Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

CINE MAI ARE NEVOIE DE O PRONUNŢIE CORECTĂ?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Finalul inedit al unui episod din seria „Poirot”  
 
Într-un gest încărcat de un intens dramatism, detectivul Poirot aruncă o figurină din porţelan înfăţişând un arlechin către presupusul asasin, care cu o mişcare rapidă o prinde folosind în mod surprinzător mâna sa stângă. Toţi ceilalţi martori, aflaţi într-un studio de producţie al BBC, rămân consternaţi, în timp ce dramatismul situaţiei se transmite către ascultătorii respectivei emisiuni derulate în direct. Practic, Poirot reuşeşte să demonstreze farsa jucată de către inculpat, care s-a substituit aproape perfect victimei, ignorând un amănunt esenţial: victima nu folosea niciodată mâna stângă pentru a scrie sau pentru a saluta pe alţii, indicii hotărâtoare în determinarea celui vinovat.  
 
Ieşind din studio, realizatorul emisiunii este întâmpinat de secretara de serviciu, care emoţionată îi spune că s-a înregistrat un număr impresionant de apeluri telefonice, un indiciu clar al audienţei de excepţie. Din nefericire, nu este vorba despre o audienţă care apreciază emisiunea, ci de nenumărate persoane îngrozite de pronunţia lui Poirot, spunând că „limba engleză este făcută de ruşine prin astfel de invitaţi, care nu ştiu să pronunţe corect.”  
 
Standardul de exprimare al radioteleviziunii britanice  
 
Acest rezumat de final al episodului „Afacerea de la Victory Ball” din cadrul serialului de televiziune „Poirot”, exprimă umorul inedit al realizatorilor, care au schimbat deznodământul povestirii faţă de cel scris de Agatha Christie, cu scopul de a insera o notă de dramatism ironic către publicul telespectator. De fapt, această scenă mi-a rămas cel mai bine întipărită în memorie graţie realizării scenice de excepţie a actorului David Suchet, devenit un simbol viu al personajului Poirot.  
 
Nu ştiu în ce măsură publicul englez interbelic ar fi reacţionat atât de vehement împotriva pronunţiei stâlcite a unui invitat în cadrul unei emisiuni radiofonice, însă nu trebuie omis faptul că limba şi expresiile utilizate de către realizatorii şi producătorii din cadrul BBC sunt supuse unui control atent definind ceea ce se numeşte „BBC English”, sau mai precis „acea pronunţie a limbii engleze britanice, bazată pe vorbirea clasei educate din sud-estul Angliei, oficial utilizată ca standard de difuzare în media britanică.”  
 
Întâmplător sau nu, îmi place să audiez ore în şir emisiunile realizate de către BBC, obicei ce îmi oferă ocazia informării corecte şi delectării prin urmărirea unor subiecte de maxim interes din lumea ştiinţei, artei şi politicii internaţionale. Un beneficiu suplimentar îmi este oferit şi de faptul că astfel pot să îmi perfecţionez capacitatea de a asculta şi exprima cât mai corect în limba engleză, lucru deosebit de important pentru momentul istoric pe care îl trăim prin mondializarea preocupărilor ce ţin de întreaga societate umană.  
 
Contează sau nu modul în care te exprimi?  
 
Depinde. Pentru cei mai mulţi dintre noi, exprimarea îngrijită se pare că nu reprezintă o prioritate, toate cunoştinţele acumulate fiind deprinse de-a lungul şcolii generale şi a liceului la orele de limba şi literatura română. Acest lucru se poate constata cu uşurinţă observând vocabularul sărac de expresie al prezentatorilor de emisiuni radiotelevizate şi al invitaţilor din platourile de emisie, fapt perpetuat la nivelul limbajului stradal plin de invective, expresii argotice, mai precis înjurături, şi false neologisme preluate dintr-un fel de engleză internaţională de pe net, cert fără vreo legătură directă cu engleza din ţara ei de origine.  
 
Mă amuz când vizionez la televizor emisiuni în care vedetele se întrec în a folosi un limbaj cât mai ridicol, mai stâlcit şi mai „cool”, cel puţin din punctul lor de vedere. Nici invitaţii nu se lasă mai prejos, fiind cel mai adesea aleşi după aceleaşi reguli ale stupidităţii de exprimare, care la rândul ei generează un efect de avalanşă asupra publicului neavizat. Dar ce pot spune în plus despre pronunţia oribilă a cuvintelor, multe dintre ele prelungindu-se neglijent cu un „..ăăă” mai mult sau mai puţin definit în funcţie de timpul necesar rostirii următorului cuvânt?  
 
Aceste „..ăăă-uri” sunt un deliciu la toate emisiunile, fie ele de radio sau de televizor, fiindcă denotă o coborâre semnificativă a standardului de limbaj, la fel ca „î-ul” final pus la anumite cuvinte pentru a le întări cumva semnificaţia. De aceea, nu de puţine ori a fost necesar să îmi ajut semenii să se debaraseze de „î-urile” finale, cu ecouri de protoistorie, adică din vremea omului de peşteră, când limbajul nu depăşise prea mult nivelul interjecţiilor, răcnetelor şi exprimărilor primitive înrudite cumva cu regnul animal.  
 
Se întoarce omul de Neanderthal?  
 
Urmărind degenerarea formelor de exprimare din societatea modernă la nivel de mass-media, nu pot decât să trag concluzia că undeva în interiorul nostru s-a produs o resuscitare a mult apuselor trăsături specifice omului de peşteră, sau de Neanderthal, acel strămoş violent, ce se exprima mai mult prin răcnete decât prin limbaj. Să ne aflăm oare la capătul unui ciclu istoric ce se apropie inexorabil de finalul civilizaţiei şi de începutul unei noi ere de barbarie? Nu aş putea răspunde cu siguranţă, însă peisajul urban al zilelor noastre este din plin caracterizat de grobianism, înstrăinare şi violenţă, fapt ce ar putea indica o astfel de evoluţie.  
 
Dar pe de altă parte, multe rele sunt cauzate de folosirea constantă a unor exprimări neîngrijite, indolente şi contrare celor mai elementare noţiuni de cultură generală. Ca orice altă deprindere, vorbirea nu se poate menţine la un nivel ridicat, dacă nu este în mod constant educată şi cultivată. Pentru mulţi dintre noi, universul exprimării se aseamănă cu o grădină în care am plantat mai multe răsaduri frumoase undeva în trecut, dar ulterior am neglijat să ne mai ocupăm de întreţinerea lor şi de smulgerea buruienilor care inevitabil apar într-un loc nelucrat.  
 
Şi de aceea, am convingerea că o principală cauză pentru multe probleme din societatea contemporană derivă din lipsa de preocupare pentru cultivarea unei exprimări îngrijite, a unui limbaj ales şi a simţului artistic. Acest lucru nu se rezumă doar la parcurgerea la şcoală a orelor de limbă şi literatură, ci se extinde la scara întregii vieţi, făcând parte din „toaletarea” zilnică a oricărei persoane cu adevărat civilizate. În lipsa unui astfel de exerciţiu, genele omului de Neanderthal ajung să se manifeste nestingherit instaurând un climat de violenţă verbală şi fizică, care pune în pericol întreaga construcţie socială.  
 
Realităţi şocante şi modele decadente  
 
Este de-a dreptul şocantă realitatea de a vedea oameni care investesc foarte mult în îmbrăcăminte şi în achiziţia de articole scumpe, cum ar fi maşini şi case de tot felul, în timp ce de îndată ce vorbesc se face simţită educaţia precară, vulgaritatea şi prostul gust. Să fie aceasta o cauză posibilă, graţie mediatizării excesive, pentru pierderea interesului faţă de adevăratele valori artistice, în special din partea tinerilor?  
 
Sau ce se poate spune despre faptul că în multiplele emisiuni cu „rating” se prezintă cu precădere mulţimea banilor şi mai puţin a educaţiei? Sau se promovează mai degrabă dezvelirea corpului ignorându-se, voit sau nu, valoarea inteligenţei? Dar în felul acesta se ignoră exact acele lucruri care conferă valoarea reală a unei persoane. Nici mulţimea banilor şi nici frumuseţea trupului nu pot să recomande un om care altfel este lipsit de educaţie şi de bun-simţ. Nici un fel de cosmetizare a înfăţişării exterioare nu va putea schimba aspectul interior, care se va trăda la prima ocazie printr-o exprimare neîngrijită, lipsită de stil şi incorectă la capitolele de gramatică şi de pronunţie.  
 
Exprimarea îngrijită ca o posibilă ţintă pentru educaţia continuă  
 
De-a lungul întregii vieţi fiinţa umană este chemată să evolueze către noţiunea de „om”, în acest sens unealta principală fiind educarea exprimării. Cu cât aceasta este mai elevată, cu atât creşte şi calitatea gândurilor, implicit a percepţiei realităţii. Din nefericire, de cele mai multe ori avem tendinţa de privi numai partea negativă a lucrurilor, fiindcă limbajul nostru s-a restrâns dramatic, iar registrul de expresie s-a redus atât de mult încât în minte nu ne mai vin decât cuvinte ce au o încărcătură întunecată.  
 
Astfel, dacă ar fi să contabilizăm cuvintele pe care le spunem pe parcursul unei zile, nu mică ne-ar fi mirarea să constatăm că am hrănit prin intermediul exprimării exact acele trăsături de caracter ce ne aduc nefericire, angoasă şi nemulţumire. Din această cauză, cred că este necesară o educare continuă a exprimării, care să se continue de-a lungul întregii vieţi. Este nevoie de parcurgerea din nou a cunoştinţelor de gramatică, vocabular şi fonetică, însoţite obligatoriu de studiul literaturii pe care o consider „regina” exprimării artistice. Un astfel de demers ar fi capabil să înalţe fiinţa umană din animalitate şi să-i transmită cele mai nobile idealuri pentru devenirea sa obligatorie către statutul de „om”.  
 
Faceţi click pentru versiunea audio: http://youtu.be/gWlzFUVAzek  
 
Octavian LUPU  
Bucureşti  
17.01.2013  
Referinţă Bibliografică:
CINE MAI ARE NEVOIE DE O PRONUNŢIE CORECTĂ? / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 748, Anul III, 17 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!