Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Cititul stradal
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

N-am prea mai văzut pe cineva citind pe stradă. În adolescente mea, când oamenii erau mai puţin încrâncenaţi, lucrul acesta nu era ieşit din comun. Cel puţin nu păreai nebun dacă te duceai cu o carte deschisă-n mână la şpaţir pe malul Begăi, în parcuri sau chiar pe Corso.  

În tot timpul liceului, citeam pe drumul spre casă mai cu seamă lecţiile pentru ziua următoare. Căutam astfel să scap cât mai repede de ceea ce era obligatoriu într-o lume foarte îndepărtată de aspiraţiile mele existenţiale. Mă grăbeam să cresc, să împlinesc 18 ani, să-mi iau viaţa în mâini, ca să pot citi la discreţie. S-a întâmplat de mult să împlinesc vârsta aceea. Dar fără răsturnări spectaculoase în privinţa independenţei mele… până azi.  

Ţin minte că pe-atunci un unchi cu mare greutate în familie m-a urmărit într-o după-masă minute în şir de pe şosea, m-a claxonat şi, furios că nu-l observam, a tras pe dreapta, m-a muştruluit, a insistat să mă ducă el însuşi acasă şi să-mi ţină, în faţa alor mei, o prelegere despre riscul de a fi tocilară şi aeriană, de a nu vedea ce se întâmplă în jurul meu. În primul an de facultate, la examenul de "Slaveche" (căci aşa îi spunea Profesorul Pavel Roszkos) l-am cunoscut pe Profesorul Marin Bucă, despre care se zvonea că fusese coleg de facultate cu Gorbaciov, dar a cărui faimă era cea de "cititor pe stradă". Mi-a plăcut din prima clipă, căci avea simţul umorului. Colega care răspundea înaintea mea le-a amintit examinatorilor că mama ei le fusese studentă.
- Cum o chema?
- Anisia Cudrenski.
- Anisia... Ah, ce vremuri!!! Ţi-aminteşti Pafka ce tineri şi frumoşi eram? Acuma am rămas numai frumoşi... Eu am pufnit în râs, căci, uitându-mă la dânşii, îi vedeam nu numai bătrâni, ci şi tare urâţi, exact cum insinua Profesorul Bucă, folosindu-se de un antonim pentru a-i ieşi poanta. Nu mi-a fost profesor, dar m-am simţit mereu foarte aproape de Domnia Sa. L-am preţuit enorm pentru cunoştinţe, modestie, generozitate şi longevitate intelectuală. A citit cărţile tuturor colegilor din facultate. Şi nu superficial. Cu adnotări, gata să le discute apoi. Deschidea uşa catedrei timid, făcea greoi câţiva paşi până la primul scaun şi întreba:
- Ce-aţi mai scris?
Ne cerea împrumut cărţile, i le dădeam cu dedicaţie, căci pentru noi era o onoare că avea să ni le citească Domnia Sa. Ni le returna mereu cu scuza că... nu mai are loc în casă de atâtea cărţi şi cu speranţa că observaţiile Domniei Sale şi recomandările bibliografice ne-ar fi de folos. L-am întâlnit înainte de vacanţă la librăria din holul Universităţii. Albise complet şi slăbise mult, măcinat de boli cumplite. La banala întrebare "Ce mai faceţi, Domnule Profesor?" a răspuns plin de bucurie, cu un zâmbet larg şi lumină pe tot chipul:
- Tră-iesc!!!
Deci, Marin Bucă citea tot timpul pe drum: pe trotuar, la cozile comuniste, în mijloacele de transport, în parcuri. Parcă-l văd cu ochii în cartea nelipsită din mâinile lui. În anii '80 devenise bunic. Nepoţica Marina era sufletul lui. De câte ori nu i-am admirat văzându-i împreună în ultimul sfert de veac! La început, o plimba cu căruciorul. Cu o mână împingea căruciorul, cu cealaltă ţinea cartea şi schimba paginile cu dexteritate.
Ne-a povestit Doamna Profesoară Galina Cernikova, soţia Domniei Sale, că odată, pe când nepoata lor Marina era încă bebeluş, Profesorul a plecat ca de obicei la plimbare cu micuţa în cărucior. Peste vreo două ore s-a întors acasă doar cu cartea în mâini.
- Mărine, unde-i copilul??? îl întrebă disperată soţia.
Vă puteţi închipui că, absorbit de lectură, uitase fetiţa cu cărucior cu tot, în parc? Au alergat împreună şi au recuperat-o după mai mult de jumătate de oră, căci locuiau pe Calea Lugojului şi copila fusese uitată în Parcul Central.
Râdeam toţi de întâmplare, cu vădită compătimire pentru "păţit", iar Doamna Profesoară, cu accentul ei rusesc, a mai pus paie pe foc:
- Mărine, Mărine, cum m-ai făcut tu de ruşine!!!  

Referinţă Bibliografică:
Cititul stradal / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1041, Anul III, 06 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!