Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu erau la şcoală în ziua aceea. Poate că erau în vacanţă, sau poate că pur şi simplu chiuleau de la ore. Nu-mi dau seama de ce erau liberi, dar este foarte clar că aveau pe mâna lor timp, poate prea mult timp. Parcă ar fi vrut să pună la cale ceva, şi culmea, acel "ceva" s-a întâmplat.  
  
Ocazia a fost oferită de prezenţa prorocului Elisei, noul profet a lui Israel. Doar cu câteva zile mai înainte, Elisei primise mantaua lui Ilie, în timp ce acesta se înălţa la cer într-un car de foc. Toată lumea vorbea despre ciudata dispariţie a lui Ilie, şi chiar părinţii acestor copii erau suspicioşi. Astăzi, cu siguranţă că s-ar fi făcut o anchetă serioasă. O astfel de dispariţie ar fi constituit evenimentul zilei, cel mai mediatizat şi comentat. 
  
Şi deşi nu era nici o sesizare cum că Elisei ar fi avut ceva de-a face cu dispariţia lui Ilie, era foarte clar că el preluase atât slujba, cât şi mantaua acestuia. Chiar dacă erau pe acolo şi dintre cei ce răspândeau tot felul de zvonuri, faptul că acum Elisei se afla în posesia acelei mantale, îi făcea pe mulţi să-şi pună întrebarea dacă nu cumva noul profet avea şi spiritul lui Ilie. 
  
Aşa că Elisei se afla acum pe drumul ce urcă la Betel, tocmai pentru a dovedi că primise o măsură dublă din spiritul lui Ilie, când, dintr-odată, i-a ieşit în cale această gaşcă de adolescenţi, afar-din cale de rai. "Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: Suie-te pleşuvule ! Suie-te pleşuvule ! El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii" (2 Impăraţi 2-23:24). 
  
Fără îndoială că putem discuta mult pe seama severităţii acestei pedepse sau a modului dramatic în care a fost ea adusă la îndeplinire, dar prin aceasta n-am face alceva decât să pierdem din vedere lecţia pe care Dumnezeu intenţionează să ne-o dea - lecţia respectului sau a reverenţei. 
  
Criza respectului. Ce s-a întâmplat oare cu respectul? Ce s-a întâmplat cu acel simţ inspirator de "teama sfântă" atunci când ne aflăm în prezenţa lui Dumnezeu? Nu mai este oare nimic sacru? Cu greu găseşti în societatea de astăzi ceva care să nu fie ridiculizat. Viaţa personală a presedinţilor, a prinţilor, a liderilor bisericii sau chiar a profeţilor este adeseori subiectul persiflărilor obştei. Ca să nu mai vorbim de grupurile de rock heavy metal, sau de actorii de cinema,care adoptă - pe scenă sau în film - comportamente inimaginabile. Umoriştii pur şi simplu îşi bat joc de religie şi de ceremoniile ei sacre, aşa cum de altfel fac cu orce altceva, fie că este din domeniul sacrului sau din domeniul privat. Limbajul murdar, care altădată era folosit doar pentru valoarea lui de a şoca, astăzi numai şochează pe nimeni. 
  
In dorinţa de a se elibera de inhibări, tabuuri şi restricţii, societatea noastră s-a surprins ghiftuită de gunoiul propriei îmbuibări şi propriului exces. Totul este la maxim: muzica, mâncarea, sexul. Am devenit asemenea unei găşti de adolescenţi rătăcind prin peisajul acestei vieţi, sau poate înafara lui, căutând pe Eliseii acestui sfârşit de istorie, sau alte ţinte sacre, pe care dacă nu le putem distruge, atunci măcar să le ironizăm. Şi în timp ce savurăm plăcerea diabolică a distrugerii inhibiţiilor trecutului, ne trezim goi de reverenţă sau de orce restricţie.  
  
Nevoia de restricţie. Reverenţa sau respectul nu este numai liniştea care trebuie păstrată în biserică, ci este o atitudine faţă de viaţă. Nu se poate vorbi despre respect sau reverenţă decât în contextul unor restricţii. Este adevărat însă, că acest stil de viaţă nu este aşa de pupular astăzi. A fi restrictiv cu tine însuţi, a folosi auto - disciplina este foarte ne atractiv pentru cei mai mulţi din zilele noastre. Dar chiar şi în aceste condiţii există lucruri şi locuri sacre care ar trebui să evoce respectul nostru. Există oameni şi instituţii care trebuie să primească respectul nostru. Bineînţeles că nu poate fi vorba despre o impunere a respectului. Avem mai degrabă nevoie de a fi captivaţi de acel sentiment al uimirii şi al misterului în prezenţa lui Dumnezeu. Pentru aceasta este însă nevoie să exersăm auto - disciplinarea.  
  
Atunci când Samuel l-a informat pe Saul că Dumnezeu l-a ales să fie rege a lui Israel, i-a spus: "Spune slugii tale să treacă înaintea noastră!... Opreşte-te şi-ţi voi face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu!" (1 Samuel 9-27)Dumnezeu are întotdeauna să ne spună lucruri mari şi importante, dar dacă vrem să-l auzim, atunci trebuie să facem linişte. Şi chiar dacă reverenţa sau respectul nu înseamnă doar linişte, cu siguranţă că vom auzi mai bine vocea lui Dumnezeu dacă nu vorbim tot timpul. De altfel, lucrurile care merită să fie auzite se rostesc numai atunci când este linişte.  
  
Tocmai de aceea, dragii mei, haideţi să ne luăm un moment de linişte, de meditaţie şi să-l adorăm pe Acela care ne-a dat viaţă şi care la rându-i este capabil să ne ofere liniştea sufletească după care tânjim cu toţi atât de mult!.  
  
Ionel Cadar  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 822, Anul III, 01 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!