Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Celebrarea Revolutiei xi a Generatiei de la 1848
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CELEBRAREA REVOLUŢIEI ŞI A GENERAŢIEI DE LA 1848 
  
Portdrapelele Revoluţiei de la 1848 au fost Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza. Nicolae Bălcescu – strategul neîntrecut al revoluţiei de la 1848 îşi întemeia teza privind legitimitatea înfăptuirii unităţii naţionale a românilor pe argumentele: trecutul istoric comun, comunitatea teritoriului, identitatea de tradiţii, obiceiuri, credinţă religioasă, sentimente, etc. La 31 Decembrie 1846, la Paris, în discursul, în faţa tinerilor revoluţionari, aflaţi la studii în Franţa, Nicolae Bălcescu aprecia: „pe români îi vedem în Transilvania deposedaţi de moştenirea lor, /.../ în primejdie de a pierde cel mai din urmă avut ce le-au rămas: dreptul de a vorbi în limba părinţilor lor”. Dominaţia străină punea în pericol însăşi fiinţa naţiunii române. Cauzele Revoluţiei decurg din asuprirea naţională şi socială la care era supus poporul român. Nicolae Bălcescu spunea: „Revoluţia Română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără altă cauză decât voinţa întâmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea generală Europeană. Revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitorii ei sînt optsprezece veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi”.Avram Iancu – tânărul moţ - a fost conducătorul militar, care a transformat Munţii Apuseni într-o adevărată cetate de luptă împotriva absolutismului. În anul revolunţionar 1848, Alecsandru Ioan Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la Adunarea de la Hotelul „Petersburg”, din Iaşi, la 27 martie, cerând înfăptuirea de reforme. A fost arestat împreună cu alţi fruntaşi ai mişcării, 13 dintre ei, inclusiv Cuza, au fost trimişi la Galaţi, de unde urmau să ajungă în Turcia. Ajunşi în Brăila, cu paşapoarte austriece exilaţii au trecut în Transilvania. Astfel, Cuza a participat la marea întrunire de la Blaj, din 3-5 mai 1848, unde a văzut mulţimea ţăranilor veniţi din toate părţile Transilvaniei şi a auzit cuvântul lui Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu. De aici a plecat în Bucovina, unde a făcut parte, împreună cu Costache Negri şi alţii din Comitetul revoluţionar moldovean, din iunie 1848. Cuza a contribuit la îndeplinirea programului revoluţiei de la 1848. Cuza a binemeritat de la patrie. Alături de cei trei mari patrioţi români au fost gânditori progresişti, revoluţionari cu care au pregătit şi au condus revoluţia: Mihail Kogălniceanu, I.H. Rădulescu, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, C.A.Rosetti, Cezar Bolliac, Ion Ionescu de la Brad, fratele său Nicolae Ionescu, formaţi spiritual în Apusul Europei deceniului al 4-lea al secolului al XIX-lea. Toţi, „Înainte-mergători ai culturii naţionale româneşti”, după cum spunea Nicolae Iorga. O contribuţie deosebită la pregătirea Revoluţiei şi-a adus-o dezvoltarea culturii naţionale. Astfel, la Şcoala de la Sf. Sava, din Bucureşti, s-a adăugat un ciclu de învăţământ superior, iar la Iaşi, a luat fiinţă, în anul 1835, Academia Mihăileanu, unde au fost profesori: M. Kogălniceanu (moldovean), Ion Ghica (muntean), Eftimie Murgu (bănăţean), Simion Bărnuţiu (transilvănean). Aportul literaturii române s-a evidenţiat în pregătirea spirituală a luptei pentru emancipare socială, unitate naţională şi independenţă, prin: V. Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, I.H.Rădulescu, D. Bolintineanu, Cezar Bolliac, de asemenea, prin scrierile istorice ale lui N.Bălcescu, M.Kogălniceanu ş.a. În Principate apar primele ziare şi reviste în limba română: Curierul Românesc, la Bucureşti, Albina Românească, la Iaşi, Gazeta de Transilvania la Braşov, iar în anul 1840 apar Dacia Literară şi Arhiva Românească, revista Magazin Istoric pentru Dacia. Dacia Literară milita pentru aceleaşi idei şi idealuri, unind în paginile sale scrisul scriitorilor moldoveni, munteni, transilvăneni, bănăţeni, bucovineni. În fapte cultural – naţionale pentru românii din Transilvania, Bărnuţiu şi Bariţiu subliniau că pe toţi românii, limba îi leagă cu o legătură frăţească şi-i uneşte într-o familie. Îşi intensifică activitatea George Bariţiu, Avram Iancu, Timotei Cipariu ş.a. Deosebite sunt cele scrise de Ion Maiorescu în 1847, în Foaia pentru Minte, Inimă şi Literatură: „Limba română care ne este numai singurul rămas de la străbunii noştri, această limbă frumoasă, dulce şi de mare preţ, se va cultiva şi va înflori ca o plantă de viţă strălucită, ca o plantă de o viţă mare.Această limbă a fost una mie şapte sute patruzeci de ani, muntele peste care atâtea seminţii străine n-au putut străbate ca să ne absoarbă. Pe acest munte suntem datori să aruncăm toţi românii câte o piatră, ca să-l facem şi mai înalt /.../”. (2-pg.335) Aceşti cărturari au răspândit prin şcoli, prin lucrări istorice şi lingvistice, cultura în popor, acestea constituind lupta lor, o luptă antifeudală. Poetul Andrei Mureşan scria în 1843: „O să vină o primăvară şi pentru poporul român”. Gazetele din Braşov, (Gazeta de Transilvania şi Foaia pentru Minte, Inimă şi Literatură, redactor Gheorghe Bariţiu) publică scrieri sociale şi istorice ale lui Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, I.Ionescu A.T.Laurian contribuie la ridicarea conştiinţei naţionale a românilor.(2-pg.337) Despre români din cele trei ţări Nicolae Iorga scrie: „ Ei (ardelenii) găsiseră aici o domnie românescă, un domn român stând pe scaun de stăpânire autonomă, găsiră aici miniştri români, dregători români, până la cel din urmă găsiseră limba românească întrebuinţată tradiţional, din vechi, străvechi, în toate administraţiile”. (2-pg.339) De asemenea, Bariţiu scrie: „Noi nu privim pe supt sprâncene (cu pizmă) la înflorirea literaturii ungureşti, poftim însă românii cu toţii ca şi noi să fim lăsaţi slobozi a ne dezvolvi (dezvolta) literatura şi a ne cultiva limba noastră”. (2-pg.344) Strânsa legătură naţională şi de credinţă dintre românii din Transilvania, atât de numeroşi şi cei din Moldova şi Ţara Românească, constituie un puternic magnet, care acţiona fără întrerupere în toate teritoriile româneşti în acelaşi timp sau într-o succesiune neîntreruptă. Prin acţiunile desfăşurate la Blaj s-au adeverit cuvintele lui I.H.Rădulescu: / ... / de unde: „A răsărit soarele românilor”. Aproape întreaga Europă, în 1848, era cuprinsă de flăcările revoluţiei. Semnificativ este caracterul unitar al Revoluţiei de la 1848 din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, care a exprimat programul unitar al întregului popor român. La 8 martie 1848 a avut loc la Paris, în locuinţa lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluţionarilor români, unde s-a hotărăt începerea revoluţiei şi s-a redactat un program revoluţionar. La 9 martie 1848 s-a adoptat o declaraţie a nobilimii maghiare din Transilvania, prin care se cerea alipirea Principatului Transilvaniei, la regatul Ungariei. La 12 martie 1848 Simion Bărnuţiu a lansat Proclamaţia, cerând recunoaşterea românilor transilvăneni ca naţiune politică, şi mai cerea desfiinţarea iobăgiei. Un moment fundamental l-a constituit atitudinea de dezaprobare a alipirii Transilvaniei la Ungaria. „În ajunul Revoluţiei de la 1848, în această epocă de deşteptare naţională, o seamă de popoare gemeau încă sub asuprirea a trei împărăţii despotice: Imperiul Habsburgic, Rusia Ţaristă şi Imperiul Otoman. Mai ales Imperiul Habsburgic a fost zguduit până-n temelii de ridicarea popoarelor pentru o viaţă liberă, independentă /.../ În calea dezvoltării economice a Transilvaniei stăteau relaţiile feudale, privilegiile nobilimii /.../ starea de dependenţă a Transilvaniei faţă de Austria constituia,de asemenea, o frână /.../”. (2-pg.318).O descriere zguduitoare a vieţii iobagilor, în discursul său, de la Blaj, din 2/14 mai 1848, Simion Bărnuţiu arăta: „ Poporul pe care nu-l apără nici o lege, e scos la sapă, la secere sau la alte lucruri /.../ îi mână apoi ca pe vite cu băţul de alun, de se înalţă un nor de praf în urma lor, ca în urma carelor ce merg pe drumul ţării”. (2-pg.322) În completare, Gheorghe Bariţiu arăta: „ Iobagii nu erau numai români, deoarece gemeau şi foarte multe comune maghiare şi câteva săseşti sub jugul iobăgiei”. (2- pg.323) Despre starea de spirit Bariţiu arăta: „Viermele neîncrederii străbătuse atât de adânc în sufletele oamenilor, încât nici după proclamarea desfiinţării iobăgiei, în 1848, poporul nu s-a liniştit şi a rămas cu credinţa că domnii voiesc numai să-l înşele”. (2-pg.328) Faţă de aceste situaţii „Publicistul Gheorghe Bariţiu /.../ căuta să răspândească idei antifeudale şi naţionale”. (2- pg.330) O activitate revoluţionară a desfăşurat bănăţeanul Eftimie Murgu, întâi la Iaşi, unde-l avea ca elev pe Ion Ionescu (de la Brad), apoi la Bucureşti, unde a devenit profesorul lui Nicolae Bălcescu şi a lui C.A. Rosetti. Despre Eftimie Murgu scria G. Bogdan- Duică: „Nu este nevinovat că pasiunea Revoluţiei s-a strecurat şi în inimile elevilor săi”. Eftimie Murgu a fost expulzat din Ţara Românească, datorită activităţii sale revoluţionare şi s-a stabilit la Lugoj. Bariţiu arăta că Eftimie Murgu a luat asupra sa : „Purtarea cauzelor româneşti”. (2- pg-330) Despre această epocă istoricul maghiar I. Toth-Zoltan a arătat că: „Marea Răscoală condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, mişcările conduse de EcaterinaVarga ( Varga Catalin) între 1841-1847, precum şi ridicarea maselor de sub conducerea lui Avram Iancu, sunt verigile aceleiaşi lupte eroice a ţăranilor mineri împotriva feudalismului”. (2-pg.333) În ajunul Revoluţiei din 1848, Bariţiu a adresat, în „Gazeta”, un vibrant apel către toţi transilvănenii: „Providenţa şi soarta aruncă de atâtea veacuri în această parte frumoasă şi nouă tuturor scumpă, atâtea naţii şi confesii una lângă alta. Pentru ce să ne mai amărâm zilele unii la alţii ? Pentru ce să nu vieţuim cu toţii ca fiii aceleiaşi mame?Pe cine să învinuim pentru că maghiarul, secuiul, sasul, românul, armeanul şi alţii se nasc sub aceeaşi climă,pe acceaşi vale, în acelaşi munte, lângă acelaşi râu? Pentru ce să ne mai căutăm fericirea numai în separatisme demarcatoare, fugind şi de cea mai uşoară apropiere? Pentru ce să mai provocăm din morminte umbrele străbunilor noştri, făcându-ne spaimă unii la alţii ? Pentru ce să nu căutăm viitorul cu bărbăţie unită în ochi?” (2-pg.346) Publicistul şi poetul ardelean, Szentiváni Miháli (1813-1842), scria, adresându-se nobilimii maghiare: „ Domnilor , să mărturisim şi să ne dăm seama cum tratăm noi de veacuri naţiunea română, un popor, care numără pe pământul comitatelor de douăzeci de ori mai multe suflete, decât nobilimea/.../ Să arătăm că noi suntem fiii unei epoci mai umane şi că ni-e ruşine de tirania părinţilor noştri”. ( 2-pg.348) În neliniştea şi fierberea generală, pătrund primele ştiri despre revoluţia din Italia-12 ianuarie 1848, la Palermo, de la Paris-22 februarie, Viena- 13 martie şi Pesta- 15 martie, Berlin capitala Prusiei- 18 martie. Voinţa de a-şi făuri o altă soartă a cuprins masele din Transilvania. În 17 martie au fost manifestaţii la Arad, în 18 la Timişoara, în 21 la Oradea etc. În Principatul Transilvaniei au avut loc manifestaţii: „în 19 martie la Cluj, apoi adunări la Aiud, Alba Iulia (atunci Bălgrad), Dej (atunci Oşorhei) şi Odorhei”. În 24 martie profesorul Simion Bărnuţiu a redactat Proclamaţia şi a trimis-o, în copii, tineretului român din Blaj, Cluj, Târgu –Mureş şi Braşov, cu dorinţa ca fiecare student să o trimită în satul său. Bărnuţiu pretindea recunoşterea naţiunii române în sens politic. (3-pg.12-13) La 25 martie a avut loc adunarea din Târgu-Mureş, pentru revendicările ţărănimii iobage, la care au participat tineri intelectuali români, în frunte cu Avram Iancu şi Al.Papiu - Ilarian. DESPRE ACEST PRILEJ ISTORICUL MAGHIAR KOVARI LASZLO VORBIND DESPRE AVRAM IANCU ARĂTA: „ ÎNTR-UNA DIN SERILE LUI MARTIE TINERI MAGHIARI ŞI ROMÂNI ERAU ÎMPREUNĂ. UN TÂNĂR DEŞIRAT, CU O BARBĂ ROŞIATICĂ, URMĂREA DÂRZ DISCUŢIA ÎN JURUL DEZIOBĂGIRII ŞI DEODATĂ A SPUS RĂSPICAT: DESFIINŢAREA ROBOTELOR FĂRĂ DESPĂGUBIRE SAU MOARTE! /.../ IANCU ERA FIUL UNUI IOBAG ÎNSTĂRIT /.../ ELIBERAREA POPORULUI ERA ŢINTA VIEŢII SALE /.../EL N-A FOST DECÂT PURTĂTORUL DE CUVÂNT AL MASELOR”. (3-PG.12) 
  
La 28 martie a avut loc o întrunire cu prezenţa următorilor: Papiu - Ilarian, avocaţii Ioan Buteanu şi Francisc Micaş, şi au redactat un proiect de petiţie, care prevedea înfiinţarea în Prinicipatul Transilvaniei a unor municipii (districte cu oarecare autonomie) româneşti, în care limba administraţiei, justiţiei, şcolilor să fie limba română. Petiţia, a fost văzută de Timotei Cipariu şi de Lemeni, acesta din urmă prezentând-o şi guvernatorului Teleki. urmare, imediat au loc adunării populare în regiunea munţilor apuseni, sub conducerea av. Ioan Buteanu şi preotului Simion Balint. În 13 martie guvernatorul dă instrucţiuni ca Avram Iancu să fie reţinut la Târgu-Mureş. După întrunirile de la Târgu-Mureş şi Cluj, Avram Iancu, Al. Papiu-Ilarian ş.a au venit la Blaj pentru organizarea Adunării reprezentanţilor tuturor românilor. Prof. de filozofie Aron Pumnu a redactat o Proclamaţie către români chemându-i pentru ziua de 30 aprilie la Blaj, şi a înscris: „Românii nu vor să-şi dobândească drepturile prin arme, ci apelând la LEGILE MINŢII SĂNĂTOASE”. La 30 aprilie a avut loc Adunarea din Duminica Tomii, sub conducerea lui Avram Iancu, Papiu-Ilarian şi Buteanu. După masă a sosit şi Simion Bărnuţiu de la Sibiu. S-au ţinut cuvântări. „Enuziasmul- scria ‹Organul luminării›- cu care (acest popor) asculta cuvintele însufleţitoare şi ascultarea de îndemnurile oratorilor erau nemărginite. Cine va mai zice că poporul român e popor sălbatic? Cine ar mai avea aşa îndoială, păcat că n-a venit la Blaj, la Duminica Tomii să-l vadă pe acest popor şi să se convingă”. (3-pg.24-25) La 4 mai guvernatorul a ordonat arestarea lui Papiu-Ilarian şi Buteanu. Cea de a doua adunare de la Blaj din 3/15 – 5/17 mai 1848 a constituit un moment important în Revoluţia din Transilvania. La 8 mai s-au întrunit, la Sibiu, fruntaşii Revoluţiei – Bărnuţiu, A.T. Laurian, Av. Buteanu, Al.Papiu-Ilarian. Bărnuţiu a înaintat proiectul programului Adunării: „1. Proclamarea Independenţei naţiunii române, 2. depunerea jurământului naţional, 3.protestul împotriva unirii cu Ungaria. Toţi naţionaliştii – scria Papiu au primit aceste puncte drept program al adunării naţionale”. (3-pg.37) Revoluţia s-a desfăşurat după principii de luptă armată.. Aprige lupte s-au dus în Munţii Apuseni. Revoluţiile de la 1848-1849 au fost înăbuşite de intervenţia armată concertată a celor trei imperii străine. Luptele revoluţionare au fost un izvor de concluzii privind, atât modul de organizare, înzestrare şi instruire a unei armate populare, cât şi pentru arta militară românescă. Ziarul francez „Le National”, scria că: „Românii din toate provinciile arbitrar despărţite au păstrat sub stăpâni diverşi aceeaşi conştiinţă a drepturilor lor, aceeaşi credinţă în reînvierea de viitor a naţionalităţii lor”. Urmările Revoluţiei au fost: legiuirea agrară din 1853-1854, în Transilvania, şi toate evenimentele care au urmat. Este potrivit să arătăm cuvintele lui Avram Iancu: „Libertate, egalitate, frăţietate ( ... ) Fraţilor! Credeţi-ne nouă că noi prealuminat vedem şi prea hotărât credem, că (...) maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără român, nici românul fără maghiar”( ... .) „Libertate, egalitate, frăţietate, aceste principii sânt deviza noastră, acestea tezaurul şi cel mai sfânt obiect, pentru care şi cu care trăim ( ... ) însă aceste principii le pretindem de la oricine, garantate pe temeiul existenţei naţiunilor, / ... / Pe scurt: voim iară a vă spune, şi exclamăm: de credeţi în cer un Dumnezeu şi pe pământ o patrie, luaţi alte mijloace de a trata cu noi, convinge-veţi deplin, că între noi şi voi armele niciodată nu pot hotărâ, însă nu întârziaţi, /.../”. (Din Scrisoare – manifest a lui Avram Iancu –proclamând libertatea şi independenţa naţională. Dat în Câmpeni, 15 iulie 1849, Avram Iancu – prefect). 
  
Datele au fost culese din : 1. „EPOPEEA MARII UNIRI A ROMÂNILOR” Ediţia a II-a jubiliară, revăzută şi completată - C.Gh. Marinescu, Ed. „Samia”, Iaşi, 2008, 2. „ DIN ISTORIA TRANSILVANIEI I Ediţia a II-a”, autori: Acad. Constantin Daicoviciu şi colectiv, Ed. Academiei RPR, 1961 , 3. „DIN ISTORIA TRANSILVANIEI II”, autorii Victor Cheresteşiu, Camil Mureşan şi colectiv, Ed. Academiei RPR, 1961. 
  
Prof.univ.asoc. Pompiliu COMŞA, Universitatea APOLLONIA Iaşi 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Celebrarea Revolutiei xi a Generatiei de la 1848 / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!