Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   



Cine n-are carte, n-are parte!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eram mic, ...un ţânc de vreo cinci anişori jucându-se prin curtea noastră mare şi plină de pomi fructiferi, sădiţi şi bine îngrijiţi de mama. În jumătatea din spate, despărţită de restul curţii prin patru cireşi mari de soiuri diferite, mama sădise o micuţă pepinieră de paisprezece caişi şi patru meri, lângă hotarul cu parcela de struguri de masă Muscat negru de Hamburg şi „ţâţa vacii” sau Muscat de Italia care, am mai spus-o şi-o voi mai repeta obsesiv spre pomenirea dureroaselor lacrimi vărsate de naşul meu Bebe: circa 4.000 de metri pătraţi acum îi erau plocon, nici măcar de „bog-da-proste”, rusului Pietricică prin forţa împrejurărilor politice. Altfel, cu toate aceste neajunsuri triste, Natura a alcătuit, din vechi şi noi, ...cum au fost, un Rai adevărat al copilăriei mele în care mă jucam nestingherit, dar supravegheat, bineînţeles, îndeaproape de mama!  
  
Când la poarta noastră bătea sau striga cineva, eu, indiferent pe unde „trebăluiam” imitând-o pe mama, lăsam totul şi săream ca arcul, pornind fuga spre poartă, căci tare mult îmi plăcea să-i mai primesc pe oaspeţi... 
  
─Nenea, Necea! Mamă, este nenea Necea! Şi gata, eu eram la poartă. Mama nu apuca nici măcar să-mi răspundă când o strigam, că eu deschideam deja poarta larg spunând: Poftiţi, nenea Necea! Hai, intraţi! 
  
Acest minunat rol mi se întâmpla să-l joc Duminica cu multă seninătate şi dăruire specifică unei minţi libere de prejudecăţi ca a oricărui copil la vârsta aceea, când nenea Necea venea să citească cu tata din Biblie. Prin anii 1957 era mai bine aşa, decât să te strângi cu lumea la Biserică...  
  
Intram şi eu cu el în casă la tata, care mai mereu stătea în pat şi citea pentru că lucra numai de noapte şi, când se aşezau la masă, eu mă aşezam pe pat. Îmi luam şi eu Cartea mea, exact atunci când ei o luau pe a lor şi, când ei îşi puneau ochelarii la ochi – hop şi eu! –, îmi aşezam cu toată seriozitate nişte ochelari la ochi ce mi-i făcuse tata din sârmă. Când ei se aplecau asupra Cărţilor, mă aplecam şi eu asupra Cărţii mele şi urmăream slova citită de ei cu glas tare, ca şi cum aş fi ştiut şi eu a o citi şi înţelege. 
  
Mama, care lăsa şi ea treaba pentru a oficia primirea de oaspeţi, se ridica apoi frumuşel de la masă şi trecea în cealaltă cameră, lăsând uşa larg deschisă pentru a putea auzi. 
  
─Dar nu rămâi şi d-ta cu noi, coană Iliană? întreba nenea Necea de fiecare dată. 
  
─Nu-uuu! Eu am treabă. Îmi e de-ajuns s-ascult şi ...să înţeleg! – încheia ea cu o pauză scurtişoară, care-i dădea lui nenea Necea de înţeles că nu-i loc de a mai insista.  
  
Mie, însă, îmi plăcea nespus de mult să bolborosesc frânturi din ce citeau ei acolo, cu atâta seriozitate încât, dacă nu-l pufnea râsul pe nenea Necea, trebuia neapărat să mă bage şi pe mine în seamă... 
  
─Vai, da serios mai este băiatul ăsta al dumitale, măi nea Nicule, măi! 
  
─Da-aaa! Îi place cartea. E mare de-acuma şi ştie că „Cine n-are carte, n-are nici parte!” Dar, ia zi-i tu, tăticule, lui nen-tu Necea: Ce citeşti acolo? − mă şi provoca tata, imediat. 
  
─Citesc din „Facerea”: Cum Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul, pe oameni şi pe noi, copiii! 
  
─Ză-ăăău? Şi cum v-a făcut pe voi, copiii?  
  
─Din ţărâna pământului şi, „fu-u-u...” – ţuguiam eu buzele suflând în aer −, ...aşa ne-a suflat viaţa!... 
  
─Dar cum de înţelegi tu toate astea de-acolo: ştii limba lui Dumnezeu? 
  
─Sigur că da!  
  
─Care-i aia? 
  
─Româneasca! 
  
─I-auziţi, oameni buni! ...Dar nu mi-ai spus încă, ce vrei să te faci când ai să fii mare: Popă? − continua el amuzându-se cu poftă. 
  
─Aviator! Popă nu-mi place. (Tata mă învăţase să zic aşa) 
  
Mama nu mai putea face nimic când mă auzea cu câtă seriozitate dialogam cu ei. Pur şi simplu i se opreau mâinile şi trebuia să prindă şi ea momentul de a intra în vorbă: 
  
─Dar voi nu aveţi altceva mai bun de făcut, decât să-mi opriţi copilul din „citit”? 
  
─Doamne-Mare: Ai dreptate coană Iliană! Citeşte Săndele... Şi iartă-mă că te-am întrerupt... 
  
─Nu face nimica, nenea Necea! Mai vorbim, ...mai citim şi, ...trece vremea. A-cu-şi-ca ne cheamă mama la masă! 
  
Aşa şi era, căci mie îmi şi rupsese nasul mirosul de mâncare gustoasă care-şi trimetea aburii până la noi dinspre bucătărie. Şi când mama ne chema la masă, odată cu ei lăsam şi eu Cartea ce mi-o cumpărase tata – „Biblia mea cu ilustraţii” − şi fugeam direct în braţele ei, cuibărindu-mă acolo ca un pui de găină între penele cloştii sale. 
  
Alexandru Tomás-Cervesy 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cine n-are carte, n-are parte! / Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 503, Anul II, 17 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!