Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

CHIŢA - tabletă spirituală - CEZARINA ADAMESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

CHIŢA  

-tabletă spirituală-  

Acum vin de la Chiţa. Adică Paraschiva. Adică din noua ei locuinţă, la doi metri sub pământ, la Cimitirul Lazăr, numit de gălăţeni Coca-Cola, fiindcă se află în vecinătatea fabricii de răcoritoare. Acolo a fost aşezată cu cinste de către familia ei. Este una dintre fetele grecoaice alături de care am copilărit, ca vecine pe aceeaşi stradă, gard în gard. Cele despre care am scris cartea „O gură de copilărie” şi în colaborare cu Mariana-Voica Grecu, cartea „Amprentele clipei” – o carte şi două autoare, ieşită de curând de sub tipar.  

Chiţa nu a venit niciodată în vizită la mine. Şi nici nu m-a chemat la ea. Fiecare şi-a văzut de drumul şi de viaţa ei, dar în permanenţă am ţinut o legătură spirituală, prin surorile ei. Viaţa ne-a despărţit, nu cu un motiv anume, ci doar că fiecare a mers încotro i-a fost destinul. Chiţa s-a măritat cu Ion Arsene prin anii ’70 şi a avut un băiat, Robert, care acum are peste 30 de ani, şi e tată la rândul lui, având o fetiţă.  

Chiţa era a treia fiică a soţilor Zoiţa şi Marcel Grecu despre care am scris foarte mult. Era mai mare decât mine cu un an şi ceva şi a fost în clasă cu fratele meu Constantin. N-am legat prietenie niciodată. Mai degrabă am fost prietnă cu Leana şi cu Voica, surorile care au urmat-o ca vârstă.  

Chiţa era o fire foarte ciudată. Tăcută, discretă, aproape misterioasă. Şi-a ţinut căsnicia şi pe Arsene al ei şi aproape nimeni nu-i călca pragul. Nu ştiam de ce. Acum, în preajma trecerii pe tărâmul cel fără de umbre, Chiţa a dezvăluit fraţilor şi surorilor ei, totul.  

A avut o viaţă de chin şi jertfă pentru copil, pentru nepoţică, pentru a-şi menţine căsnicia. Bărbatul...ca bărbatul, deh!  

Cu două zile înainte de a intra în comă, Chiţa m-a strigat continuu, de zeci de ori pe zi. Mi-au spus: băiatul ei, bărbatul ei şi încă vreo câteva surori.  

Din copiii Grecilor au rămas acum 6 fete şi 4 băieţi. Este prima care s-a dus după părinţi, în Oraşul şi în Lumea tăcerii. Aşa cum a trăit: neştiută de nimeni, cu blândeţea caracteristică spiritelor smerite. Ofranda ei a fost familia. Pentru ea s-a jertfit, dându-le totul, chiar şi propria persoană.  

La spitalul judeţean, fiul ei a chemat preotul şi i-a dat Sfânta dezlegare şi Sfânta Împărtăşanie, ca să moară în deplină prietenie şi comuniune cu Hristos.  

Nimeni nu ştie ce-a îndurat ea în scurta ei viaţă, căci abia împlinise 62 de ani, putea să mai trăiască 20.  

Dar cum nici unul din noi nu ştie Planul lui Dumnezeu de mântuire, nu putem face presupuneri.  

M-am gândit mult, ce avea Chiţa să-mi mărturisească înaintea morţii? De bună seamă, ceva din viaţa ei, din suferinţele ei, pentru ca eu să le aştern pe hârtie.  

De ce? Ca să se ştie. Să se afle, ceea ce ea a ţinut sub tăcere de mormânt, vreme de peste 40 de ani.  

Când am pătruns în Biserica „Sfântul Ilie” din Micro 17, Chiţa era în mijlocul bisericii, în sicriul ei, înconjurată de surori, de fraţi, de colegele de la serviciu, de vecini, de rude şi de alte persoane.  

Era foarte liniştită. Dacă n-ar fi avut o culoare stranie la faţă, ai fi zis că ne joacă un renghi şi că s-a aşezat să doarmă oleacă. Dar nu, gălbeneala feţei o dădea de gol. Pomeţii îi luceau şi trăsăturile erau rigide. Nu încpea nici o îndoială. Chiţa se hotărâse să ne părăsească.  

N-a vrut să intre în noul an. A părăsit lumea în răscrucea anilor, la 12 fără un sfert, în Anno Domini 2012. Revelionul l-a făcut printre îngeri. Pe când lumea sărbătorea în felul ei, aruncând cu petarde şi artificii, Chiţa îşi dădea duhul în mâinile Tatălui Ceresc.  

Înmormântarea, la cimitirul „Sf. Lazăr” din Micro 17, avea să fie cu peripeţii: noră-sa a leşinat şi au trebuit peste 20 de minute pentru ca cei apropiaţi s-o facă să-şi revină în simţiri. Altă femeie a căzut şi s-a lovit rău la genunchi. Până la urmă, a fost aşezată „la loc cu verdeaţă” – acum cu pâlcuri de zăpadă şi cu noroi, în groapa de dinainte pregătită.  

Cu toţi fraţii şi-au luat rămas bun înlăcrimat şi bocit, de la ea.  

I-am spus şi eu Rugăciunea Domnească şi un Ave Maria, ba şi Rugăciunea inimii şi mi-am luat rămas bun. Fie s-o ocrotească îngerii, pe drumul fără întoarcere pe care-l are de străbătut.  

Mă gândesc adeseori la familia aceasta cu 11 copii, care a fost reazemul copilăriei mele, căci nu am mai avut alţi prieteni în mahala. Ei constituie amintirile mele şi bune şi rele, de pe vremea când „mă ridicam şi eu, copăcel, la casa părinţilor mei”. În ei am deschis ochii, cu ei mi-am legănat zilele şi serile. În poveştile lor adormeam, pe prispa moromeţiană, cu ochii la cer, numărând stelele şi hârjonindu-ne că nu ne ajunge pătura. Eram mulţi, dar niciodată n-a fost vorba să nu-mi facă şi mie un locuşor, cea de-a 8-a fată a domnului Marcel Grecu şi a Zoicăi Grecu. Stăteam mai mult pe la ei decât acasă. Dar oricând aveam o lingură la strachia cu borş de fasole sau cu varză călită şi tomogei, fiindcă madam Grecu mă striga şi pe mine la gard, să iau masa cu ei. Măsuţa lor joasă, cu trei picioare şi cu 12 scăunele în jur, era aidoma Mesei Tăcerii a lui Brâncuşi. Când răsturna Zoica mămăliga şi o tăia cu aceeaşi sforicică, prinsă-n cui, o felie era a mea.  

Într-o vreme, tata mi-a înterzis să mai calc prin ograda lor, plină cu pomi fructiferi unde trona leagănul făurit de domnul Grecu de creanga unui salcâm uriaş, şi unde eu îmi făceam veacul. Bineînţeles că am încălcat consemnul şi m-am dus să mă joc: Hoţ, vizir şi împărat, Bara-n foc, Omul negru şi 9 pietre, Fazanul şi Telefonul fără fir. N-aveam nici unul jucării, dar ne era de ajuns că ne aveam unii pe alţii, fraţi de cruce şi fraţi de joacă.  

Într-o zi, când a venit tata de la serviciu (era poştaş) - şi m-a văzut printre gard, în curtea grecilor, m-a strigat acasă cu voce aspră. Când am intrat pe poartă mi-a tras o palmă. Grea palmă avea tata. Şi de temut. A doua palmă n-a mai fost nevoie că eu eram deja grămadă. El nu m-a bătut decât atunci, când nu l-am ascultat şi m-am dus din nou la familia Grecu.  

Sigur că până la urmă i-a trecut supărarea şi iar a dat la pace cu Marcel Grecu, acordeonistul cartierului de pescari, care-i încânta pe toţi vecinii cu repertoriul lui Zavaidoc şi al lui Cristian Vasile. Gramofonul lui era ascultat de toată strada. Zizi Şerban, Gigi Marga, Stroe şi Vasilache, Jean Moscopol, Mia Braia, Maria Tănase, iar mai târziu, Constantin Drăghici, Dorina Drăghici, Gică Petrescu, Aurelian Andreescu, şi toţi corifeii muzicii uşoare, adunaţi pe plăci de ebonită şi apoi de plastic, ne-au încântat zilele şi serile. Le învăţasem pe toate pe de rost şi alcătuiam mici spectacole între copii. Noi actori, noi spectatori.  

Multe cuplete am auzit cu Vasile Tomazian, Trio Grigoriu, Vasile Muraru şi Nae Lăzărescu, de asemenea, cu Alexandru Lulescu, cu Radu Zaharescu şi cu Horia Şerbănescu, apoi cu Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, o nebunie, nu alta. Poate că aceste cuplete vesele şi muzica acelor ani, m-a format ca om, ca artist, ca poet.  

Revenind la Chiţa, fata cu păr de aur şi ochi albaştri (singura fată blondă natural) – niciodată n-am văzut pe cineva mai liniştit. Când am intrat în cimitir, a ieşit soarele din nori. Chinul, suferinţa au luat sfârşit. Povara i-a fost ridicată. Putea să zâmbească nestingherită, în pofida bocetelor şi strigătelor surorilor ei. Şi-a primit moartea surâzând smerită, cu un rictus în colţul buzei, depărtându-se încet de cele lumeşti şi râvnind, în călătoria ei cu un singur sens, la Împărăţia cerească.  

I-am urat drum bun şi zbor lin, alături de îngeri.  

Dumnezeu s-o fericească şi să-i facă parte cu drepţii.  

Amin!  

CEZARINA ADAMESCU  

4 ianuarie 2012  

Referinţă Bibliografică:
CHIŢA - tabletă spirituală - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 735, Anul III, 04 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!