Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Dor Danaela         Publicat în: Ediţia nr. 437 din 12 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Cercul interior
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am făcut de multe ori o meditaţie cu elevii mei şi am recomandat-o la mulţi. Totul a început citind cartea lui Osho: „Meditaţia: arta extazului”. Am să vă dau această meditaţie şi încercaţi fiecare. 
  
Aşezaţi-vă în faţa unei oglinzi şi priviţi-vă chipul, priviţi-vă în ochi.Vedem imaginea noastră exterioară, nu? Oricum, am văzut-o de atâtea ori până acum încât unii au spus că se cunosc. Eu nu aş fi atât de sigură. Să facem următorul pas. Vă priviţi în ochi, apoi inversaţi procesul. Începeţi să simţiţi că sunteţi priviţi de imaginea din oglindă drept în ochii voştri fizici. Voi deveniţi imaginea din oglindă. Simplu, nu? Priviţi şi sunteţi privit. Veţi simţi că aţi intrat în alt spaţiu, care era acolo de mult timp vă asigur. Faceţi acest exerciţiu doar pentru cîteva minute la început. O să ameţiţi. Energia proprie nu v-o cunoaşteţi – tocmai aţi făcut cunoştiinţă cu ea. Vedeţi cât de puternică este? Se creează un cerc energetic, un circuit pe care o să învăţaţi de acum încolo să-l aplicaţi în viaţa de zi cu zi. Este un experiment la început, de autocunoaşere.  
  
Multe persoane au simţit un şoc fizic când au făcut prima dată acest exerciţiu, însoţit chiar de teamă. Noi am privit în afara noastră până acum, dar prin oglindă, am avut prima tentativă spre interior. Este un alt aspect a ceea ce tocmai aţi făcut. Orice acţiune, cuvânt are mai multe sensuri şi paliere de manifestare, nu uitaţi asta. Până acum ceea ce manifestăm bine este extrovertirea, acum învăţati introvertirea. Încetul cu încetul. La început, dacă faceţi această meditaţie, pentru că aceasta este, câteva zile veţi simţi un surplus de energie pe parcursul întregii zile. Dar, nu acesta este scopul, nu pentru asta dau acest exerciţiu. După o perioadă, chipul din oglindă se poate schimba, poate apare altul. Tot voi sunteţi, din alt timp. Lăsaţi asta pe mai târziu.  
  
Să vedem dacă se poate şi altfel.Dacă sunteţi în natură este şi mai bine. Priviţi o floare şi fiţi conştienţi de frumuseţea ei, lăsaţi să vă încânte toate simţurile, toată fiinţa. Tocmai aţi făcut un transfer energetic. Nu total, pentru că nu conştientizaţi încă ce s-a întâmplat. Acum, lăsaţi floarea să vă privească. Exersaţi pe rând. Întâi voi priviţi floarea, apoi ea vă priveşte pe voi. Veţi simţi ceva ce nu se poate descrie decât vag. Toţi am auzit de culori, miresme, sunete celeste şi doar oftăm. Făcând această meditaţie, veţi avea surprize ... celeste.  
  
Eram la munte şi un domn s-a plâns că el nu simte, nu aude, nu vede nimic, pe când toţi ceilalţi spun de culori mirifice, de energii deosebite. El, nimic! I-am explicat cum să privească şi cum să se lase privit de obiectul atenţiei – energiei sale (pentru că asta este). A început să privească un brad imens, de un verde intens. S-a clătinat pe picioare. „Parcă au trecut mii de volţi prin mine”, aşa a descris ceea ce a simţit. 
  
Aceasta a fost o iniţiere, aşa cum avem mereu, dar nu conştientizăm, nu suntem centraţi în noi înşine şi nu valorificăm totalitatea a ceea ce ni s-a dat. 
  
Această meditaţie ne poate dărui chiar mai mult. Începem să fim copacul sau floarea . 
  
................. 
  
Dacă vă veţi simţi pregătiţi, întorceţi-vă la oglindă. Odată şi odată, tot va trebui să o faceţi. Dar întâi exersaţi cu elemente din natură. Învăţaţi să recunoaşteţi fazele prin care treceţi şi după aceea, oglinda! 
  
Aplicabilităţi zilnice sunt multe. Mergeţi pe stradă şi dacă priviţi o secundă un copac lăsaţi ca în următoarea secundă să vă privească şi el. Vă va fi recunoscător pentru comunicare. Ştiţi de ce? Natura suferă că nu o mai observăm şi doar ea există, creată fiind pentru noi, de asta Adam a fost cel care a pus nume la tot ceea ce a creat Dumnezeu înainte de el. Nu luaţi cuvintele mots a mots. Aşa s-a creat acea cunoaştere Gândită. Adam cunoştea spiritual. Noi luăm procesul invers, atâta tot. 
  
Vedeţi unde poate duce ... o privire? Şi, ştiţi că nu există limite şi spaţiu?!  
  
Am spus de multe ori că nu este o zi în care să nu mi se întâmple câte ceva şi că mulţumesc mereu pentru asta. „A, da! Tu eşti o fericită”, în sensul că la mine curge numai lapte şi miere. Începusem să mă hrănesc şi cu hrană mai uscată. Învăţasem lecţia observării, a asimilării, a coincidenţelor, a sincronicităţilor. Cum le puneam în practică, cum era ... lapte şi miere, aşa cum observau ceilalţi, cum nu, asta este altceva!  
  
De exemplu, în metrou un domn uriaş faţă de mine, m-a călcat pe picior şi, aproape instantaneu, o unghie şi-a găsit să se desprindă (e vorba de unghia mea, nu a voastră). Credeţi că i-am dat cu geanta în cap sub privirile călătorilor care începuseră deja să-i eticheteze comportamentul, mai ales că îmi curgea sânge şi asta incită spiritele şi mai mult? NU! În prima clipă am înţeles că e o plată care musai trebuia făcută şi calea dată era chiar uşoară. Cred că am zâmbit destul de amuzată de toată situaţia, suficient ca persoana să-şi dea seama că nu se va trezi cu geanta în cap. Mi-a propus, pentru o eventuală liniştire, să-l strâng de gât, aplecând şi capul. „Nu, îmi ajunge!”, a fost răspunsul meu şi mi-am amintit că am făcut cândva asta, aşa că nu era cazul să repet. Ne mai vedeam şi sigur nu scăpam doar cu o unghie lipsă. ŞTIA şi el şi m-am bu-curat cu toate că ceilalţi ori erau nedumeriţi ori mă îndemnau la atitudini mai dure. Eram fericită şi nu am uitat să mulţumesc Ierarhiilor Cereşti care au fost atât de blânde. Ştiu că şi călătorii prezenţi au avut lecţia lor. Au învăţat ceva? La nivel de spirit, da. Acum am o unghie nouă şi o lecţie depăşită cu bine, asumată. 
  
Învăţasem să văd divinitatea manifestată în fiecare persoană din jurul meu. Adică gândeam asta. Făceam proiecţii. Voiam să văd. La fel şi cu lumea necuvântătoarelor. Îmi pun mereu întrebări dar şi ascult răspunsul „şoapta îngerilor”, care vine întotdeauna (este primul, primul gând care ne apare când avem o nedumerire, sau este o îndrumare necesară, întotdeauna). Şi atunci, se manifestă acea cunoaştere instantanee care te îmbogăţeşte, uneori pentru toată viaţa. 
  
Leo, câinele meu, un ciobănesc alsacian, negru ca tăciunele, luat de la o familie care îl găsise pe stradă, lovit şi traumatizat şi care a devenit umbra mea cât sunt acasă, m-a făcut să înţeleg şi ulterior, să aplic meditaţia „Cercului interior”, cum poate nu aş fi reuşit, decât după mult timp.  
  
Aşa că, într-o bună zi „l-am privit” şi am lăsat privirea să se întoarcă. Nu ştiu, nu ştiu să explic foarte bine ce s-a întâmplat în acea secundă dar valul imens de căldură, de uriaşă căldură, m-a cotropit din cap până la picioare, făcând să vibreze fiecare fibră din mine de ceva ce nu conştientizasem până atunci că poate exista, dar era. Am plâns, am plâns de bucurie, de tandreţe, de duioşie. De gingăşie. Toate acestea erau în ceea ce tocmai se revărsase în mine cu o plinătate de neînchipuit. Totul în jurul meu s-a schimbat de atunci. Iar legătura dintre noi este totală. Aşa învăţăm... graiul acestor fiinţe superbe care ne sunt aproape. Cu care locuim pe această planetă albastră. Şi nu numai la câine, mă refer.  
  
Eram la o grădină zoologică şi am găsit de cuviinţă să aplic acestă tehnică pe un şarpe destul de măricel, care dormita, plictisit de atâtea priviri. Am şi întins palma spre el. A început să ridice capul şi m-a privit. Era uimire. Nimeni nu mai „comunicase” cu el... de ceva timp. A început să se unduiască ridicându-se uşor, privindu-ne unul pe altul. Pur şi simplu mă bucuram că îi fac şi lui o bucurie, acea senzaţie pe care o au numai copiii (şi pe care bine ar fi să ne-o reamintim şi noi). Martori, în jur erau destui. Se adunaseră, dar stăteau tăcuţi. Cumva „vraja” acelei clipe, îi prinsese şi pe ei. Dar, rezistenţa umană în faţa unui lucru minunat, este mică. Ne autoprotejăm, revenind rapid, la vechile simţăminte, modali-tăţi cu care suntem mult mai obişnuiţi, ne este teamă tocmai ... de ceea ce ne dorim cel mai mult: comunicarea totală şi neinhibată de percepte şi lozinci şi... şi... Aşa că am renunţat la „convorbirea” cu şarpele (oricum ai mei deja mă trăgeau spre ieşire, pentru că devenisem ţinta unui spectacol. Într-un fel sunt obişnuiţi cu asta, mă avertizează „să stau blândă când mergem undeva”, dar cu şarpele dansator... li s-a părut că este prea mult). Deci, vreau să spun că noi habar nu avem ce este în jurul nostru, nu comunicăm cu nimic şi nimeni real, deplin conştienţi de tot şi toate. De asta mie mi se întâmplă câte o minune, cel puţin, în fiecare zi. Nu mă extaziez, eventual mai spun şi eu câte un waw! Şi gata, las clipa la locul ei, aşa cum s-a aşezat în mine. Pentru că oamenii fac, unii, obsesii faţă de aceste stări. Nu este bine. Ne pierdem şi vom crea haos în jur. Cine este atât de puternic, cu atâta energie interioară de a susţine clipa de comunicare permanentă?!  
  
Aceasta vine în timp, trebuind să fim mereu atenţi la noi înşine. Se poate, se învaţă. 
  
Fragm. din cartea: Reiki-jurnalul unui maestru, Ed. Orfeu, Bucureşti 
  
Referinţă Bibliografică:
Cercul interior / Dor Danaela : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 437, Anul II, 12 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dor Danaela : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dor Danaela
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!