Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Tiberiu Cosovan         Publicat în: Ediţia nr. 76 din 17 martie 2011        Toate Articolele Autorului

Cazacii, la Suceava
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
• În primele zile ale anului 1915, Suceava era cât pe ce să fie trecută prin foc şi sabie de cazacii armatei ţariste. 
  
• Dând dovadă de milă creştinească, ruşii au cruţat oraşul în schimbul a 600 de pâini, 250 kg de zahăr, 10 kg de ceai şi 6 kg de vaselină. 
  
Odată cu declanşarea primei mari conflagraţii mondiale, Bucovina, aflată la răscruce de imperii, a devenit teatrul unor imprevizibile mişcări de trupe şi operaţiuni militare. Imediat după ce primele patrule cezaro-crăieşti, formate mai ales din români, au trecut hotarul în Basarabia cântând “Hai la Domnul Sfântul / Haidem peste Prut / Să luăm pământul / Care l-am avut”, ruşii au intrat în Bucovina. În septembrie, armata ţaristă a ajuns la porţile Cernăuţiului determinând retragerea întregului aparat guvernamental şi administrativ la Vatra Dornei. După ocuparea, la sfârşitul lunii noiembrie, a capitalei Bucovinei au început recrutările şi în districtul Sucevei. Cu câteva zile înainte de trecerea în noul an, primele coloane ruseşti au trecut peste apa Siretului.  
  
„Drumul, negru de căzăcime rusească”  
  
Aşa cum se consemnează într-una din gazetele vremii, “vineri, în ziua anului nou a bisericii apusene, pe la 12 oare din amiazăzi, străbătu ca un fulger prin populaţiunea îngrozită a Sucevei vestea că drumul ce vine dela Iţcani este negru de căzăcime rusească”. Populaţia oraşului era cuprinsă de spaimă, „spaimă care sporise şi însutise numărul” invadatorilor. ”Nu erau - scrie în aceeaşi gazetă din primăvara anului 1915 - decât 22 de cazaci călări, cari intrară, venind dinspre Hatna, în Gara Iţcani”. Patru cazaci au pătruns pe strada Burdujenilor până la bariera de la frontiera română şi au încercat să încropească un dialog cu ostaşul care stătea de santinelă dar acesta, îndreptând arma către ei, „i-a invitat să-şi caute de treabă”. Cazacii s-au concentrat apoi la capătul podului spre Suceava şi, peste puţin timp, urcau „pe drumuşorul ce duce spre Şcheia, pe sub poalele dealului pe care este clădită (n.r. mănăstirea) Zamca”.  
  
Un cazac împuşcat 
  
La Şcheia însă veniseră dinspre Costâna şi Mihoveni 600 de cazaci călări conduşi de un polcovnic (colonel). Deşi, o parte din populaţie a părăsit Suceava, îmbulzindu-se către graniţa românească, o altă parte a locuitorilor a rămas crezând că ruşii, „care se pierduseră în direcţia Costânii”, vor renunţa să ocupe oraşul. În ziua de 2 ianuarie 1915, la orele amiezii, centrul oraşului a început să răsune de pocnetul împuşcăturilor. Câţiva „finanţi şi jandarmi”, care au avut „inspiraţia să se ascundă în casele situate de-a lungul stradei principale, începând de la curmezişul stradei Cutului şi până la Biserica Catolică”, au întâmpinat o patrulă rusească, revenită pe nesimţite, cu focuri de armă, iar unul dintre cazaci a fost împuşcat. 
  
Avocatul Samuil Isopescul 
  
Coloana căzăcească auzind împuşcăturile a înaintat spre centrul urbei. Aflându-se pe stradă şi ferindu-se de gloanţe, avocatul Samuil Isopescul, socrul fostului primar al Sucevei, Franz cavaler Des Loges, „a luat asupra-şi rolul greu şi ingrat de a parlamenta, în numele oraşului, cu ruşii”. Împreună cu un sergent, care era în acel moment singurul reprezentant al puterii autonome locale din clădirea Primăriei, au improvizat un steag alb şi, urcându-se într-o trăsură, s-au îndreptat spre zona Areni, „unde avea să vie, în urma armatei, colonelul comandant”.  
  
Cazacii, cu priviri crunte 
  
Colonelul rus, care conducea coloana, a aflat de moartea cazacului din patrulă şi, înfuriat, a ameninţat că va da foc oraşului dacă într-un ceas nu va fi predat trupul acestuia şi nu va fi prins făptaşul. Între timp, „cazacii, în mulţime de două sotnii, descălecară şi se înşirară înaintea primăriei, de-a lungul stradei principale. cazacii, cu priviri crunte, cu cuşme mari şi miţoase, cu iataganele lungi la brâu, aveau un aspect îngrozitor dar totodată şi neobişnuit de atrăgător”. Cetele de cazaci au început să caute prin oraş, „au năvălit prin case, au lovit cu stratul puştei, au biciuit cu nagaica, au furat şi jăfuit”.  
  
Ultimatumul şi steagul de mătase 
  
Comandatul rus a dat ordinul de incendiere a oraşului şi a început cu una din case în care au fost aruncate câteva grenade. Disperat, încercând să-i îmblânzească furia, Samuil Isopescul şi părintele exarh Mihai Sârbu l-au implorat să cruţe oraşul. Comandantul a fixat un ultimatum pentru a doua zi: dacă până la orele opt dimineaţa nu era predat trupul cazacului ucis, împreună cu cel care a făcut fapta, vor bombarda şi vor nimici Suceava cu tunurile. Cetăţenii urbei mai trebuiau să plătească o contribuţie de 10.000 de coroane şi să asigure 600 de pâini, 250 de kg. de zahăr, 10 kg. de ceai, 6 kg. de vaselină, polcovnicul având pretenţia de a fi întâmpinat de reprezentanţii urbei cu un steag alb de mătase pe care se fie scris numele oraşului. Orele erau numărate; Suceava se afla în mare primejdie. Cazacii au încălecat şi au ieşit din oraş retrăgându-se în tabăra de la Şcheia.  
  
Ultima încercare 
  
Situaţia l-a determinat pe deputatul dr. Eusebie Popovici (cel care, ca primar al Sucevei în anul Marii Uniri ce avea să se înfăptuiască în anul 1918, i-a întâmpinat pe primii militari români, cei 48 de ostaşi ai Companiei IV Grăniceri, în frunte cu maiorul Anton Ionescu, arborând tricolorul românesc pe turnul Primăriei) să-i convoace pe cei câţiva consilieri comunali, care se mai aflau în oraş, pentru a găsi o soluţie de salvare. S-a luat hotărârea ca Eusebie Popovici împreună cu Epaminonda Voronca, consilierul căruia i s-a încredinţat temporar cârma oraşului după fuga primarului Fuchs, întovărăşiţi de preotul Sârbu, să meargă în dimineaţa următoare la cartierul general al cazacilor de la Şcheia, pentru a face o ultimă încercare de a obţine mila ruşilor. 
  
Stindardul alb 
  
De-a lungul drumului către Şcheia „erau înşiruite santinele de cazaci care salutau milităreşte” stindardul alb de mătase. Pe la casele din marginea satului „se zăreau cai căzăceşti legaţi de garduri şi cazaci care îşi terminau toaleta şi aşezau şeile…pe sub molizii crenguroşi din întinsa grădină (a boierului Antonovici) erau adăpostiţi caii frumoşi ai ofiţerilor şi mulţimea de cazaci, care se mişca în tăcere, învăliţi în mantalele lor lungi şi mohorâte”. Delegaţii au fost primiţi de colonel şi, după ce i-a ascultat, acesta s-a dovedit îngăduitor.  
  
Le-a spus că cruţă oraşul şi renunţă la contribuţia de 10.000 de coroane, cerându-le însă să dea dispoziţie să se tragă clopotele bisericilor pentru ca „populaţia creştină să se poată închina după cuviinţă şi după legea strămoşească, să poată dobândi ajutorul şi îndurarea lui Dumnezeu în aceste vremuri de grea cumpănă”. Stindardul alb, din mătase, purtat de delegaţii urbei pe drumul ce coboară spre Şcheia, s-a dovedit a fi purtător de noroc. 
  
Tiberiu COSOVAN  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cazacii, la Suceava / Tiberiu Cosovan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 76, Anul I, 17 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tiberiu Cosovan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tiberiu Cosovan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!