Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Radu Părpăuţă         Publicat în: Ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Cenacluri virtuale... scriitori virtuali
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Internetul ar trebui să fie locul (sau locaţia, cum se spune în noul limboi de lemn paneuropean) ideal pentru întîlnirea scriitorului cu cititorul. Spaţiul virtual îţi permite să faci lucrurile uşor, să poţi trece lesne peste obstacole pe care în mod normal un scriitor, mai ales începător, le întîmpină în alte medii: reviste literare cu pretenţii şi spaţiu limitat, un anume establishment sclerozat, diverse coterii literare et caetera (şi zongora, hop-aşa şi iar aşa!). Şi, într-adevăr, se observă în ultimii ani o proliferare a comunicării online pe teme literare, cenaclurile literare clasice migrînd şi găsindu-şi tot mai mult loc în spaţiul virtual. Această lejeritate şi libertate absolută sunt, s-o spunem de la început, norocul şi nenorocul creatorilor şi cititorilor deopotrivă. 
  
Anul trecut în septembrie Adrian Şchiop a publicat în România liberă un top zece al celor mai bune site-uri cultural-literare româneşti, top care a făcut ceva vîlvă printre internauţi. Dincolo de faptul că topul este ... egotist şi întocmit empiric, după ureche, A. Ş. dă unele verdicte valabile. Unul dintre acestea ar fi aprecierea că unele site-uri zise literar-culturale sunt, de fapt, un prilej de socializare a unor intelectuali. Cu adevărat, în Reţeaua literară, de pildă, iniţiată din Spania de poetul Gelu Vlasin, lumea se socializează mumos, se oferă reciproc ursuleţi şi muţunachi virtuali, se iau atitudini patriotice, chiar şi d-l Vlasin şi-a făcut puţină campanie pentru alegerile la Uniune. Iar o d-nă mi-a trimis vreo 30 de mesaje, ca să mă convingă că un anume Spiridon Duminică este cel mai mare prozator român în viaţă şi în Australia, care scrie nişte chestii cu originea noastră dacică, tracică şi tragică. D-na respectivă vine vara în România cu alţi simpatrioţi şi, pe undeva prin Mureş, petrec la iarbă verde, unde tineri şi tinere se războiesc de-a dacii şi romanii, dotaţi cu săbii de lemn poleite cu staniol şi coifuri de mucava ... aprind focuri vestalice ... Mare-i grădina ta , Doamne!  
  
Am exemplificat astfel, ca să dau o idee de bulibăşeala care domneşte pe aceste site-uri (oare de ce n-am adapta la limba română şi nu am spune “saituri”?). Românul s-a retrezit poet. Se scot versuri din scrinuri prăfuite, se apelează la amoruri defuncte, la deşeuri de sentimente, la rumeguşul unor cugetări forţamente aforistice, se scot din saramura tradiţiei proze de tip Sultănica. La fel se întîmplă şi la Golemul cu picioare de lut numit Agonia, care nu are nici un criteriu de cernere a valorilor. Tot aşa în lîncedul şi mediocrul Bocanc literar, văcsuit de epigramişti fără talent. Doar Hermeneia ce-mi place! Aici se roboteşte ca într-un kibuţ: la şaibă, cot la cot, cu simţ de răspundere. Iar şeful, d-l Titarenco din USA, poreclit în secret Hitlerenco de tinerii poeţi, te ceartă şi te urecheşte imediat, dacă te abaţi de la linia grupusculului său literar.  
  
Domnul Vlasin a sărit în sus, aflînd topul lui Şchiop şi arătînd că traficul Reţelei (adică numărul de cititori ai site-ului) e cel mai tare din parcare. Are dreptate într-o privinţă, căci Clubul literar, pe care Adrian Şchiop îl pune pe primul loc, e o adunătură de tineri, care se cred un fel de axis mundi al culturii române. Prea atenţi la propriul ombilic şi la ceea ce se presupune că ar avea sub el, cei din Club au iluzia că ei nu fac parte din sistem, sunt un fel de unicate glorioase ale speciei. Se ceartă şi se înjură între ei ca la uşa cortului, porcăiesc şi pe alţii (am avut şi eu parte de un astfel de “bun venit”), insă text(il)ele lor, contrafăcute de multe ori după ultimul scriitor la modă, sunt destul de sărăcăcioase şi se destramă uşor la primul impact critic. O dovedesc şi recenziile reţinute la cărţile lor, apărute în ultima vreme în revistele de ... hîrtie. Mi se pare dureros pentru cultura română că nu se poate distanţa de gaşca literară numită, chipurile, “generaţie”, în care fiecare se perie pe fiecare, iar cei neînregimentaţi sunt scuipaţi în afară. 
  
Însă nu traficul este cel mai grăitor indice al valorii, cum crede d-l Vlasin. Andrei Ruse, noul organizator al Hyperliteraturei (site pe care nu l-am frecventat, astfel că nu mă pot pronunţa asupra lui), se dovedeşte a fi un tip mai cu glagorie. El vorbeşte de abilitatea de a impune tendinţe, opinii, personalităţi, de potenţialul de dezvoltare prin feed-uri, pînă la urmă de capacitatea de a promova valori. Eu aş mai adăuga şi necesitatea de a impune atitudini sociale, cum aflăm doar la Tiuk-ul fraţilor Vakulovski, unul din site-urile cu adevărat valoroase prin calitatea textelor, a autorilor şi chiar a designului. 
  
Ar mai fi unele lucruri de zis. De exemplu despre nevoia unor critici autentici, care să ordoneze lucrurile. O încercare a făcut doar Roliteratura, dar a renunţat. La capitolul “realizări” aş mai cita, în afară de Tiuk, Egophobia şi, bineînţeles, Liternet, dar aceasta din urmă e mai complexă şi ar necesita o discuţie separată. Însă, în general, senzaţia mea este că aceste site-uri se află în situaţia pe care o avea presa românească prin '90. Acum suntem în faza heliadescă a lui “scrieţi, băieţi, numai scrieţi”. Spiritul critic maiorescian încă nu s-a instaurat. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cenacluri virtuale... scriitori virtuali / Radu Părpăuţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Radu Părpăuţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Părpăuţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!