Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

Coana mare se mărită (1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Personajele:

- CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic.
- DOAMNA CUCU: Nevasta şi egala lui în drepturi, în realitate cu un cap mai mare ca dumnealui.
- COANA MARE: Mama dumneaei şi soacra dumnealui. Debordantă şi plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în mişcări, într-un cuvânt, capul răutăţilor.
- HALVIŢĂ: Recidivist, răsfăţatul penitenciarelor şi spaima celor de bună credinţă, care pot fi luaţi drept gură-cască.
- FIRICĂ: fotograf - norocul lui cu ghinionul care se ţine scai de el.
- ESCROCUL: Permanent în căutare de naivi pentru câştigul lui şi al moralei.
- SUBOFIŢERUL: De fapt o tânără subofiţer, de curând încadrată şi care trece fără să răsufle dintr-un bucluc în altul.

Pe scenă mai apar doi brancardieri traşi la indigo, nişte ţărani fruntaşi şi vigilenţi, recuzita mai apelează la tot felul de zgomote ciudate şi la două coruri de gură-cască aflate în stradă. Toate din vina autorului.  

Partea I-a  

Spaţiu larg mobilat convenţional. Pe peretele din spate, o fereastră mare cu precizarea că în locul geamului se află hârtie de calc sau o folie de polietilenă pe care este desenată imaginea unui cunoscut bulevard bucureştean. În dreapta, bucătăria. În stânga, dormitorul. Partea centrală a scenei este ocupată de o masă şi câteva scaune. La ridicarea cortinei, Cucu îşi face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările şi cu altul îşi răspunde. Poartă şorţuleţ cu Donald şi fredonează un cântecel naiv.


CUCU: Cucule pune masa că vine tovarăşa noastră de la serviciu înfometată şi n-are timp să aştepte. Da' ea e drăguţă. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarăşă. N-ai ce face, trebuie să recunoşti. Mai ales dacă o fi avut şi vreo şedinţă din alea, ştii tu. Eh, dar când nu are ea şedinţă? (Răsfoind o agendă); Astăzi care va să zică "Avantajul muncii pregnant organizate pe faze şi etape de producţie în funcţie de plan şi perspective, de sus în jos, concomitent cu mobilizarea elanului creator şi al entuziasmului de nestăvilit al oamenilor muncii, de jos în sus, cerinţă esenţială pentru progres şi bunăstare". (Mai citeşte o dată mormăind). Săraca nevastă-mea, d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Aşa să ştii. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soţia ta e fruntaşă şi tu... (Se uită în oglindă): Caraghiosule! Cine e mă' caraghios? Eu? Tu, tu. Soţia care este nu-i aşa, baza societăţii, mama viitorilor tăi copii trebuie apreciată şi respectată. Asta e soţia ta! Adică a noastră. Cum a noastră, mă'? Eu ştiam că e numai a mea. Împărţim la bine, împărţim la rău, împărţim chenzina că altfel nu se poate. A cui chenzină? A ei, nu a mea. Munca mea nu este remunerată. Eu fac totul din pasiune. Din pură pasiune. De amorul artei. Aşa să ştii. Împărţim patul. Asta e: una caldă, una rece. Şi mai departe nu mă interesează. N-o suspectez, n-o caut în poşetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Îşi pipăie creştetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai ştii?
(Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!")
CUCU: Cine mă strigă?
Cucul pendulei cu ton de şagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee.
Cucu: Care eşti mă' ? (Se uită în jur, sub masă, sub scaune, ridică şorţul): Aaah, tu erai mă' piticuţule? Să ştii că iar m-ai păcălit, hai fă-te cuminte şi intră la loc în colivie. Ăsta e rolul tău, n-ai ce face. La noi fiecare are rolul lui. Asta e. Eu am rolul meu, tu ai rolul tău. Un cuc e mai mare (arată la el), alt cuc e mai mic. Ni se umple lumea de cuci, nu alta. Nu te-ntreabă nimeni dacă-ţi convine sau nu. Dar în schimb tu n-ai condică, n-ai şedinţe, n-ai şef, nu tu învăţământ politic, nu te scoate la muncă voluntară, nu te scoate când vin... cucii ăia mari în limuzine negre şi cu sirenă. Domneşti, nu alta. (Către public): Ăsta da, cuc fericit Sărmanul de el! Nu eu Cucu. Cu-cu! Eu cu-cu!

Se aude soneria.

CUCU: Da, mamăă!... A venit tovarăşa noastră de la serviciu (deschide uşa soţiei).
DOAMNA CUCU: (Îmbrăcată tinereşte, fustă nu pantaloni, se apleacă şi-şi sărută soţul pe frunte. Cucu se comportă ca un motan alintat): Ce mai faci măi Cuculeţ? Ţi-a fost dor de mine?
CUCU: Dor mărunt, dor mărunt.

Mişcare liberă. Doamna Cucu trece în dormitor, se schimbă, apoi în bucătărie, se aude robinetul, se spală. Reapare ştergându-se pe mâini. Stau împreună la masă care nu durează mult.

DOAMNA CUCU: Săracul de tine, să nu te topeşti de-atâta dor.
CUCU : Mai bine povesteşte-mi ce ai făcut azi la serviciu. Te-am sunat toată dimineaţa şi centralista mi-a spus de fiecare dată: Sunaţi mai târziu, sunaţi mai târziu. Că pân-la urmă
m-am înfuriat şi am întrebat-o: Da' Dumneavoastră până când staţi acolo?
DOAMNA CUCU: Te-nşeli Cuculeţ. La noi nu se stă. Se lucrează. Şi încă tare de tot.
CUCU: Pe cine ai mai "lucrat", mamă? Nu vrei să te astâmperi?
DOAMNA CUCU: La turnătorie ne-a venit un macaragiu nou. Lucrează pe macaraua aia mare de zece tone.
CUCU: Aia la care-i spuneţi voi "scroafa"? O scroafă de zece tone. Saturi cu ea un cartier întreg, nu alta.
DOAMNA CUCU: Scroafă dacă zici tu. Dar el e tânăr şi drăguţ foc. Macaragiul i-a dat fiecăreia dintre noi o garoafă.
CUCU: Şi ţie?
DOAMNA CUCU: Da, şi mie.
CUCU: O garoafă?
DOAMNA CUCU: N-ai ghicit.
CUCU: Ţi-o fi dat un trandafir?!
DOAMNA CUCU: Un buchet întreg, aşa să ştii.
CUCU: De trandafiri!
DOAMNA CUCU: De trandafiri.
CUCU: Ăsta nu e întreg la minte.
DOAMNA CUCU: De ce Cucule, să nu fie întreg la minte?
CUCU: Habar n-ai tu câţi au păţit-o din cauza... trandafirilor.
DOAMNA CUCU: Nu ţi-am spus?
CUCU: Ce mi-ai spus, dragă?
DOAMNA CUCU: Că e drăguţ (Cucu bate darabana cu degetele pe faţa de masă).
CUCU: Mă' ăsta vrea să-ţi facă curte.
DOAMNA CUCU: Asta e.
CUCU: Lasă-l mă ' să se-nveţe minte!
DOAMNA CUCU: Măi Cuculeţ dar tu nu eşti gelos deloc?
CUCU: Ba da.
DOAMNA CUCU: Păi, nu se vede.
CUCU: Eh, păi asta e că nu se vede.
DOAMNA CUCU: Să ştii că tot ce ţi-am spus, este adevărat
CUCU: Da, mamă, ştiu. Afară de flori. Trandafirul este... floarea noastră naţională, ce ştii tu. Dar rezolvăm noi şi asta. A trecut vremea când bărbaţii mai cumpărau încă flori pentru doamne, le cântau serenade sub balcoane, le închinau ode, se băteau în duel pentru dumnealor.
DOAMNA CUCU: Măi Cuculeţ te pomeneşti c-ai prins şpilul.
CUCU (misterios): Cucule, fă-ţi autocritica. Ia spune tu sincer de când nu i-ai mai cumpărat soţiei tale flori? Mândria noastră, turnătoarea familiei îşi doreşte un buchet de flori. Dar nu vrea trandafiri că ăştia se ofilesc repede şi mai ales înţeapă. În-ţeapă, ai înţeles? (iese din cameră şi se întoarce cu un buchet imens pe care-l oferă soţiei înălţându-se pe vârfuri pentru a o săruta).
DOAMNA CUCU: Pentru asta te iubesc eu pe tine, Cucule. Pari tu nersărat dar eşti copt la minte.
CUCU: La fel ca pepenele, dragă: nu-i afli gustul dacă nu-l strângi în braţe. Dar nu prea tare că altminteri crapă şi s-a zis cu el.
DOAMNA CUCU: Haiti!
CUCU: haiti!
DOAMNA CUCU: Şi mai scoate odată şorţul ăla de pe tine că nu te-ai născut cu el de gât!
CUCU: Imediat, imediat mamă. Deformare profesioanlă.
DOAMNA CUCU: Ia exemplu de la mine. Eu numai la uzină sunt turnătoare. Acasă sunt o soţie model. Model, nu alta.
CUCU: Mie-mi spui? Da' ce eu nu sunt fruntaş la locul meu de muncă? Sau nu-ţi mai place cum gătesc şi cauţi motive pentru o strâmbă? Adică ce, dacă tu poţi să fii soţia mea şi încă una model, eu de ce n-aş putea să fiu gospodina ta şi încă una model? Sau mă consideri şi tu un fel de... parazit? Fac alergie ori de câte ori aud cuvântul ăsta. Parazit social.
DOAMNA CUCU: Cuculeţ, nu mai suferi dragule, că la urma urmei sunt şi paraziţi absolut necesari şi de care nu te poţi dispensa. Şi eu n-am văzut nici un fel de parazit care să gătească aşa de bine ca tine. Hai, te rog, nu mai plânge că-i inundăm pe vecini şi-au să ne ceară evacuarea că-i cunosc eu. Ia închipuie-ţi că te făcea mama doică la maternitate şi cu salariul tău de-abia plăteam o bucătăreasă, căreia poate i-ar fi plăcut să mai şi tragă la măsea sau să alerge după pensionari prin Cişmigiu. Asta zic şi eu catastrofă, nu tu.
CUCU: M-ai convins, mamă. Mă duc să-mi leg iar şorţul de gât. (Îşi pune şorţul, se duce la bucătărie de unde se întoarce cu două ceşti aburinde de cafea).
DOAMNA CUCU: Ai găsit cafea? Te pomeneşti că e şi naturală.
CUCU: Aroma e naturală, sută la sută, dar cafeaua...
DOAMNA CUCU: Aha!
CUCU: Cine bea cafea naturală, în fiecare zi, am citit în nu ştiu care ziar că ziarele de-asta scriu ca să băgăm la bilă, se urcă singur pe butuci. Adică este nocivă, nocivă cu litere mari. Din cauza asta eu nu fac abuz. Şi uite ce bine mă conserv (Îşi bate bicepşii, pectoralii, îşi umflă pieptul teatral). Dinamită, nu alta!
DOAMNA CUCU: Nu crezi că la atâta dinamită, mai e nevoie şi de puţin fitil? (Răsfoieşte o carte, o pune la loc) Apropo de dinamită, dacă eu m-aş duce să lupt undeva pe front, n-are importanţă unde...
CUCU: Aoleu, unde să te duci să lupţi şi pentru ce, mă rog?
DOAMNA CUCU: Nu asta e important. Să zicem pentru... revoluţia mondială sau pentru eliberarea... eliberarea cui o fi de sub cine o fi eliberarea aia. Fiecare îşi eliberează vecinii de cine poate.
CUCU: Tu, ca mercenar? Am trăit s-o aud şi p-asta. Sau în forţele ONU: Armata mondială a femeilor libere.
DOAMNA CUCU: Nu mă mai întrerupe, te rog. Şi dacă ai rămâne singur acasă, cine te-ar mai proteja pe tine?
CUCU: Aah, nu se poate, nu se poate. Aş veni imediat după tine.
DOAMNA CUCU: Nu mai spune. Şi de ce mă rog?
CUCU: Mi-ar fi dor de tine (Alintându-se). M-ai proteja de una, de alta, aş avea grijă de puşca ta, ţi-aş unge cocoşu'...
DOAMNA CUCU: Bravo, Cucule: te-ai şi repezit la puşca mea.
CUCU: Ssstai!
DOAMNA CUCU: Nu mă speria că trebuie să mă schimb după aceea.
CUCU: Am vrut să spun ceva şi am uitat. Ce păcat că era tare amuzant.
DOAMNA CUCU: De unde ştii că era amuzant, dacă nu mai ţii mine?
CUCU: Ştiam, dar mi-a ieşit din dovleac.
DOAMNA CUCU: Notează Cuculeţ pe o bucată de hârtie deh, că anii trec.
CUCU:Nu, că nu m-am ramolit. Ştiu eu. Mi-am adus aminte. Ce bine că mi-am adus aminte! Aşa, cum să nu, păi se putea...?
DOAMNA CUCU: Mor de curioasă, nu alta.
CUCU: Dimineaţă am avut un spectacol. Sus la deputata.
DOAMNA CUCU: Haiti! Iar s-a mai certat cu cineva.
CUCU: Aş, de unde. S-a dus bărbatu-său să ţină o conferinţă la clubul din cartier. Învăţămât şi educaţie.
DOAMNA CUCU: Conferinţă? Despre ce?
CUCU: Noroc cu mine că sunt întotdeauna bine informat. (Scoate din buzunar o hârtie mototolită pe care o citeşte silabisind). Despre "Superioritatea relaţiilor de familie întemeiate pe raporturi de stimă reciprocă şi afecţiune asemenea în comparaţie cu starea decăzută a instituţiei familiei burgheze în societăţile bazate pe exploatarea omului de către... de către..." alt om, nu?
DOAMNA CUCU: M-ai dat gata. Dar nu văd unde este spectacolul.
CUCU: Păi, tocmai aici e că în timp ce bărbatu-său trebuia să ţină conferinţa cu argumente teoretice, ea tocmai primise vizita unui personaj masculin, exact ca în familiile alea decăzute burgheze... Ai înţeles, nu?
DOAMNA CUCU: Să n-aud de tine că ai tras cu urechea.
CUCU: Nu-ţi stric eu ţie dosarul cu mărunţişuri d-astea, mamă, doar mă cunoşti.
DOAMNA CUCU: Atunci de unde ştii atâtea amănunte?
CUCU: Stai că ajung eu şi acolo. Când i s-a dat cuvântul, bărbatu-său şi-a căutat conferinţa în toate buzunarele că nici el nu putea să ţină minte ditamai titlul, cu un titlu ca ăsta poţi să omori toţi elefanţii neştiutori de carte dintr-o junglă, şi-a căutat cum ziceam conferinţa prin toate buzunarele dar n-a găsit decât sandwichiul lui cu slănină de două' ş' doi că din aia de optsprezece nu se mai găseşte de la un timp. Şi atunci...
DOAMNA CUCU: Şi atunci...
CUCU: A venit acasă după conferinţă iar musafirul şi-a luat tălpăşiţa prin spărtura de la ghena de gunoi.
DOAMNA CUCU: Ce soartă tristă mai au şi cavalerii în ziua de astăzi! Să-şi găsească salvarea în ghena de gunoi. Nici nu-ţi vine să crezi. Se adunase multă lume?
CUCU: Ca la circ, nu alta. Şi fiecare îşi da cu părerea şi comenta în fel şi chip. Unii spuneau că deh, la aşa conferinţă, aşa căsnicie: adică model! Alţii dădeau vina pe ea că a devenit rea de muscă tocmai acum când trebuia să se cuminţească. Alţii că musafirul e de vină, dacă se grăbea şi el un pic, scăpa de belea.
DOAMNA CUCU: Amuzant,amuzant.

Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticeşte, vrea să pornească glonţ spre ieşire dar îl opreşte autoritar soţia care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece veselă şi bine dispusă fredonând aria amorului din Carmen, intră în dormitor, închide uşa. Zgomote ciudate, nedesluşite. La Cucu, privire de copil neajutorat. Încearcă să se apropie în vârful picioarelor de uşă dar de fiecare dată este readus la realitate de vocea Doamnei Cucu: Ce vrei să faci Cuculee? Apoi vrea să se uite de la distanţă pe gaura cheii. Vocea soţiei: Cucule, nu e frumos să fii prea curios.

CUCU: Iar a pus-o cu roatele în sus. Acum o umflă. Acum îi drege clopoţelul, să vezi.

Se deschide uşa, apare Doamna Cucu purtând bicicleta de ghidon.

CUCU: Iar vrei să pleci, nu-i aşa?
DOAMNA CUCU: Da, avem o acţiune foarte importantă: crosul viitoarelor mame. Ştii, am fost alese numai noi, cele mai tinere, care intenţionăm să devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Inţelegi?
Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros.

Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă şi mai deretică puţin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide uşa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din faţă a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din faţă atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi metri.

ESCROCUL: Bu-bu-bu... Bună zi-zi-zi... noroc dom'le.
CUCU: Ce mai e şi cu paparuda asta aici? (Tare): Târgul Moşilor la Obor neică, nu la mine acasă.
ESCROCUL: N-a... n-a... n-a...
CUCU: Ce-mi dai, mă'?
ESCROCUL (opintindu-se): N-a... n-a...
CUCU: Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o!
ESCROCUL (negaţie): N-a... n-a... n-a...
CUCU: Na, că mi-am găsit beleaua!
ESCROCUL (Cuvintele întregi le pronunţă repezit): N-a văzut Pa, n-a văzut Pa... N-a văzut Parisul ce-ai să ve... ce-ai să ve... ce-am să-şi arăt eu ţie.
CUCU: Uite că se poate.
ESCROCUL: Te fac in... te fac in...
CUCU: Nţâ! Cânepă vreau.
ESCROCUL: Te fac in... te fac in...
CUCU: Incognito.
ESCROCUL: Te fac in... te fac in...
CUCU: Indian tonic.
ESCROCUL: Te fac in...te fac in... te fac nevăzut dom'le.
CUCU: Neneee, nevăzut dom'leee.
ESCROCUL: Te fac ne... te fac ne... te fac invizibil dom'le, asta e.
CUCU. Nevăzuut?!
ESCROCUL: Nici rada... nici rada...
CUCU: Nici Rada baba, nici baba Rada.
ESCROCUL: Nici rada... nici rada... nici radarele NASA nu te mai detec... detec... nu te mai prind.
CUCU: Stai aşa că se schimbă modificarea. Dar dacă nu te grăbeşti un pic, să ştii că aici facem revelionul.
ESCROCUL: Te fac re... te fac re... te faci iute, asta e.
CUCU: Gata. Dă-i drumul.
ESCROCUL: Asta co... asta co... da' plăteşti.
CUCU: Nu cred până nu mă văd... invizibil. Asta e.
ESCROCUL: Stai un pic, stai un pic... stai un bob zăbavă.
CUCU: Cât costă mă' chestia asta?
ESCROCUL (imaginând un teanc de bancnote): Uite-atât.
CUCU: E cam mult dar să vedem dacă merită (aduce o casetă din care scoate banii).
ESCROCUL: E prea pu... e prea pu...
CUCU: Prea puţin? Ştii că eşti şi pretenţios pe deasupra?
ESCROCUL: Mai pu... mai pu... mai pu-pu... Înc-odată atâta.
CUCU: Hai că ne-am înţeles (mai adaugă ceva bani). Dar mai repede că oamenii ăştia (arată spre sală) se grăbesc să ştii.

Escrocul deschide coletul din care formează la repezeală un fel de cabină improvizată cum sunt cele de probă din magazinele de confecţii. Interiorul celor trei pereţi şi partea de jos, din catifea neagră.

ESCROCUL: Eşti ga...ga... Eşti ga... ga... Eşti pregătit? (Intră în cabină şi începe să se dezbrace lent): A-bra... a-bra... a-bra...
CUCU: Alege şi tu un cuvânt mai uşor din două, trei silabe ca la şcoală. Ce să-i faci? Dacă elaborezi aşa cum o faci tu, te adaptezi la situaţie.
ESCROCUL: A-bra... a-bra... ca-dabra! (Pe ultima silabă se face nevăzut).
CUCU (stupefiat): Bâlbâiţă... unde eşti mă'? Arată-te din nou. Îl caută prin încăpere). Unde eşti mă'? Noroc că nu te-am trecut în cartea de imobil că n-o mai scoteam la cap cu sectoristul. Sau ce mă făceam eu la recensământ? Unde-ai dispărut mă'...? (În diverse puncte ale scenei, apoi în sală se aude intermitent: Cu-cu Cu-cu!
CUCU: Dacă nu te arăţi una două îţi dau foc la drăcovenie. (Scoate şi aprinde bricheta).
ESCROCUL: (reapărând în interiorul cabinei sale improvizate): Cu-cu!
Cucu: Unde ai fost mă' împestriţatule că ţi-am dus dorul? (Escrocul îşi pune pardesiul şi iese din cabină).
ESCROCUL: Te inte... te inte... te inte... vrei şi tu la fel?
CUCU: Mă dau în vânt, nu alta.
ESCROCUL: Mai dai nişte ba... mai dai nişte bani ca să te fac ne... ca să te fac ne... ca să te fac invizibil, asta e. Dacă nu... dacă nu... să ştii că rămâi aşa toată viaţa ta.
CUCU: Nici prin cap să nu-ţi treacă o chestie ca asta. (Rămâne totuşi pe gânduri). Toată viaţa zici?!... Uite pun ultimii bani din bugetul familiei şi trecem în regim de alimentare exclusiv pe bază de biscuiţi, timp de un an.

Escrocul ascunde banii şi-l conduce pe Cucu în interiorul cabinei.  

Referinţă Bibliografică:
Coana mare se mărită (1) / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 733, Anul III, 02 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!