Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



Clipe transformate în amintiri de neuitat
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cupluri expuse cu stil de Sidonia Axente, Phoenix, Arizona - interviu realizat în aprilie 2009  

De la Lumiere incoace, fotografia a ramas pentru multi o pasiune, dar si o profesie facuta din pasiune. Asa s-a intamplat si cu Sidonia Axente, care in prezent, imortalizeaza clipele cele mai frumoase si mai fericite din viata unui cuplu – logodna si nunta. Mai nou, cei doi, dupa ce devin parinti, se simt inspirati sa o cheme si la botez, asa ca portofoliul ei a continuat sa se diversifice. A invatat meserie la Brasov, unde s-a si nascut, chiar de la tatal ei si ne-a marturisit ca prima fotografie oficiala a facut-o la 13 ani, la o nunta. Intre timp, a ajuns in Arizona, are doi copii si un sot care ii e si partener in aceasta afacere. Este un fotograf nativ si de 16 ani, de cand practica profesia aceasta, nu si-a pus niciodata problema sa se reontiereze spre altceva. Il admira pe Jerry Ghionis si ii plac cuplurile care arunca totul in joc, pentru o fotografie memorabila.  

- Pentru inceput, am vrea sa ne spui cand si unde te-ai născut, daca esti copil unic, cine au fost părinţii tăi şi unde locuiesc acum si care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai din copilarie?  

- M-am nascut in martie 1976, la Codlea, in judetul Brasov, unde de altfel, am si copilarit si unde inca mai locuiesc si acum parintii mei. Nu am uitat acele vremuri, am multe amintiri frumoase, dar cea mai draga imagine este cea a padurii. Am fost singura la parinti. Mama a lucrat foarte multi ani la banca, in Codlea, devenind in cele din urma, presedinta acolo. In prezent, este la pensie si deci, ne viziteaza, in America, sase luni pe an. Tata, ha, ha tata a fost si este si in ziua de azi fotograf, iar pasiunea pentru fotografie de la el am mostenit-o.  

- Cum arată familia ta acum? Vorbeşte-ne despre copiii tăi, ce pasiuni au şi dacă îţi calcă pe urme, de asemenea ar fi interesant sa ne spui ce ţi-ai dori pentru ei, ce carieră ai vrea să urmeze?Poţi fi în acelaşi timp soţie şi mamă, dar şi un bun fotograf profesionist?  

-As putea spune ca si fiica mea, Larisa, care are opt ani imi calca pe urme. Ea este, dupa spusele profesoarei sale, artista clasei pasionata de pictura, de desen. De obicei, Larisa termina repede tot ce are de facut in clasa, pentru ca apoi, sa poata desena linistita. Nu intentionez sa imi influentez in nici un fel copiii in alegerea carierei. Larisa si Ernest, fiul meu de sase ani, isi vor alege singuri profesia care sa ii faca sa se simta impliniti si fericiti, totul va depinde doar de ei, eu nu mi-am facut un plan in acest sens. Stiu din proprie experienta ca atunci cand faci ce-ti place, nici nu simti ca muncesti, iar daca este sa vorbim despre fapte, indraznesc sa afirm ca eu de exemplu, pot fi în acelaşi timp soţie şi mamă, dar şi un bun fotograf profesionist. Cel putin, de cand au inceput copiii scoala, am timp sa ma dedic pasiunii mele.  

- Cand te-ai casatorit? Cu ce se ocupă soţul tău? Vă susţineţi reciproc în ceea ce faceţi?  

- M-am casatorit in anul 2000, cu Mihai. Eu muncesc impreuna cu sotul meu, care lucreaza full time ca electrician-journeyman la Uniunea Electricienilor din Arizona si este partenerul meu de afaceri, ocupandu-se exclusiv de productie video. Suntem impreuna in acest domeniu, din 1998 si el este cel mai mare critic al meu.  

- Crezi că pentru un fotograf profesionist e importantă şi educaţia formală sau sunt suficiente talentul şi perseverenţa? Unde ţi-ai făcut studiile şi în ce perioadă ?  

- Cu certitudine ca in privinta studiilor oficiale, pot spune ca in cazul meu, colegiul de contabilitate absolvit in Romania, evident ca nu ma ajuta cu nimic, acum. Nu sunt de parere ca un fotograf profesionist are nevoie de educatie oficiala, intrucat ca sa ai succes in aceasta afacere trebuie sa fi un bun om de afaceri mai presus de toate si sa ai talent. Poti fi un fotograf foarte talentat si daca nu esti un bun om de afaceri, ai toate sansele sa realizezi doar fotografii frumose si sa ai nevoie de un alt job.  

- Ce impact au avut asupra ta cursurile de fotografie?  

- Surpinzator, am urmat cursuri de video la televiziunea locala din Brasov, cu un reprezentant al televiziunii romane, de la TVR 1. Acolo am invatat stilul fotojurnalistic, pentru ca am lucrat o vreme ca si cameraman pentru programul de stiri.  

- Îţi e teamă de experimente?  

- Experimentez ceva nou la fiecare eveniment la care particip, de aceea iubesc aceasta meserie pentru ca nu exista limite. Sunt oricand deschisa catre nou si pentru noi experiente, locuri, oameni.  

- Dar de eşecuri?  

- Nu imi e teama de esecuri, incerc sa le previn si sa invat din greselile...altora. haha Oamenii normali invata din propriile greseli; oamenii destepti invata din greselile altora.  

- Cât de deschisă eşti la nou?  

- Foarte deschisa, imi plac grozav provocarile de orice fel.  

- Ce fotografiezi cu precădere?  

- Cel mai mult imi place indiscutabil, fotografia de nunta si tot ceeea ce tine de nunta, de la logodna si pana la trash the dress session, de dupa nunta.  

- La ce evenimente eşti chemată, mai ales?  

- In special nunti, de fapt este si domeniul unde fac cel mai mult advertising, iar in ultimul timp sunt din ce in ce mai des solicitata la botezuri, mai ales de catre cei care la propria lor nunta au considerat ca nu este foarte important sa angajeze un fotograf profesionist. Se pare ca ulterior, isi dau seama ca au gresit si sunt extrem de interesati de fotografie profesionista pentru botez. Evident ca eu profit de ocazie si de obicei, se aleg si parintii ca si cuplu, cu o sedinta foto, nu doar ingerasul lor.  

- Îţi place să fotografiezi în joacă?  

- Fotografiez de multe ori cu aparatul point and shoot al fiicei mele si ma mir ce poze bune poate sa faca.  

- Ştii să îţi vinzi marfa?  

- Sper ca da.  

- Ai anumite tehnici de marketing?  

- Din pacate nu, deocamdata lucram prin refferals si analizez posibilitatile de un marketing mai serios, in viitor.  

- Îţi faci singură publicitate?  

- Da .  

- Te-ai specializat în fotografie de nuntă?  

- Da, am inceput in Romania, pe cand aveam 16 ani. Atunci am avut prima nunta, imi amintesc pana si data, 5 septembrie 1992, si oamenii respectivi. Am avut propriul studio foto in Romania, impreuna cu tatal meu, deschis in 1996. Am lucrat cu deosebita placere, desi primii ani de business au fost foarte grei. Apoi in 2003, am preluat integral conducerea studioului ca sa zic asa, nu a tinut insa mult, pentru ca in mai 2004 am aflat cu surpindere ca sotul meu a castigat l loteria vizelor. A fost o decizie rapida. Toata viata mi-am dorit sa plec din Romania, poate din cauza ca de la varsta de 12 ani, am avut posibilitatea sa ies din Romania. Parintii mi-au oferit o excursie memorabila in 1989, chiar inainte de revolutie. Am plecat cu “Dacia”, evident si cu o rulota extensibila, prin mai multe tari din Europa, timp de o luna. A fost socant pentru mine sa plec din Romania, pe vremea lui Ceausescu si sa ajung in Germania Democrata, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia. La intoarcerea in Romania, am suferit de depresie, vazand cat de urat era aici in comparatie cu ce vazusem eu in restul Europei. In timpul acestei excursii, tatal meu avusese pregatite biletele de avion ca sa plecam definitiv in Australia si sa cerem acolo azil politic. Nu a fost sa fie, pentru ca tatal meu era convins ca in Romania se va petrece o schimbare si o sa fie mai bine. Asa a si fost, pentru ca in decembrie a venit revolutia. Anul urmator, in 1990, am avut din nou ocazia sa plec din Romania, de data aceasta in occident. Aveam 13 ani si am petrecut din nou, mai bine de o luna in Austria, impreuna cu un grup de copii germani. Imi amintesc ca ne-au dat pastile de linistire inainte sa intram in magazine, pentru ca nu eram obisnuiti deloc cu magazinele de tip occidental. In viziunea mea, magazinele comuniste erau negre, gri, intunecate si cu fetze posomorate, asa ca era socant sa vezi culoare, lumina, o multime de prodse si oamenii zambitori. Atunci din nou, la intoarcerea in Romania, am simti un mare gol si tristete, chiar soc, observand mizeria, griul si tristetea de pe chipurile oamenilor. De atunci, am visat in fiecare an ca sa plec din Romania. Perseverenta si-a spus cuvantul, pentru ca dupa cinci aplicatii la loterie, in care nu am castigat, la a sasea a castigat evident, sotul meu.  

- Lucrezi exclusiv fotografie de nuntă?  

- Cam 90% din ceea ce fac da este fotografie de nunta.  

- Cum este să surprinzi astfel de momente pt. alţii?  

- Este minunat atunci cand sunt cu apatul foto in mana, la o nunta, ma simt in elementul meu, simt ca este exact ceea ce trebuie sa fac.  

- Obişnuieşti să construieşti mai întâi o relaţie cu cei pe care îi vei fotografia ?  

- Oh da, este foarte important sa cunosti oamenii cu care lucrezi. Cuplurile au nevoie sa se simta confortabil cu fotograful. Daca personalitatile lor nu “click”, atunci mai bine cauta pe altcineva. Mi s-a intamplat destul de rar asta, e drept. De aceea, sunt un mare fan al fotografiilor de logodna, inainte de nunta.  

- De ce ai ales să te specializezi în fotografie de nuntă ?  

- In 1992, produceai cel mai mare venit din fotografia de nunta, deci initial am inceput din nevoie si cumva dirijata de tatal meu, apoi de-a lungul anilor, specializandu-ma, a inceput sa-mi placa, iar pe vremea cand eram eleva de liceu nu-mi aduc aminte sa fi avut buzunarul gol. Am avut intotdeauna bani, lucru care cred ca m-a determinat sa nu urmez o facultate, ma gandeam atunci ce rost are, daca buzunarul e plin,...ha, ha..., ce greseala.  

- Te-ai gândit de la început să faci fotografie de nuntă sau decizia ai luat-o pe parcurs, după ce ţi-ai format un anumit stil ?  

- Stilul meu s-a schimbat foarte mult de cand ne-am mutat in Statele Unite. In Romania, din cauza ca nu duceam lipsa de lucru, ci chiar eram supra solicitata, nu am avut timp de perfectionare, faceam fotografie comerciala traditionala. Aici insa, am avut ocazia sa lucrez alaturi de fotografi profesionisti americani, care m-au infuentat in stil si in tehnica evident.  

- În ce măsură reuşeşti să eviţi stereotipurile în fotografiile pe care le faci, mai ales că nunta e un eveniment tradiţional?  

- Sunt in zodia pestelui care e recunoscuta zodie de artisti si simt ca si creativitatea mea nu are limite. Abia astept un nou eveniment sa experimentez ceva nou, inca o idee care mi-a mai rasarit. Fac mai rar poze din acelea de grup, aranjate ca la studio, de pe vremea lui bunicu, imi place ca totul sa fie altfel decat traditional si cuplurile mele favorite sunt cele care doresc sa iasa din plictisitorul traditional, in care lumea se aliniaza, rade frumos la tanti sau zic “cheese” si iata ce poza grozava...e drept ca si de acele cadre este nevoie, dar in procent mai mic.  

- Ne-ai putea relata o experienţă unică, amuzantă sau interesantă pe care ai avut-o la o nuntă?  

- In atatia ani au fost foarte multe. Dar cea care mi-a ramas pe veci in memorie este prima prima poza pe care am facut-o, la o cununie civila, in Romania. Am mers vreme de aproximativ doi ani ca si observator pe langa tatal meu, duceam geanta, tineam un blit...etc.,. Aveam 12 ani, va dati seama, ce puteam face si eu? Astfel ca la o nunta, fara sa ma avertizeze, tatal meu mi-a dat un aparat in mana si mi-a spus scurt: “Fa poze, ca eu trebuie sa schimb filmul in aparatul celalalt.” Aveam aproximativ 12 ani si in fata mea erau cam 60 de perosane, plus primarul si asistentul primarului. In momentul cand mi-am dat seama de responsabilitatea primita am inghetat, nu am mai miscat si mi s-a facut rau de emotie... de nu am mai vazut nimic in fata ochilor, ha, ha, ha, acum rad, dar atunci nu aveam deloc chef de ras.  

- La ce evenimente din domeniul tau ai participat recent ?  

- Am foarte incantata ca o sa particip la un mare eveniment DWF CONVENTION, pe 11-14 ianuarie 2009, la Careefree Resort, in Arizona. Acolo am beneficiat de“ One-on-one learning”, cu expertii din industrie despre fashion, photojournalism, high end weddings, lightning, sales, marketing, business management etc. Cu aceasta ocazie i-am cunoscut pe Kevin Kubota (Australia), desemnat de American Photo Magazin “One of the top 10 Wedding Photographers in the World”, pe Denis Reggie (SUA), desemnat “The best in business” chiar de celebra Oprah.  

Ce planuri de viitor ai?  

- Planuri de viitor ar fi sa luam cetatenia americana, dupa care visez la ziua cand voi putea sa locuiesc din nou intr-o zona ca Brasovul, cu verde, padure si munti. Poate fi din nou Brasovul sau poate ca o alta zona din America, la un moment dat, dupa ce ne uscam bine de tot in Arizona.  

- Crezi în ideea de artă fotografică?  

- Oh, da, sigur, desi “The beauty is in the eye of the beholder” si mai cred ca arta nu este niciodata terminata, ci este doar abandonata.  

- Ai vrea să ne spui cum arată o zi obişnuită de muncă pt. tine?  

- Probabil te referi la o zi de munca in weekend, intotdeauna zilele mele de munca au fost in weekend in timp ce lumea se distreaza. Nu-mi aduc aminte de nici un eveniment unde sa merg ca invitata, fara sa fotografiez. De obicei, o zi de lucru dureaza intre opt ore, la nuntile de americani si 12 ore, la nuntile romanesti. Apoi schimb de e-mailuri cu clientii, probabil in jur de o suta de e-mailuri cu fiecare cuplu, de la primul contact si pana la final. Apoi, inainte de nunta, ma pregatesc: incarc zeci de acumulatori, curat lentilele, verific aparatele, editez pana la abandonare...  

- E greu să munceşti sub presiune?  

- Pentru mine este excelent sa lucrez sub presiune si stres, pentru ca asta am facut tot timpul. Am avut ocazia sa lucrez aici la o banca, a fost una dintre cele mai plictisitoare si enervante joburi pe care le-am avut, zilnic acelasi lucru, ma asezam pe scaun in fata computerului si luam pauze la aceleasi ore. Unii oameni ar zice ca jobul este excelent, asa este, dar nu pentru mine. Tot timpul imi venea sa ma ridic de pe scaun chiar si cand vorbeam la telefon, trebuia sa ma plimb in timp ce vorbeam .  

- Mai faci şi altceva în afară de fotografie?  

- Deocamdata nu, dar pe viitor as vrea sa mai abordez inca ceva, inca nu stiu ce, imi plac multe alte meserii. Imi place psihologia.  

- Ce recomandare le-ai face celor care sunt interesaţi să urmeze o carieră în fotografie?  

Sa aiba intotdeauna un back up, pentru ca anual, venitul din aceasta cariera este fluctuant.  

- Eşti un fotograf nativ?  

- Da  

- Ce ţi-ai fi dorit să ştii despre această profesie înainte de a începe să o practici?  

- Mi-as fi dorit sa stiu cata dedicare implica si cat de scump este de fapt sa practici acest business, din cauza evolutiei tehnicii, unde dupa sase luni, deja aparatul cu care lucrezi e categorisit ca fiind de generatie veche.  

- Consideri că în prezent ştii totul despre fotografie?  

- Nici vorba, cu cat ma informez mai mult, cu atata imi dau seama cat de complex este acest domeniu.  

-Îţi place ceea ce faci?  

- Da si da si este minunat pentru ca nici nu simt ca muncesc.  

- Există şi lucruri mai puţin atrăgătoare în această profesie ?  

- Da, neatragator ar fi cate o bridezilla, fumul de tigara de la nuntile din Romania, pe care trebuia sa-l inspir in fiecare saptamana, indiferent de faptul ca sunt un nefumator convins. Apoi, mai sunt matusile care imi spun sa nu asez un grup contra soarelui ca nu iese poza, oamenii care spun in timp ce aranjez o poza ca sa fie perfecta...”hai, fa o data ca e bine, las ca merge si asa.”  

- Ce tehnici foloseşti în fotografiile tale?  

- Nenumarate, si trebuie sa recunosc ca in ziua de azi, poti salva o fotografie tehnic rea. Photoshopul este regele.  

- Ce aparate şi lentile foloseşti de obicei?  

- Am inceput cu « Nikon person » si tot cu ele am continuat, iar lentilele sunt de obicei, cu diafragma cat mai deschisa, pentru ca sunt adepta fotografiei cu lumina naturala, fara blitz.  

- Cum se simt cei pe care îi fotografiezi?  

- Asta ei trebuie sa ne spuna.  

- Care este cea mai importantă calitate a unui fotograf profesionist?  

- Sa fie un good business man, mai am inca de invatat la capitolul asta.  

- Ce le-ai recomanda celor care doresc să studieze fotografia?  

- Interetul.  

- Există anumite cărţi de referinţă în domeniu?  

- Carti nu, in ziua de azi Internetul este cea mai buna sursa de informatie pentru mine.  

- Ce iubeşti cel mai mult la munca pe care o faci?  

- Cel mai mult imi place sa intalnesc un cuplu gata de orice, pentru o fotografie memorabila.  

- La ce vârstă ai început să fii atrasă de fotografie?  

- Sapte ani.  

- Mai ţii minte prima fotografie de care ai fost cu adevărat mulţumită?  

- Nu, nu cred ca s-a inventat, sunt foarte critica la adresa mea.  

- Simţi că eşti o altă persoană atunci când începi să fotografiezi?  

- Da, fotografia este ceea ce am fost menita sa fac.  

- Reacţionezi diferit în astfel de momente?  

- Cred ca adrenalina si entuziasmul inca nu mi s-au evaporat nici dupa cei 16 ani de cand fac asta.  

- Ce surse de inspiraţie ai?  

- Inspiratia mea vine din reviste de fashion, filme si cat mai putin incerc sa ma uit la ceea ce fac alti fotografi.  

- Cine este fotograful tău preferat?  

- Sunt foarte multi cei pe care ii admir, dar Jerry Ghionis e absolut fenomenal, ma fascineaza si cred ca as putea sa-l urmaresc zile intregi, fara sa am nevoie de hrana sau apa. I love you Jerry Ghionis !!! OK, acum i-am declarat si dragoste eterna. ..  

- Ai un site, unde cei interesaţi de fotografie să îţi poată vedea albumele?  

- Desigur. Un fotograf fara website sau portofoliu on-line poate sa se faca bucatar, fara nici o problema. Adresa acestui site este: www.axenteproductions.com  

Octavian Curpaş  

Phoenix, Arizona  

aprilie 2009  

Referinţă Bibliografică:
Clipe transformate în amintiri de neuitat / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!