Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Cateodata la Sydney ninge
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Sometimes in Sydney, Ilustratia este realizata de Luminita Serbanescu, Ottawa, Canada  

M-am întors să văd de unde vine muzica şi, deşi nu am zărit nimic, mi-am dat seama că acesta era începutul unei zile minunate de iarnă. Aş fi încercat să scap de căldura sufocantă a lunii decembrie şi să mă întorc la sărmăluţele românesti şi la cozonacul din cuptorul bunicii. Doar că, oricât de mult mi-aş fi dorit, anul care tocmai se termina nu prefigura sănii sau fulare, eram, fără să vreau, deopotrivă un alter ego domiciliat într-o ţară fără zăpadă şi o restitutio in integrum a viselor fără de speranţe utile. Iată, îmi spuneam, timpul este favorabil unui ceai fierbinte în compania marilor figuri universale. Pentru fiecare dintre ele voi construi un mic fulg de zăpadă (perfect ca structură şi dimensiune), urmând ca, in final, aceştia să prindă viaţă: coloane, dentrite, prisme… Auzisem, de pildă, că la New York fulgii de zăpadă cristalizează sub forme mai putin spectaculoase, din pricina climatului mai cald, sau că nu există doi fulgi identici. Sui generis, problema fulgilor de zăpadă în Sydney părea una curată şi absolut originală, având în vedere nevoia de universalitate, de tradiţia ei virtuală, precum şi de descoperirile sale geografice.  

Chiar şi aşa, Pământul se învârtea în jurul Soarelui, se dovedise că lumea întreagă este zilnic indusă în eroare de legea gravitaţiei şi că - mea culpa! – Sărbătoarea Crăciunului îşi pierduse semnificaţia printre figurile cosmopolite din întregul oraş. Eram Un om sfârşit, un grad îndepărtat de rudenie cu italianul inepuizabil, în căutarea finalului fericit. Şi totuşi, nu ningea. Mai trist, sau chiar mult mai trist, părea faptul că nu va ninge niciodată, că nolens, volens, eram nevoită să mă retrag în căştile mobilului personal: Let it snow! Let it snow! Let it snow!  

Am ieşit din casă fără prea multă vlagă, acoperită din cap până în picioare de frica atacului zeului Ra şi am plecat, cu ceva conştiinţă - degradabilă! - spre centrul oraşului. Aşteptam... Sancta nox, placida nox!  

Trotuarul fierbea sub sandalele mele îngălbenite, orizontul transfigura geometria clasica în curbe sacre în care se putea citi instabilitatea concretului, jocurile de culori formau spirale infinite spre cer. Nu se mişca nimic în jurul meu, doar eu animam strada şi glasurile privitorilor din aerul condiţionat. Cum să experimentezi Crăciunul? Abia dacă mai puteam respira în pălăria transpirată şi, instantaneu, îmi pusesem în gând să cumpăr, cât de curând, o pereche de ochelari mult mai închişi şi mai comprimaţi. Câţiva tineri indieni ieşeau din cafeneaua de peste drum. Erau veseli şi vorbeau incredibil de tare, cu o energie inimaginabilă pentru suma gradelor de afară. Fetele purtau sariuri vesele şi uşoare, în culori puternice de portocaliu şi roşcat, răsucite cu îndemânare şi ştiinţă, în stilul tradiţional Nivi. Am remarcat chiar pe una dintre ele, uşor fardată în conturul ochilor negri, părând deosebit de senină şi demnă, pesemne plimbarea şi prăjitura fuseseră savurate în prezenţa prietenului aşteptat din îndepărtata Kolkata. Mergeau în faţa mea şi proporţia s-a păstrat ceva timp, astfel încât, chiar dacă nu le înţelegeam conversaţia, puteam să le ghicesc bucuria lingvistică. Da, doar că acum limba lor se tranformase în ideograme asiatice, în spatele meu apăruseră doi chinezi, un tată cu fiul său, ţinându-se de mână. Băiatul, să fi avut cam şase ani, micuţ şi slăbuţ, îi cerea probabil ceva de mâncare fiindca bărbatul căută în rucsac şi îi oferi felia de pâine cu aromă de căpsuni. Mi-am amintit că fiul meu preferă banana bread, iar eu nu am înţeles niciodată de unde provine moda acestor combinaţii alimentare, cu atât mai puţin la ce foloseşte. M-au depăşit şi au cotit la stânga în cele din urmă, deşi era evident că băieţelul ar fi preferat parcul din dreapta aleii.  

Pentru câteva minute se aşternu liniştea din nou, iar gândurile mele, nemulţumite de sentimentul infirm al Crăciunului australian, încercară să găsească alinare în anii de şcoală târzii: Gaudemus Igitur/Juvenes dum sumus. Câteva magazine începeau să se zărească la prima intersecţie şi le bănuiam răcoarea din interior. Nu ar fi stricat un soft drink cu mestec de lămâie şi mentă, fructe proaspăt spălate, cireşe şi mango, portocale sau kiwi. Mă îndreptam, aşadar, spre oaza de literatură culinară autohtonă, un amestec indecent, picant sau dulce până la fad de ingrediente fără cultură certă, cerând dovada adaptării corpului la mediul înşelător. Prima posibilitate ar fi trebuit ocolită. Pe un scaun din lemn, un bătrânel arab picta vitrina magazinului pe care l-am bănuit proprietate personală. Doar că la început nu am înţeles, iar mai apoi am zâmbit cu nedumerire. „Care să fie motivul pentru care desenaţi pe Moş Crăciun înconjurat de zăpadă şi de îngeri, într-o atmosferă de fulgi care par să aterizeze pe mesele restaurantului, la 40°C, in vestul Sydney-ului?”, întreb pictorul care coborâse din înălţimile Creştinătăţii pentru a mă invita înăuntru. „Pai, dragă Doamnă”, îmi răspunde el cu admiraţie pentru propriul lui talent, dar şi cu îngăduinţă pentru mine,„traditia ne obligă!”  

...şi asta pentru că totul se iniţia în faţa ochilor mei. Începusem să admir în practică cea mai adâncă şi universală propunere vitală a umanului interior mie: în trecerea noastră istorică, totul depindea de semnificatie. Am dat să zâmbesc, Crăciunul îşi avea înţelesul său adânc, dincolo de cunoscut şi ceremonie: Oh the weather outside is frightful,/But the fire is so delightful,/And since we've no place to go,/Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow! Între atâtea temperaturi ridicate, nefireşti dar autentice, Die Hard însemna zâmbetul de bunătate a lui Bruce Willis. Începuse să ningă!
 

Referinţă Bibliografică:
Cateodata la Sydney ninge / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 309, Anul I, 05 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!