Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 444 din 19 martie 2012        Toate Articolele Autorului

CÂTEVA MEDITAŢII DESPRE SFÂNTUL IOSIF - LUMINA PATRIARHILOR - CEZARINA ADAMESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CÂTEVA MEDITAŢII PENTRU SFÂNTUL IOSIF – 
  
LUMINA PATRIARHILOR 
  
Belşug şi spor e cerescul tău nume, Sfinte Iosife, comoară de haruri divine!  
  
Cel dintâi nume rostit de buzele Pruncului Isus, după acela al Preacuratei Lui Mame. De câte ori Dumnezeu născut Om ţi-a chemat numele; de câte ori, pe genunchii tăi, Pruncul ceresc ţi-a mângâiat faţa ? De câte ori pe zi te-a chemat Preasfânta Fecioară pe nume, cu glas îngeresc? 
  
De câte ori te-au invocat milioane de creştini cu acest nume ivit din comorile dumnezeirii? 
  
Acest nume care nu poate fi rostit decât laolaltă cu cel al lui Isus Cristos şi al Fecioarei Maria. 
  
Sfinţii te cheamă, îngerii te laudă, Dumnezeu Însuşi ţi-a adus slavă, numindu-te ocrotitorul Cerescului Fiu şi al Preacuratei Lui Mame. În numele tău îmi pun speranţa deplină cu o încredere absolută şi cu o plăcere.  
  
nespusă.  
  
Rostindu-l, mă odihnesc de spaimele răului, adorm şi mă trezesc într-o muzică dulce. 
  
Numele tău, risipind îndoiala, mă va sprijini în clipa din urmă, deschizându-mi porţile paradisului. 
  
Isus, Maria şi Iosif – cele dintâi cuvinte la deşteptare în zori şi ultimele, mai înainte de a adormi – garanţie a binecuvântării divine. 
  
Ajută-mă Sfinte Iosife să nu greşesc astăzi. Ajută-mă să nu-L răstignesc din nou pe Isus cu piroanele faptelor mele. Ajută-mă să mă păstrez în prietenie cu tine! 
  
Iar voi să-mi fiţi acea garanţie a binecuvântării divine. 
  
* 
  
Sfinte Iosife, adorabil mister ţi-a încredinţat Tatăl ! Tu trebuia să-L porţi cu încredere şi iubire desăvârşite. Din sân preacurat, Dumnezeu se făcea om, chiar în mâinile tale duioase. Stătea la pieptul tău, îi puteai simţi bătăile Inimii Preasfinte, acea Inimă care va deveni mai târziu, comoară de haruri, focar de iubire curată şi izvor de milostivire divină! 
  
Inima lui Isus, plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei pururi Fecioare, unită întru fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, Inimă care va fi „Chivotul Celui Preaînalt, sălaşul Dreptăţii şi al Iubirii şi în care se află deja toate comorile înţelepciunii şi ale sfinţeniei, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii din care am luat cu toţii”.(Litania Preasfintei Inimi a lui Isus). 
  
Şi acum, această Inimă bătea în braţele tale, îţi cerea protecţie, ajutor, îţi cerea să i te dedici în întregime. N-ai şovăit nici o clipă. I te-ai dăruit, aşa cum te dăruiseşi Inimii Neprihănite a Fecioarei. Numai tu puteai proteja aceste fiinţe fără apărare : o Fecioară şi un Prunc! 
  
Cu o duioasă şi plină de respect iubire, le-ai fost mereu în preajmă şi nu i-ai pierdut nici o clipă din ochi, pentru că aşa suna promisiunea ta în faţa Celui Preaînalt careţi i-a dat sub protecţie. Ţi-ai făcut pe deplin datoria, mereu cu ochii la Acela care se născuse pentru a fi Mesia, Mântuitorul aşteptat. 
  
Cu adâncă evlavie şi sfântă statornicie i-ai condus la adăpost sigur, ferindu-i de privirile rele, de cele mai grele primejdii. Fără îndoială că pentru ei ţi-ai fi dat chiar şi viaţa, aşa cum ţi-ai dat sudoarea muncii pentru a le asigura cu rodul mâinilor tale, traiul necesar. 
  
Se poate spune despre Isus, Maria şi Iosif că erau uniţi toţi trei într-o singură Inimă, iubind în acelaşi Duh pe Dumnezeiescul Tată. O unire atât de intimă, atât de îngerească, demnă de a fi numită „slăvita treime de pe pământ”, vrednică de admiraţia cerului şi de încrederea augustei Treimi Divine. 
  
Ajută-ne, Sfinte Iosife, ca uniţi în spirit cu tine şi cu Maica Fecioară, să-L iubim pe Isus ca să ne bucurăm de privilegiul de a fi alături de El în viaţa cea veşnică. 
  
* 
  
Însuşi Dumnezeu ţi-a ales soţul, Maria, în persoana acestui „bărbat drept”, desăvârşit în virtuţi ca şi tine, din familia regelui David. El a fost martorul de necontestat al fecioriei tale, apărând acest adevăr dogmatic, apărându-ţi onoarea ta precum şi a Fiului tău. 
  
Şi nu ar fi îndrăzneţ să spunem că el a ţinut locul Dumnezeiescului Tată pe pământ! 
  
Cum te asemuiai cu el în virtuţi îngereşti, în curăţie, în sărăcie şi ascultare, în dragoste pioasă faţă de mica făptură, aparent obişnuită, dar care era Dumnezeu întrupat, îngerii înşişi o spuseseră din partea Tatălui. Iubirea voastră plină de gingăşie şi sfinţenie, învăluită-n respect reciproc a fost cadrul uman în care s-a dezvoltat Pruncul divin. 
  
Nici o altă răsplată omenească nu putea fi mai mare decât aceea de a vă bucura împreună, în intimitate, de prezenţa acestui Copil adorabil pe care-L iubeaţi mai presus de voi înşivă.  
  
Voia cerului aceasta a fost : ca voi doi, să fiţi împreună, martorii cei mai fideli ai trecerii pe pământ a Mântuitorului nostru şi să împărţiţi timp de treizeci de ani, clipă de clipă, timpul binecuvântat care v-a fost hărăzit numai vouă ...  
  
* 
  
Toiagul tău feciorelnic, Sfinte Iosife, a înflorit în templu un crin de lumină, semn că tu fuseseşi ales de Providenţă pentru cinstea de a te logodi cu Fecioara Maria din tribul lui Iuda, înzestrată cu atâtea virtuţi îngereşti, ca şi tine. 
  
Ce sfântă adiere de crini în văzduh ne îmbată, bucurându-ne irişii cu albul strălucitor şi imaculat al fecioriei! Cât admirăm această sfântă legătură cu Regina fecioarelor, a tuturor sfinţilor! Păzită cu străşnicie de fidelul şi castul soţ şi pusă la adăpostul privirilor curioase ale tribului. 
  
Ca orice tată care-şi apără cu disperare şi dragoste pruncul, Iosif a fost alături de Copil şi de Maica Sa cea Pururi Fecioară. Şi faptul de a fi atât de strâns legaţi sufleteşte a fost marea răsplată a cerului pentru acest om drept şi sfânt, bucuria supremă a vieţii sale pământeşti şi slava vieţii sale veşnice! 
  
Sfinte Iosife, ajută-mă ca să-l consider pe Isus bucuria supremă a vieţii mele de aici, şi a vieţii viitoare din ceruri! 
  
* 
  
Cu bucurie nespusă cădeai în genunchi, în adoraţie pioasă înaintea acestui mic Copil prevestit de îngeri şi născut în chip atât de minunat de blânda şi frumoasa ta Soţie. 
  
Era Dumnezeu, dar un Dumnezeu făcut om, care acum şedea în braţele tale. Era fiul tău adoptiv pe care L-ai iubit încă dinainte de a se naşte, pe care L-ai aşteptat cu emoţie firească şi pe care acum aveai dreptul legitim de a-L ţine cu respect în braţe, a-L strânge la piept, de a-L îmbrăţişa şi chiar stropi cu lacrimile tale curate. Pe care trebuia să-L aperi mai presus decât pe tine, să-L hrăneşti, să-L legeni, să-L culci, iar dimineaţa să-L iei din nou în braţe. Inimile noastre se vor uni pe vecie într-o legătură tainică. Ai descifrat clipă de clipă arta divină a contemplării Dumnezeului făcut om în sân de Fecioară. Nici un alt mister nu era mai mare decât acesta pentru tine. 
  
O, cât tremura inima ta pentru fiecare respiraţie a Fiului! Misiunea ta era absolut copleşitoare, măreaţă. 
  
Nici unui om nu-i fusese hărăzit să aibă grijă de Dumnezeu de la naştere până la manifestarea sa publică. Nici unui om, în afară de Maica Sa Preacurată nu-i fusese încredinţată o asemenea nepreţuită comoară. Şi aceasta, cu atât mai mult cu cât trebuia să păstraţi şi să meditaţi toate acestea în inimile voastre preasfinte, departe de zarva şi iureşul oamenilor. 
  
O taină divină încredinţată de îngeri. Unor oameni ale căror virtuţi depăşeau orice limită pământeană.  
  
Slavă şi cinste vouă, minunaţi părinţi care vă jertfiţi pentru pruncii voştri! 
  
* 
  
Un tată pământesc şi o Mamă pământească trebuia să aibă, Cuvântul Întrupat care, pentru a-i mântui pe oameni, trebuia să ia chip omenesc, în afară de păcat. Sfânta omenitate a Domnului Isus întrupat în iesle era vremelnică şi avea nevoie de o pereche umană trecătoare şi muritoare să-I poarte de grijă. Numai în chip mistic, pe altar, ea devine pentru vecie, ceea ce a fost: nemuritoare ş i glorioasă. 
  
În Euharistie, Isus mistic vine glorios şi tainic şi mi se aşează pe inimă, cu care se uneşte, pentru a-mi da ceva din Sine, astfel încât să trăiască Isus în mine. 
  
Dacă ne-am putea da seama de acest imens privilegiu de a rămâne uniţi cu Dumnezeu în Sfânta Taină! Am alerga şi am sta ăîn genunchi toată vremea în faţa altarului, în faţa Tabernacolului unde Isus ne aşteaptă şi ni se dăruie cu Trupul şi Sângele Său. 
  
Şi cât am trăi pe pământ ca şi atunci când am pleca în Cer, am fi uniţi intim cu Dumnezeu, ne-am îndumnezei. 
  
El a ales să stea pentru noi în Tabernacolul vieţii pentru a fi împreună şi a ne da şansa să ne unim cu El în marea Taină a Altarului!  
  
Să alergăm fără zăbavă şi să ne aşezăm pios la masa de împărtăşanie pentru a-L primi pe Dumnezeul, Fratele, Domnul şi Mântuitorul nostru, pentru a rămâne în El şi El în noi, acum şi în vecii vecilor. 
  
Uniţi astfel în chip mistic, vom putea spune cu Sfântul Pavel : „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. 
  
Cu harul Său, Isus trăieşte în mine. Ce binecuvântare! Dar preţuiesc eu această minunată ofrandă? Conştientizez eu, de îndată ce plec de la masa de împărtăşanie  
  
Pe cine port în mine? Mai pot eu să fiu superficial, delăsător, uituc în rugăciune, nerecunoscător, când ştiu cine s-a sălăşluit în inima mea slabă şi neputincioasă? Şi ce izvor nesecat de haruri îmi oferă această sfântă taină? Ostia iubirii se află în mine. Mă umple de dulceaţa şi mireasma dumnezeirii.  
  
Şi El îmi vorbeşte tainic despre drumul Său printre oameni, ca şi mine, drumul Său de la iesle până la altarul pe care se află, de la clipa în care a zâmbit prima dată Maicii Sale Preasfinte, până când şi-a dăruit sufletul în mâinile Tatălui ceresc, dăruindu-ni-se nouă, în acelaşi timp în Tabernacolul Iubirii fără de început şi fără de sfârşit? 
  
O Sfinte Iosife, tu de mii de ori ai astâmpărat foamea şi setea acestui Dumnezeu pe care-L creşteai şi hrăneai cu delicateţe, evlavie, grijă paternă! 
  
Potoleşte-mi şi mie foamea şi setea acerbă după Dumnezeu aflat în Sfânta Hostie!  
  
Şi fă să nu simt altă nevoie mai mare decât aceea de a-L primi în chip vrednic, a mă bucura şi a mă uni cu El pe acest pământ şi în ceruri! 
  
* 
  
Cu pilda iubirii, răbdării şi umilinţei ai lucrat întru mărirea lui Dumnezeu, sfinţindu-ţi sufletul cu adierea înmiresmată de haruri a Pruncului ceresc. 
  
Nimic nu era mai arzător pentru tine decât a te strădui să-i dai slavă, să-i aduci mulţumire Dumnezeului Tată, pentru că te-a făcut ocrotitorul Preasfintei Familii. 
  
Cu o încredere absolută ţi-a încredinţat Dumnezeu cele mai preţioase daruri ale Sale: pe Fiul său Unic şi pe Preacurata Sa Maică. Desigur i-ar fi putut ocroti şi cu divinele Sale puteri absolute, cu Atotputernicia Sa, dar a voit ca un om puternic ca tine să fie privilegiat de acest serviciu înalt. Munca vieţii diurne, în atelierul meşteşugăresc nu mai avea decât importanţa asigurării traiului zilnic, lipsită de acea componentă umilitoare şi săvârşită într-o perfectă sărăcie. Ea se înălţa în ochii divini ca munca depusă cu râvnă şi dragoste, în ascultare absolută, vrednică de a fi numită onestă. 
  
Sudoarea de pe frunţile sfinte se transforma în mărgăritare de diamant pentru cununa biruinţei. Truda era încununată cu laurii veşniciei. De aceea, ai rămas pentru noi, patronul celor ce muncesc, ocrotitorul trudnicilor de zi şi de noapte, purtătorul de grijă al celor micuţi şi fără apărare. 
  
Ajută-ne şi pe noi, Sfinte Iosife, să ne îndeplinim cu râvnă şi demnitate îndatoririle stării noastre, aşa cum ţi le-ai îndeplinit tu în chip desăvârşit, pentru ca la sfârşit să ne putem bucura de cuvenita răsplată. 
  
* 
  
Sfânta ta ocrotire, Iosife e pentru mine un crâmpei de nădejde într-o mare de incertitudini. Braţul tău mă apără-n lupta cu vâltorile clipei. Umărul tău e gata să mă sprijine ca un zid de apărare. Pieptul tău e cetatea mea de refugiu pentru că ştiu că nimic rău nu mi se mai poate întâmpla dacă mă aflu acolo, iar chipul tău blând, alături de cel al Fecioarei Maria, zâmbetul vostru curat, mă mângâie pe suflet. O, nu vă îndepărtaţi niciodată de mine şi veniţi, veniţi cât mai aproape, în braţe cu Acela care s-a oferit să mă răscumpere. 
  
Numai voi îmi puteţi opri lacrimile şi-mi puteţi reda strălucirea feţei şi pacea sufletească.  
  
Veniţi, veniţi scumpii mei părinţi adoptivi, veniţi alături de mine şi-n mine, împreună cu Pruncul Isus pe care-L ador ca pe Unicul Mire cu care mă voi logodi în curând, la nunta din ceruri! 
  
* 
  
CEZARINA ADAMESCU 
  
19 martie 2012 
  
SOLEMNITATEA SFÂNTULUI IOSIF 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CÂTEVA MEDITAŢII DESPRE SFÂNTUL IOSIF - LUMINA PATRIARHILOR - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 444, Anul II, 19 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!