. 
  
CUCU: Nu v-am spus eu? Munca intelectuală, mai ales când faci abuz, duce întotdeauna la astenie. Hai să-mi revin că se întoarce doamna Cucu şi mă găseşte prinzând muşte. Am prins-o! Hoop! Uite-aşa. Hoop! Am prins-i şi p-asta. Hoop! Asta a fost mai hoaţă şi mi-a scăpat. 
  
Halviţă pe pervazul ferestrei. 
  
CUCU: Stai aşa! 
  
HALVIŢĂ (se uită în toate părţile): Cu mine vorbeşti? 
  
CUCU: Sigur că da, circari am avut, de sticleţi (arată la cap) nu mă plâng, acum, marocanii mai lipseau. Mă' tu eşti din Legiunea străină? Ce cauţi aici mă' teroristule? (Halviţă nemişcat, nu scoate un cuvânt). Vorbeşte mă; ce eşti împăiat? 
  
HALVIŢĂ: Ce-ai cu mine dom'le? Mă cunoşti de undeva? 
  
CUCU: Ce cauţi tu ziua în amiaza mare în casa omului cumsecade, mă? Ce e cu tine aici şi cum te cheamă? 
  
HALVIŢĂ: Eu? 
  
CUCU: Da, tu, ce cauţi mă' aici? 
  
HALVIŢĂ: Magazinul Victoria. 
  
CUCU: Magazinul Victoria?! 
  
HALVIŢĂ: Magazinul Victoria. Ce eşti surd? Ia uite dom'le că nu mai are omul voie să caute magazinul Victoria şi pace. 
  
CUCU: Mă' tu eşti zdravăn? 
  
HALVIŢĂ: La bibilică? 
  
CUCU: La bibilică. La bibilică. 
  
HALVIŢĂ: Să-ţi spun un secret. Eu sunt zdravăn sută la sută dar lumea crede că nu sunt. Să mori de râs, nu alta. 
  
CUCU: Măi, dacă eşti zdravăn aşa cum pretinzi tu, atunci dă-te jos de pe fereastră că nici un om cu scaun la cap nu caută magazinul Victoria la mine acasă. (Îl conduce strângându-şi cordial şi de mai multe ori, mâinile). Mi-a părut bine de cunoştinţă. 
  
HALVIŢĂ: Mai ales, mie. 
  
CUCU: Mai ales ţie, ce? 
  
HALVIŢĂ: Mai ales mie mi-a părut bine de cunoştinţă. Simpatic eşti dom'le. Hai să ne întâlnim mi des că nu strică. 
  
CUCU: I-auzi dom'le magazinul Victoria. Dacă-i spui cuiva zice căaicollivia pllină. Plină cu sticleţi. Sau poate că el venise după ciordeală? Norocul meu c-am încuiat caseta cu banii şi am ascuns-o în şifonier unde nu mai dă nimeni de ea. (Străfulgerare) ia sămă asigur eu încă o dată. (Aduce caseta, o deschide). Goală! Goalăăă! Şi înăuntru o carte de vizită. (Citeşte) „Pe aici o trecut Halviţă”. Bine că acum ştiu şi cum îl cheamă dar am rămas iar fără bani. Pe aici a trecut, sigur că da, doar eu l-am condus. Îmi vine să-mi trag singur palme. 
  
Halviţă se reîntoarce, pătrunde ferit şi încearcă să se facă nevăzut cu ditamai pendula. 
  
CUCU: Vine hoţul la mine, îmi fură banii şi eu îl conduc politicos până la uşă, ne strângem mâinile de mai multe ori şi ne despărţim ca între prieteni. Da' mare nătărău am fost. (Îl zăreşte). Stai aşa! 
  
HALVIŢĂ: Aşa stau împărate. 
  
CUCU: Să nu mişti deloc! 
  
HALVIŢĂ: Să nu mişti deloc! 
  
CUCU: Tu să nu mişti. 
  
HALVIŢĂ: Nu, nu, întâi tu să nu mişti. Şi pe urmă mai vedem. 
  
CUCU: Mă' cu tine vorbesc şi să nu te mişti deloc. Pe bune. 
  
HALVIŢĂ: Să moară ţiganaca aia bătrână dacă m-oi mişca, na, îţi place? 
  
CUCU: Să nu faci ură de rasă că eşti la mine acasă nu la tine. Ai auzit? Dă-mi banii şi-ţi dau cartea de vizită înapoi. Poate ţi-o mai trebui şi la alţi fraieri. 
  
HALVIŢĂ: Păstreaz-o ca amintire, cadou din partea firmei că mai am un buzunar plin. (Îi arată). Dacă vrei îţi ofer şi un autograf. Gratuit să ştii că eu sunt generos, nu ca alţii. În semn de adâncă prietenie, cu toată stima. Şi jos semnez, Halviţă, cu litere mari. Că eu numai aşa ştiu să scriu. Şi să nu mă iei pe mine cu ura de rasă sau alte chestii din astea subţiri, că nu ţine. Tu nu vezi ce medalion am eu la gât? Mie cioara îmi poartă noroc, aşa să ştii. 
  
CUCU: Dă-mi banii, ce mă fac eu fără bani? 
  
HALVIŢĂ: Nu mai ai bani? La muncă! Cine nu munceşte, nu mănâncă. 
  
CUCU: Dă-mi mă' banii şi ia-ţi cartea de vizită. 
  
HALVIŢĂ: Eu respect condiţia profesiei mele. Peste tot pe unde trec, las loc de bună ziua. Adică una carte de vizită semn că mă mai întorc şi să ştie oamenii că au de-a face cu un tip stilat. Aşa mi-am făcut o droaie de prieteni. 
  
CUCU: Dă-mi dom'le banii odată că-mi ies din fire. 
  
HALVIŢĂ: Ca să vezi că ţin la dumneata fiindcă-mi eşti simpatic, uite că nu ţi-i dau pentru că numai griji ai din cauza lor. Nu mă ştiu eu pe mine? 
  
CUCU: Dă-mi-i, că banii se câştigă geu. 
  
HALVIŢĂ: Mie îmi spui? Dac-i şti ce greu fac eu rost de bani, m-ai compătimi, nu alta. 
  
CUCU: Daaa? Şi eu ce să fac acum, că dacă observă nevastă-mea, sunt un om pierdut. 
  
HALVIŢĂ: Faci ore suplimentare şi-i pui la loc. 
  
CUCU: Dă-mi dom'le banii. Intri aşa în casa omului neanunţat, întrebi de magazinul Victoria şi pleci cu buzunarul doldora de bani?! Păi, unde ai mai văzut aşa ceva? 
  
HALVIŢĂ: Mă dau bătut. 
  
CUCU: Nu-i aşa că-mi restitui banii? 
  
HALVIŢĂ: Ce e drept, e drept. Trebuie să recunosc că fraieri aşa ca dumneata, nu te supăra că ţi-o spun verde în faţă, mai rar! 
  
CUCU: Dacă nu-mi dai banii, îmi face hara-kiri doamna Cucu. 
  
HALVIŢĂ: Ooh, asta e o adevărată onoare. Cade în sarcina celui mai bun prieten. 
  
CUCU: Dă-mi mă' banii că te strâng de gât. Când mi se pune mie pata,... 
  
HALVIŢĂ: FĂRĂ VIO-LEN-ŢĂ! FĂRĂ VIO-LEN-ŢĂ că sar pe fereastră. 
  
CUCU: Dacă sari şi tu pe ferestră, ajung la balamuc. Îmi ajunge unul pe ziua de azi. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Coana mare se mărită, 3 / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!