Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Câte ceva despre activitatea extraşcolară...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
În timpul cât am locuit la Rucăr, din 1934 şi până în 1942 când m-am stabilit la Câmpulung, am cunoscut oarecum şi viaţa din afara şcolii. Sigur, păstrând proporţiile uriaşelor transformări de tot felul, dar mai ales în planul tehnologiilor informaţiei şi prelucrării şi transmiterii ei, a celor din educaţie cu deosebire, a conţinutului diferitelor domenii de activitate omenească, ştiinţă, artă, cultură, ceea ce am să spun în continuare pare insignifiant, la o treaptă încă primitivă de evoluţie a formelor şi instrumentelor culturale pe care le-am experimentat, le-am trăit.  
  
Cu riscul de a fi, a câta oară? inabil şi profund caduc, le amintesc pentru că ele au fost viaţa, fermentul socio-cultural al unei întregi generaţii, cu nimic mai puţin pilduitoare decât cele dinaintea ei, şi poate, nici măcar mai prejos cu mult de performanţele celor care vor urma. Dacă, bineînţeles, păstrăm rezonabil proporţiile ...  
  
Astfel, sub conducerea preotului Spiridon Popescu şi în casa lui primitoare, noi tinerii de-atunci am reuşit să înjghebăm programe artistice în cadrul Ateneului popular, cum se numeau căminele culturale de la acea vreme. O parte a manifestărilor se desfăşurau în salonul restaurantului lui Ion P. Dragomir, bine cunoscut în ţinut. Fără ca aceasta să însemne, un amestec de ... ce poate să-şi imagineze fiecare cititor! Exista pe atunci, parcă mai mult ca acum, o măsură în toate, lumea mai temătoare de pedeapsa divină, cu ruşine şi respect pe care din nefericire, azi, nu prea le mai găseşti.  
  
Pot spune cu precizie că atunci am cunoscut şi m-am ataşat, simţind cu adevărat înălţarea sensibilă şi benefică pentru suflet şi minte a foştilor mei dascăli, latura lor umană pe care cu greu le-o descoperi în timpul şcolii. Ei au fost, fie-le numele amintit mereu, distinşii învăţători, Toma Ştefănescu şi Dan Rădescu. Atunci m-am împrietenit şi cu preotul Ilie Băcioiu, fost orfan de război din Dragoslavele, un teolog de anvergură, cu studii în străinătate care, după suferinţele indurate în temniţele comuniste, la Târgu Ocna şi Sighet, şi-a dat obştescul sfârşit - într-o Românie păstorită de comunişti şi aflată la cheremul Moscovei. M-am socotit prieten şi cu cumnatul acestuia, preotul Spiridon Niţescu, un om cu o vastă cultură, dar interesat în mare măsură şi de cele lumeşti ...  
  
Observi, dragă George, în timp ce caut să aştern pe hârtie şi să povestesc - având drept repere dicte-urile tale - mâna îm tremură, parcă îmi este penetrată de lamele de cuţit al unui reumatism atroce, cu dureri difuze şi paralizante. Se poate vedea din caligrafia întreruptă, unduitoare, rătăcită şi nu fermă a literelor. Dacă această boală se accentuiază, voi fi ca şi infirm. Ar fi dezastruos să nu mai scriu. Să încerc să continui, chiar trecând peste acest tremur de nestăpânit ...  
  
Ca să atragă muşterii pentru localul său bine cotat în epocă, Ion P. Dragomir a cumpărat un billiard. Aici se aduna mai ales intelectualitatea rucăreană. Se juca în sistemul partidelor de câte doi, având în jurul lor vreo 10-15 “gură cască”. 
  
“Pe ce jucăm?, întreba unul. 
  
“Pe câte-un rând, răspundea celălalt. 
  
Un rând însemna de cele mai multe ori, câte o halbă de bere pentru fiecare jucător. Bag seamă că pe acea vreme, a te angaja să plăteşti pentru o simplă distracţie 15 halbe de bere (şi pentru “galerie”), nu constituia o dificultate pentru un dascăl de ţară. Şi nu numai ... Biliardul există şi astăzi, ca mobilă. Ceea ce lipseşte însă este venitul consistent de atunci, azi extrem de nemulţumitor (2004, n.a.), aproape o jignire pentru cadrul didactic, dar ce să facă bietul? Cine poate să-şi mai permită un atare “tur de forţă” într-ale “omeniei” de birt? Poate milionarii de carton şi nu sunt puţini (aici profesorul îi numeşte, însă autorul, din motive numai de el ştiute, preferă să le ţină să se zbată în “lesa” literei virtuale, poate lăsând să adăsteze în vreun dosar cu coperţile gălbejite, acuzator prin conţinut sau păstrat pentru cine ştie ce “contracarări” ale unor timpuri care vor veni negreşit şi din care unii vor avea de câştigat, păi, cum altfel!? ...  
  
“Cum acuzatoare?, mă întrebă maestrul.  
  
“Simplu, i-am răspuns, e vorba de maniera în care şi-au “apropiat” cei mai mulţi inimaginabile resurse, pe care de asemenea profesorul le dezvăluie cu dezinvoltură, candid şi cu francheţe însă, la fel, cel care consemnează pentru “eternitatea locală” amintirile şi prezenţa de spirit a domniei sale preferă, din aceleaşi motive, să le păstreze incognito-ul ...  
  
Un hâtru, spunea că “Sesam”- ul local este la ditamai vederea ... Cât o mai fi (cei care ştiu adevărul din instinct, “ştiu de ce”)!... Pentru cei mai mulţi, numiţi de “şmecheri” drept “prostime”, de ce i-ar mai interesa ca să se dumirească şi mai ales cine s-o facă!? Pe capii vremelnici ai obştii, nici atât! Cineva spunea în derâdere, ceva între râsu-plânsu, c-am avea nevoie de ... gura păcătosului!? Ce-o fi însemnând asta? Piei, drace! Puşchea pe limbă!... 
  
(din vo. “Convorbiri, mărturii şi corespondenţă cu Gheorghe Pârnuţă” de George Nicolae Podişor, în curs de elaborare) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Câte ceva despre activitatea extraşcolară... / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 226, Anul I, 14 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!