Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 243 din 31 august 2011        Toate Articolele Autorului

Cele trei vindecari
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
octavian_lupu@yahoo.com

 

  

  

Isus ne ofera o vindecare deplinaScena 1: Starea Pământului la începuturi

  

  

Când ne raportăm la începuturile planetei Pământ şi deopotrivă la modul în care a fost creată viaţa în această lume, este bine să ne gândim că totul era desăvârşit, sau cum este scris în Biblie: „toate erau bune”. Dacă vom parcurge primele două capitole din Sfânta Scriptură vom distinge trei elemente definitorii pentru ceea ce exista pe pământ, astfel vom vedea că mediul înconjurător era desăvârşit, la fiecare etapă Domnul spunând că lucrurile create erau bune, omul era desăvârşit ca natură fizică şi deopotrivă relaţia dintre umanitate şi Creator era desăvârşită în ce priveşte armonia intenţiilor, dorinţelor şi acţiunilor. 

  

Putem spune că planeta Pământ la începuturi era desăvârşită, conformă cu planurile lui Dumnezeu, aşa cum citim din Geneza 1:1-5 „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. …..31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.” 

  

Ca o relatare a desăvârşirii relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător, vedem cum Domnul a lăsat pe om să dea numele potrivit animalelor pământului, iar acesta s-a achitat în mod exemplar de această însărcinare, aşa cum citim din Geneza 2: 19-20 „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului”. 

  

Mai departe, ca o redare a desăvârşirii relaţiilor dintre oameni, Dumnezeu a instituit căsătoria şi familia ca modalitate de perpetuare a umanităţii. Astfel citim din Geneza 2: 21-24 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” 

  

Iar ca o comemorare a desăvârşirii relaţiei dintre umanitate şi Dumnezeu, Domnul a instituit Sabatul, care să înglobeze deopotrivă toate celelalte aspecte deja amintite ca fiind numite  de chiar Dumnezeu ca fiind bune, adică desăvârşite şi astfel citim din Geneza 2:1-3 „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.” 

  

  

În consecinţă putem spune că desăvârşirea de la început se reflecta în mediul înconjurător, în starea fizică a omului şi deopotrivă în condiţia sa spirituală, în relaţie cu natura, cu semenii şi cu Creatorul Său. Rezultatul sigur nu putea fi altul decât fericirea şi armonia, un lucru pe care umanitatea l-a căutat mereu de-a lungul veacurilor şi încă îl mai caută. 

  

Testul relaţiei cu Dumnezeu a fost cel al interdicţiei de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răul, în condiţiile în care accesul la pomul vieţii era neîngrădit. 

  

Scena 2: Căderea în neascultare şi implicaţiile ei 

  

Pe cât a fost de înaltă condiţia omului la începuturi, pe atât de dezastruoasă a devenit după căderea în neascultare şi astfel tot ceea ce Dumnezeu a creat desăvârşit la începuturi a fost compromis în noua condiţie. Astfel, putem spune că păcatul a afectat grav relaţia omului cu Dumnezeu aşa cum citim din Geneza 3:8 „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.” Această înstrăinare a fost consecinţa căderii la nivel spiritual a omului, ca urmare a cedării în faţa tentaţiei neascultării şi drept urmare întreg comportamentul şi caracterul omului a fost compromis. Frica a luat locul încrederii aşa cum vedem în Geneza 3:9-10 „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: Unde eşti? El a răspuns: Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” 

  

Ca o consecinţă directă a decăderii spirituale, relaţiile dintre oameni s-au deteriorat grav aşa cum citim din Geneza 3:11-12 „Şi Domnul Dumnezeu a zis: Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci? Omul a răspuns: Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”. 

  

Realitatea pământului a fost schimbată aşa cum vedem din Geneza 3: 17-18 „Omului i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: Să nu mănânci deloc din el, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.”. 

  

Iar în final, deteriorarea naturii fizice a omului avea să fie consecinţa supremă prin moarte, aşa cum citim în versetul 19: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” 

  

Într-un cuvânt, putem spune că neascultarea a condus la decădere spirituală, decădere fizică şi decăderea mediului înconjurător. Aceste lucruri sunt foarte clare dacă privim la realitatea zilnică şi deopotrivă dacă vom privi la istoria umanităţii de-a lungul timpului. 

  

Scena 3: Recuperarea planetei Pământ sau vindecarea de consecinţele neascultării 

  

Lucrurile s-ar fi terminat aici, dacă nu ar fi intervenit îndurarea lui Dumnezeu şi intrarea în acţiunii a planului de vindecare alcătuit din veşnicii, care avea să conducă la recuperarea planetei Pământ şi la ştergerea tuturor consecinţelor neascultării. În acest sens, Fiul lui Dumnezeu avea să intervină şi să schimbe acest curs nefast, punând în acţiune puterea creatoare a lui Dumnezeu pentru refacerea a ceea ce a fost compromis prin neascultare. 

  

Să urmărim acum principalele direcţii de acţiune ale planului de refacere şi astfel distingem o primă etapă ce avea drept scop refacerea relaţiei cu Dumnezeu, sau vindecarea spirituală, fapt pentru care Fiul lui Dumnezeu avea să vină, să ia natura noastră în starea ei degradată, să sufere, să moară şi să Îşi dea viaţa ca modalitate de răscumpărare a umanităţii vinovate înaintea dreptăţii divine. În acest sens, putem cita cuvintele nemuritoare din Ioan 3: 16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”. Consecinţa directă a desăvârşirii acestei intervenţii a Fiului lui Dumnezeu la prima Sa venire este iertarea de păcat, iar mijlocul de vindecare spirituală este realizat prin naşterea din nou, sau regenerarea spirituală, a omului, aşa cum vedem in Ioan 3:3 „Drept răspuns, Isus i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”. 

  

Putem spune că scopul principal al primei veniri a lui Hristos este vindecare spirituală deplină realizată prin intermediul iertării lui Dumnezeu şi al naşterii din nou prin Duhul Sfânt, ca o consecinţă a jertfei Sale de pe Golgota. Rezultatul nu poate fi decât o refacere spirituală desăvârşită prin atribuirea meritelor Domnului Hristos, sau îndreptăţirea prin credinţă, şi prin împărtăşirea vieţii Sale desăvârşite, prin sfinţirea lucrată de Duhul Sfânt. 

  

Al doilea aspect al refacerii este reprezentat de vindecarea naturii umane în ce priveşte partea ei fizică, lucru care se va realiza la a doua venire a lui Hristos prin înviere, transformare şi glorificare în Împărăţia cea veşnică, aşa cum vedem din 1 Tesaloniceni 4: 15-17 „Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”. 

  

La acel moment, toţi cei sfinţi vor fi luaţi de pe acest pământ, vindecarea lor fizică fiind desăvârşită, fără a mai avea vreo urmă de degradare sau să mai fie sub incidenţa puterii morţii. 

  

Al treilea aspect al vindecării se referă la refacerea mediului înconjurător al planetei Pământ, pentru ca astfel umanitatea să poată locui într-un mediu desăvârşit. În acest sens, Fiul lui Dumnezeu va veni a treia oară, împreună cu cei sfinţi, pentru a reface planeta şi a şterge orice urmă a degradării şi distrugerii. Deopotrivă îngerii răi şi oamenii care au respins planul de vindecare al lui Dumnezeu vor fi distruşi împreună cu orice alt lucru rău. Astfel citim din Apocalips 21: 1-5 „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.  Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.  Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.  El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Şi a adăugat: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” 

  

Astfel mediul planetei va fi vindecat de consecinţele căderii în păcat, pentru a reflecta pe deplin slava Creatorului. 

  

În concluzie, putem spune că prima venire a lui Hristos a adus o vindecare spirituală deplină, a doua Sa venire va aduce o vindecare fizică deplină, iar a treia Sa venire va aduce vindecarea mediului planetei Pământ. 

  

Testul relaţiei cu Dumnezeu este cel de a crede în Isus Hristos şi în tot ceea ce El a realizat pentru noi. Pomul vieţii îşi găseşte expresia în Persoana şi lucrarea Sa. 

  

  

Scena 4: Starea Pământului la sfârşit 

  

Să privim acum imaginea de final a planetei Pământ aşa cum citim din Apocalips 22:1-5 „Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţei cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.”. 

  

În consecinţă, vindecarea va fi deplină; armonia şi desăvârşirea de la început vor fi restaurate într-un plan superior. Astfel, orice urmă a răului va dispărea de pe pământ, iar Edenul va fi restaurat pe pământ ca un Nou Ierusalim în care Domnul va locui împreună cu cei răscumpăraţi. 

  

Cei care au parte de vindecarea spirituală deplină, ca urmare a primei veniri a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea fizică deplină ce se va realiza la a doua Sa venire. 

  

Cei care vor avea parte de vindecarea fizică deplină, la a doua venire a lui Hristos, vor avea acces la vindecarea mediului planetei Pământ, la a treia Sa venire. 

  

Cei care vor avea acces în mediul refăcut al planetei Pământ, la a treia venire a lui Hristos, se vor bucura veşnic de prezenţa lui Dumnezeu în Noul Ierusalim. 

  

Ce ar putea fi mai preţios decât o astfel de vindecare oferită de către Dumnezeu? Nu merită pentru acest lucru să laşi deoparte orice lucru ce te-ar împiedica să ai parte de vindecarea deplină prin planul Său? 

  

  

Referinţă Bibliografică:
Cele trei vindecari / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 243, Anul I, 31 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!