Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Coana mare se mărită, 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DOAMNA CUCU: Nu mă mai întrerupe, te rog. Şi dacă ai rămâne singur acasă, cine te-ar mai proteja pe tine? 
  
CUCU: Aah, nu se poate, nu se poate. Aş veni imediat după tine. 
  
DOAMNA CUCU: Nu mai spune. Şi de ce mă rog? 
  
CUCU: Mi-ar fi dor de tine (Alintându-se). M-ai proteja de una, de alta, aş avea grijă de puşca ta, ţi-aş unge cocoşu'... 
  
DOAMNA CUCU: Bravo, Cucule: te-ai şi repezit la puşca mea. 
  
CUCU: Ssstai! 
  
DOAMNA CUCU: Nu mă speria că trebuie să mă schimb după aceea. 
  
CUCU: Am vrut să spun ceva şi am uitat. Ce păcat că era tare amuzant. 
  
DOAMNA CUCU: De unde ştii că era amuzant, dacă nu mai ţii mine? 
  
CUCU: Ştiam, dar mi-a ieşit din dovleac. 
  
DOAMNA CUCU: Notează Cuculeţ pe o bucată de hârtie deh, că anii trec. 
  
CUCU:Nu, că nu m-am ramolit. Ştiu eu. Mi-am adus aminte. Ce bine că mi-am adus aminte! Aşa, cum să nu, păi se putea...? 
  
DOAMNA CUCU: Mor de curioasă, nu alta. 
  
CUCU: Dimineaţă am avut un spectacol. Sus la deputata. 
  
DOAMNA CUCU: Haiti! Iar s-a mai certat cu cineva. 
  
CUCU: Aş, de unde. S-a dus bărbatu-său să ţină o conferinţă la clubul din cartier. Învăţămât şi educaţie. 
  
DOAMNA CUCU: Conferinţă? Despre ce? 
  
CUCU: Noroc cu mine că sunt întotdeauna bine informat. (Scoate din buzunar o hârtie mototolită pe care o citeşte silabisind). Despre "Superioritatea relaţiilor de familie întemeiate pe raporturi de stimă reciprocă şi afecţiune asemenea în comparaţie cu starea decăzută a instituţiei familiei burgheze în societăţile bazate pe exploatarea omului de către... de către..."alt om, nu? 
  
DOAMNA CUCU: M-ai dat gata. Dar nu văd unde este spectacolul. 
  
CUCU: Păi, tocmai aici e că în timp ce bărbatu-său trebuia să ţină conferinţa cu argumente teoretice, ea tocmai primise vizita unui personaj masculin, exact ca în familiile alea decăzute burgheze... Ai înţeles, nu? 
  
DOAMNA CUCU: Să n-aud de tine că ai tras cu urechea. 
  
CUCU: Nu-ţi stric eu ţie dosarul cu mărunţişuri d-astea, mamă, doar mă cunoşti. 
  
DOAMNA CUCU: Atunci de unde ştii atâtea amănunte? 
  
CUCU: Stai că ajung eu şi acolo. Când i s-a dat cuvântul, bărbatu-său şi-a căutat conferinţa în toate buzunarele că nici el nu putea să ţină minte ditamai titlul, cu un titlu ca ăsta poţi să omori toţi elefanţii neştiutori de carte dintr-o junglă, şi-a căutat cum ziceam conferinţa prin toate buzunarele dar n-a găsit decât sandwichiul lui cu slănină de două' ş' doi că din aia de optsprezece nu se mai găseşte de la un timp. Şi atunci... 
  
DOAMNA CUCU: Şi atunci... 
  
CUCU: A venit acasă după conferinţă iar musafirul şi-a luat tălpăşiţa prin spărtura de la ghena de gunoi. 
  
DOAMNA CUCU: Ce soartă tristă mai au şi cavalerii în ziua de astăzi! Să-şi găsească salvarea în ghena de gunoi. Nici nu-ţi vine să crezi. Se adunase multă lume? 
  
CUCU: Ca la circ, nu alta. Şi fiecare îşi da cu părerea şi comenta în fel şi chip. Unii spuneau că deh, la aşa conferinţă, aşa căsnicie: adică model! Alţii dădeau vina pe ea că a devenit rea de muscă tocmai acum când trebuia să se cuminţească. Alţii că musafirul e de vină, dacă se grăbea şi el un pic, scăpa de belea. 
  
DOAMNA CUCU: Amuzant,amuzant. 
  
Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticeşte, vrea să pornească glonţ spre ieşire dar îl opreşte autoritar soţia care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece veselă şi bine dispusă fredonând aria amorului din Carmen, intră în dormitor, închide uşa. Zgomote ciudate, nedesluşite. La Cucu, privire de copil neajutorat. Încearcă să se apropie în vârful picioarelor de uşă dar de fiecare dată este readus la realitate de vocea Doamnei Cucu: Ce vrei să faci Cuculee? Apoi vrea să se uite de la distanţă pe gaura cheii. Vocea soţiei: Cucule, nu e frumos să fii prea curios. 
  
CUCU: Iar a pus-o cu roatele în sus. Acum o umflă. Acum îi drege clopoţelul, să vezi. 
  
Se deschide uşa, apare Doamna Cucu purtând bicicleta de ghidon. 
  
CUCU: Iar vrei să pleci, nu-i aşa? 
  
DOAMNA CUCU: Da, avem o acţiune foarte importantă: crosul viitoarelor mame. Ştii, am fost alese numai noi, cele mai tinere, care intenţionăm să devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Inţelegi? 
  
Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. 
  
Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă şi mai deretică puţin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide uşa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din faţă a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din faţă atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi metri. 
  
ESCROCUL: Bu-bu-bu... Bună zi-zi-zi... noroc dom'le. 
  
CUCU: Ce mai e şi cu paparuda asta aici? (Tare): Târgul Moşilor la Obor neică, nu la mine acasă. 
  
ESCROCUL: N-a... n-a... n-a... 
  
CUCU: Ce-mi dai, mă'? 
  
ESCROCUL (opintindu-se): N-a... n-a... 
  
CUCU: Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o! 
  
ESCROCUL (negaţie): N-a... n-a... n-a... 
  
CUCU: Na, că mi-am găsit beleaua! 
  
ESCROCUL (Cuvintele întregi le pronunţă repezit): N-a văzut Pa, n-a văzut Pa... N-a văzut Parisul ce-ai să ve... ce-ai să ve... ce-am să-şi arăt eu ţie. 
  
CUCU: Uite că se poate. 
  
ESCROCUL: Te fac in... te fac in... 
  
CUCU: Nţâ! Cânepă vreau. 
  
ESCROCUL: Te fac in... te fac in... 
  
CUCU: Incognito. 
  
ESCROCUL: Te fac in... te fac in... 
  
CUCU: Indian tonic. 
  
ESCROCUL: Te fac in...te fac in... te fac nevăzut dom'le. 
  
CUCU: Neneee, nevăzut dom'leee. 
  
ESCROCUL: Te fac ne... te fac ne... te fac invizibil dom'le, asta e. 
  
CUCU. Nevăzuut?! 
  
ESCROCUL: Nici rada... nici rada... 
  
CUCU: Nici Rada baba, nici baba Rada. 
  
ESCROCUL: Nici rada... nici rada... nici radarele NASA nu te mai detec... detec... nu te mai prind. 
  
CUCU: Stai aşa că se schimbă modificarea. Dar dacă nu te grăbeşti un pic, să ştii că aici facem revelionul. 
  
ESCROCUL: Te fac re... te fac re... te faci iute, asta e. 
  
CUCU: Gata. Dă-i drumul. 
  
ESCROCUL: Asta co... asta co... da' plăteşti. 
  
CUCU: Nu cred până nu mă văd... invizibil. Asta e. 
  
ESCROCUL: Stai un pic, stai un pic... stai un bob zăbavă. 
  
CUCU: Cât costă mă' chestia asta? 
  
ESCROCUL (imaginând un teanc de bancnote): Uite-atât. 
  
CUCU: E cam mult dar să vedem dacă merită (aduce o casetă din care scoate banii). 
  
ESCROCUL: E prea pu... e prea pu... 
  
CUCU: Prea puţin? Ştii că eşti şi pretenţios pe deasupra? 
  
ESCROCUL: Mai pu... mai pu... mai pu-pu... Înc-odată atâta. 
  
CUCU: Hai că ne-am înţeles (mai adaugă ceva bani). Dar mai repede că oamenii ăştia (arată spre sală) se grăbesc să ştii. 
  
Escrocul deschide coletul din care formează la repezeală un fel de cabină improvizată cum sunt cele de probă din magazinele de confecţii. Interiorul celor trei pereţi şi partea de jos, din catifea neagră. 
  
ESCROCUL: Eşti ga...ga... Eşti ga... ga... Eşti pregătit? (Intră în cabină şi începe să se dezbrace lent): A-bra... a-bra... a-bra... 
  
CUCU: Alege şi tu un cuvânt mai uşor din două, trei silabe ca la şcoală. Ce să-i faci? Dacă elaborezi aşa cum o faci tu, te adaptezi la situaţie. 
  
ESCROCUL: A-bra... a-bra... ca-dabra! (Pe ultima silabă se face nevăzut). 
  
CUCU (stupefiat): Bâlbâiţă... unde eşti mă'? Arată-te din nou. Îl caută prin încăpere). Unde eşti mă'? Noroc că nu te-am trecut în cartea de imobil că n-o mai scoteam la cap cu sectoristul. Sau ce mă făceam eu la recensământ? Unde-ai dispărut mă'...? (În diverse puncte ale scenei, apoi în sală se aude intermitent: Cu-cu Cu-cu!  
  
CUCU: Dacă nu te arăţi una două îţi dau foc la drăcovenie. (Scoate şi aprinde bricheta). 
  
ESCROCUL: (reapărând în interiorul cabinei sale improvizate): Cu-cu! 
  
Cucu: Unde ai fost mă' împestriţatule că ţi-am dus dorul? (Escrocul îşi pune pardesiul şi iese din cabină). 
  
ESCROCUL: Te inte... te inte... te inte... vrei şi tu la fel? 
  
CUCU: Mă dau în vânt, nu alta. 
  
ESCROCUL: Mai dai nişte ba... mai dai nişte bani ca să te fac ne... ca să te fac ne... ca să te fac invizibil, asta e. Dacă nu... dacă nu... să ştii că rămâi aşa toată viaţa ta. 
  
CUCU: Nici prin cap să nu-ţi treacă o chestie ca asta. (Rămâne totuşi pe gânduri). Toată viaţa zici?!... Uite pun ultimii bani din bugetul familiei şi trecem în regim de alimentare exclusiv pe bază de biscuiţi, timp de un an. 
  
Escrocul ascunde banii şi-l conduce pe Cucu în interiorul cabinei. 
  
ESCROCUL: Zi: a... zi a... 
  
CUCU: A... 
  
ESCROCUL: A-bra... 
  
CUCU: ...cadabra! 
  
ESCROCUL: Bravo. Să ştii că nu te mai v...v... văd. (Se preface a-l căuta după faldurile draperiei, pe sub scaune, prin sală). Uuu... Unde te-ai ascuns domnu' Cucu? 
  
CUCU: Cu-cu. Cu-cu... (Convins cănu-l zăreşte nimeni, face o serie de giubuşlucuri copilăreşti, îl imită pe Escroc, se ascunde în spatele lui, şi altele). 
  
ESCROCUL: Nu mă sss... peria. (Mimează spaima). Nu mă sss-peria că plec şi gata. 
  
CUCU: Cu-cu. Cu-cu. 
  
ESCROCUL: Domnu ' Cucu. Domnu' Cucu... 
  
CUCU: Eu sunt in... eu sunt in... 
  
ESCROCUL: in... in... incognito??? 
  
CUCU: Eu sunt in... eu sunt in... 
  
ESCROCUL: Indian tonic??? 
  
CUCU: Invizibil! Se vede asta cu ochiul liber. 
  
ESCROCUL (aparte): Uite cucu! (tare) M-ai bă... tut. Eşti mai ta... eşti mai ta... eşti mai tare ca Ulise şi mai bun ca mine . 
  
Se aude soneria. Cucu priveşte încântat spre uşă. Escrocul disperat nu mai ştie unde să se ascundă. Trece în spatele lui Cucu. Intră Tânăra Subofiţer. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Coana mare se mărită, 2 / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!