Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Civilizatie > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

CLIPA CÂND M-AM ÎNTÂLNIT CU MINE ÎNSUMI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În urmă cu mai multe săptămâni am avut ocazia să petrec mai multe zile în Braşov, oraşul meu natal. Am regăsit cu bucurie locuri dragi, pline de amintiri din perioada copilăriei şi adolescenţei. Nu întâmplător, din momentul în care am zărit din tren silueta inconfundabilă a Tâmpei, am simţit cum deodată revin asupra mea cu putere impresiile trecutului. 
  
Aş putea spune că fiecare parte din acest oraş are o corespondenţă în structura mea interioară, rezonând cu putere la atingerea realităţii acelor locuri. De aceea, senzaţia trăită era asemenea reflexiei unui fascicul de lumină între două oglinzi paralele, una fiind propria mea conştiinţă, iar cealaltă fiind existenţa ce îşi manifesta prezenţa înaintea mea. 
  
Chiar în momentul când scriu aceste rânduri, pot revedea cu precizie imaginea blocului în care am locuit înainte de divorţul părinţilor mei. Ori de câte ori treceam cu trenul prin dreptul acestui bloc situat la câteva zeci de metri de calea ferată, simţeam o emoţie dureroasă în suflet, ce persista ulterior mai multe ore în şir. Însă de această dată am avut un simţământ neutru, fără vreo conotaţie afectivă specială şi am putut să rămân detaşat interior atunci când imaginea copilăriei a apărut înaintea mea suprapusă peste cea a locurilor cunoscute. Era ca o suprapunere între mai multe planuri temporale, o sincronizare între mai multe universuri paralele, unul trecut, iar altul prezent, aflate într-o continuă prefacere, ce niciodată nu are vreun sfârşit. Priveam detaşat conturul locurilor ce mi-au fost aşa de familiare în urmă cu peste treizeci de ani şi surprinzător, tensiunea interioară nu a mai apărut. 
  
Cred într-un fel că tot acest conflict sufletesc pe care l-am simţit o bună parte a vieţii mele a rezultat în principal din neputinţa de a armoniza diferitele fragmente de memorie rezultate în urma coliziunii fiinţei mele cu o realitate zbuciumată şi contradictorie, cu evenimente declanşate de alte persoane cu impact direct asupra mea. O bună parte din viaţă pot spune că s-a concretizat într-o revoltă surdă împotriva diferitelor sisteme sociale în care am evoluat succesiv. Familia, şcoala, liceul, armata şi facultatea, ulterior locurile de muncă, au fost câteva dintre grupurile în mijlocul cărora am experimentat mai devreme sau mai târziu conflicte pustiitoare. 
  
În mare măsură inadaptabilitatea pe care am avut-o în fiecare dintre aceste medii a fost rezultatul direct al tensiunii sufleteşti menţionate. Şi de aceea, involuntar am căutat soluţii dintre cele mai diferite, incluzând religia, filozofia şi ştiinţa. Din nefericire, toate aceste căutări interioare şi exterioare s-au izbit de zidul rece, reprobator al celor din jur, în cele din urmă fiind nevoit să mă descurc de unul singur. Îmi dau seama cât de mult mi-a lipsit un maestru, o călăuză spirituală care să îmi ofere indicii asupra drumului pe care se poate ieşi din labirintul confuziei trăirilor contradictorii şi al unei conştiinţe divizate cu fragmente provenind din mii de surse diferite. 
  
Însă revenind la călătoria din urmă cu două săptămâni la Braşov, pot spune că aceasta mi-a oferit ocazia unei călătorii spirituale în delicata lume a amintirilor. Astfel, în mai multe rânduri m-am plimbat prin oraş şi am revăzut străzile şi locurile de care am fost ataşat emoţional în prima perioadă a vieţii. Era ca şi cum parcurgeam din nou etapele ce m-au condus către cel care sunt în clipa de faţă. Pe măsură ce avansam în explorarea diferitelor străzi, alei, blocuri sau clădiri de tot felul, alături de parcuri şi locuri de joacă, simţeam cum un înţeles tainic începea să lege laolaltă sumedenia de impresii ce nu îmi dădeau pace. Nu pot spune că am putut descifra pe deplin acel înţeles, dar cel puţin am avut intuiţia prezenţei lui impregnat fiind în realitatea ce m-a adăpostit timp de aproape patrusprezece ani, întreruptă din păcate abrupt de plecarea mea la liceul militar din Breaza. 
  
Nu pot afirma că am avut ceea ce se cheamă o copilărie prea fericită. Din fire am fost foarte bolnăvicios, iar clima destul de aspră de la Braşov mi-a creat multiple probleme de sănătate. În plus, fiind o persoană mai solitară, nu pot spune că am avut prea mulţi prieteni de care să mă simt legat în mod special. Cu toate acestea, trăirile înmagazinate în fiinţa mea au generat o ţesătură interioară cu multiple tensiuni, ce au creat la rândul lor simţăminte contradictorii. De exemplu, atunci când mă gândesc la primii ani de şcoală, îmi este imposibil să evit retrăirea atmosferei glaciale şi lipsite de sensibilitate din sala de clasă. Sau când sunt confruntat cu diferite obstacole din prezent, îmi este dificil să aduc la tăcere glasul batjocoritor ce îmi spune că nu este nimic de capul meu şi că nu voi reuşi, ecou fiind al cuvintelor aspre şi descurajante ale diferiţilor adulţi sau educatori din perioada şcolii generale sau a liceului. Lista cu astfel de exemple poate continua. 
  
Ceea ce nu se poate înţelege de către persoanele lipsite de sensibilitate faţă de simţămintele altora, este tocmai acest aspect al rănirii interioare prin cuvinte, gesturi şi atitudini defăimătoare. Tocmai de aceea am urât atât de mult perioada comunistă, fiindcă violenţa verbală, de atitudine şi comportamentală la care generaţia mea a fost supusă, a lăsat răni adânci, deformări groteşti şi a produs tulburarea creşterii normale în perioada copilăriei, adolescenţei şi primei tinereţi. Şi din această cauză am înţeles cât de nociv poate fi un sistem despotic pentru fiinţa umană şi cât de important este ca valorile democraţiei să fie în mod real asimilate în societate şi în formarea noilor generaţii. 
  
Însă vizionând încă o dată toate aceste locuri, lipsite în momentul de faţă de actorii provocatori de suferinţă şi de realităţile ce m-au marcat negativ, am trăit o unificare interioară a întregii experienţe din acea perioadă, iar simţământul sensului predefinit inserat în tot acest continuum plin de contradicţii aparente a prins contur în conştiinţa mea aducându-mi o linişte sau o pace a minţii, cum nu am mai trăit vreodată. Observând această efemeritate a tuturor lucrurilor şi trecerea implacabilă a prezentului, am avut intuiţia extraordinară a prezenţei unui destin şi a unui Creator ce l-a zămislit din eternitate. În acele clipe pot spune că m-am întâlnit cu mine însumi. Era ca şi cum două persoane ce evoluaseră distinct în acelaşi trup şi în aceeaşi experienţă s-au întâlnit şi s-au unit într-o structură nouă şi lipsită de contradicţiile trecutului. Aveam impresia că reflectarea realităţii a devenit pură, luminoasă şi fără distorsiuni, iar mărturia prezenţei lui Dumnezeu a prins contur în tot ce există, inclusiv în mine. 
  
Ridicându-mi privirile către înălţimile munţilor, am distins frumuseţea cerului, armonia sunetelor, indescriptibila estetică a culorilor pădurilor bogate ce îmbracă orice înălţime din frumoasa Ţară a Bârsei. Practic, pot spune că niciodată nu am fost mai fericit ca în acele momente, iar acest simţământ nu m-a mai părăsit din acea clipă. 
  
Astfel, când trenul m-a purtat înapoi spre Bucureşti, unde locuiesc în prezent, nu am mai simţit nostalgia sfâşietoare după acele realităţi pe care mi le-am dorit în trecut şi nu au mai apărut vreodată. Nu mi-au mai lăcrimat ochii sub senzaţia teribilă a ruperii interioare, ci dimpotrivă, cu calm, am fost capabil să întorc pagina acelei perioade a vieţii, pe care atât de mult mi-aş fi dorit să fie altfel. Şi toate acestea s-au întâmplat fiindcă la peste treizeci de ani după acele evenimente, toate acele trăiri s-au unit într-o ţesătura nouă şi unică, pe care o pot identifica în clipa de faţă fără greş ca fiind rezultatul alegerii şi destinului deopotrivă cizelând noţiunea mea de a fi şi de a exista. 
  
Octavian Lupu 
  
Bucureşti 
  
11.10.2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CLIPA CÂND M-AM ÎNTÂLNIT CU MINE ÎNSUMI / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!