Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Ce-mi doresc eu oare?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Iar am greşit! Măcar să mă folosesc de ocazie să (mai) învăţ ceva.  

Ne naştem, creştem, intrăm în viaţă şi suntem învăţaţi să absolvim nişte studii despre care ni se spune că sunt indispensabile.  

Apoi suntem ghidaţi, îndreptaţi cât mai avem nevoie încă de un tutore, spre o carieră de „succes”. Adică să fie o meserie „curată” şi nu una grea de care au avut eventual parte părinţii noştri. La oraş şi nu pierduţi în cine ştie ce sat sau cătun pe care-l găseşti numai pe hărţile agricole judeţene.  

Şi bineînţeles plătit destul de bine ca să ne bucurăm de toate facilităţile. Viaţa modernă nu se mai concepe decât plină de confort.  

Confort real, total, confort cu literă mare dacă se poate.  

Să apeşi pe câte un buton şi să ţi se împlinească toate poftele: să ţi se deschidă liftul, uşa de la intrare, televizorul, calculatorul, aragazul, ferestrele, aerul condiţionat, telefonul şi toate celelalte la dorinţă. Şi la fel să se închidă toate în urma ta.  

Dacă eşti singur, industria modernă îţi oferă animale electronice de companie cu care poţi să joci şah, canastă, bridge, să porţi o conversaţie de salon, care să-ţi măture odaia şi cu care poţi să ieşi extravagant la plimbare sau să te pună la curent cu exigenţele modei că deh, trăieşti în lume nu în afara ei.  

Efortul fizic, oricât de mic ar fi, începe să fie din ce în ce mai dispreţuit de protipendadă.  

Şi dacă pe deasupra mai pică şi alte câştiguri în afara salariului, nimeni nu dă cu piciorul norocului.  

Şi uite cum încet, încet atenţia, preocuparea tânărului absolvent sunt absorbite şi de această deloc de neglijat aventură.  

Este bine? Este rău?  

Dacă omul ajunge să se ridice material, să-şi depăşească prin eforturile sale propria condiţie, se simte şi el altfel. Mai independent. Mai cu greutate. Face o altă impresie. Se interesează de el lumea bună, binevoitorii îi caută o partidă potrivită pentru mariaj. Patronul, directorul sau şeful de departament pun ochii pe el şi îl stimulează să se „împlinească” profesional, se vede navigând cu toate pânzele sus şi n-are de ce să nu-i placă.  

Pare născut pentru succes şi este convins că nimic nu poate să-i stea în cale.  

Cu timpul în faţa casei îşi face apariţia un automobil. De ocazie dar automobil. Apoi credite şi familia se mută într-o vilă jinduită de trecători. Vacanţele se petrec acum la reşedinţa de vară de la munte, anul viitor în cea de la mare, se schimbă şi automobilul vechi cu unul de ultimul tip la care numai cauciucul de rezervă costă o avere.  

Şi munceşte zi şi noapte să se achite de sarcinile profesionale, să se ridice în schemă, uneori chiar cu preţul sănătăţii.  

Se căsătoreşte, într-o zodie fastă mai vine şi copilul (generaţia de astăzi a început să opteze pentru un singur copil!), de acum toate se împart la doi începând cu patul, cheltuielile, timpul liber, grijile, (noi şi necunoscute) şi distracţia care capătă astăzi cu totul alte conotaţii.  

Şi din grijă în grijă, uite cum ni se toacă viaţa din ce în ce mai mărunt, apar primele fire cărunte şi începem să socotim câţi ani mai avem până la sfânta pensie. Pensia în care ne punem toate speranţele pentru o viaţă cât mai liniştită şi fără griji.  

Atât cât a mai rămas din ea.  

Am intrat în pădure şi din cauza copacilor, pierdem imaginea de ansamblu, nu mai vedem pădurea.  

Toate acestea cărora le-am dăruit eforturi câteodată supraomeneşti, nopţi nedormite, gânduri, temeri, speranţe dintre care numai o parte s-au împlinit…  

Viaţa noastră unde este,/ viaţa noastră ce-aţi făcut cu ea?- cum a zis Poetul.  

A meritat să consumăm o viaţă întreagă, când nu avem primită de la Dumnezeu decât una singură, aşa cum am consumat-o?  

Adică să trăim numai pentru bani, mâncare bună şi rang social???  

Dacă da, atunci în urma noastră nu mai rămâne nimic. Şi animalele dacă au snopul de fân şi găleata cu apă, nu fac decât să vegeteze şi din timp în timp să se balige.  

Omul nu este dator să împlinească ceva mai mult?  

Înseamnă asta o viaţă trăită şi împlinită în sensul bun al cuvântului?  

O viaţă trăită numai pentru pântecele veşnic nesătul?  

Dacă da, celelalte întrebări devin inutile.  

Dacă nu, unde am greşit oare?!  

Referinţă Bibliografică:
Ce-mi doresc eu oare? / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 636, Anul II, 27 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!