Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Lică Barbu         Publicat în: Ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

…”Vecine! Spuneau ăştia la “Ştiri” că troleul 85 nu mai circulă pe la Universitate” – conversa un brăilean cu un vecin când se aflau la o partidă de pescuit. Şi aruncă cu bâta-n Balta Brăilei.  

 

 

 

CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ?  

 

Brăila, ca orice oraş din lume, are şi el pieţele lui, din care una din ele sigur este o Piaţă Mare. I se mai spune şi Piaţa Halelor. Dar, nu asta contează.  

Ba, contează! Căci nu orice Piaţă Mare din alte oraşe de pe planetă are hale mari ca la Brăila.* Uite! de exemplu Piaţa Drogurilor nu are hale. Poate doar, hahalere.  

Fiind un client constant** al acestei pieţe, mă pregătesc într-o zi de martie decembristă ( vremea se juca cu închipuirile noastre de pregătiri pentru Crăciun), atât sufleteşte cât şi financiar, să-mi fac rondul cotidian de cetăţean căruia i-a intrat în reflex aceleaşi obiceiuri zilnice: sacoşa - lista - piaţa. Lista memorabilă de cumpărături, adică o ştiu din memorie cum ştiu data naşterii, prima zi de şcoală, prima iubire***, o refac pe drum desfăşurând lista imaginar şi socotind echilibrul dintre totalul costurilor mărfurilor şi totalul meu din buzunar. Probalitatea de a pune un egal e nulă.**** Din bun simţ şi ambiţie cetăţenească, nu pun.  

Din această cauză contabilicească şi cu ochii de pieton corect la semafor, mă împiedic ca un nărod de o de-lăsare a asfaltului. De fapt, normal i se spune Groapă Pentru Nărozi dar, eu am plecat să fac piaţa nu să critic nărozii şi/sau edilii oraşului.  

Poticneală benefică, aş spune, pentru că mi s-a aprins semaforul din cap şi am primit undă verde pentru o idee simplă de răsturnat monotonia zilnică.  

Două puncte: astăzi, în faţa vânzătorilor, nu o să mai fiu acelaşi client protocolar, plictisitor, sufocant, insistent, sâsâitor, rutinat.  

 


* Ei, nu chiar aşa de mari, chiar dacă vreau să fiu subiectiv şi să urle-n mine patriotismul local.  

** Stau prin apropiere, d’aia! Că doar nu o să mă duc la capătul oraşului pentru o ceapă.  

*** Ah! Prima iubire!  

**** Era să scriu Bulă.  

 

2.  

O să fiu altfel de cum pregătesc ei “placa” să mi se adreseze. Sclipirea ideii libertine ce mi-a venit, are o întrebare de fond citadin: Cum,nene?  

Nu pot să vă satisfac curiozitatea şi nu am cum să-mi derulez în minte un scenariu deoarece în faţa mea a apărut PIAŢA*: hâdă – colorată, calmă – zgomotoasă, curată – pătată, scumpă – gratuită, o oală mare plină de contraste. Cred că d’asta i se spune Piaţa Mare.  

Cu sacoşa-n dinţi şi inima-n mână – adică invers, dar aici curajul contează – procedez şi eu metodic ca piaţa venit la om – adică invers, dar aici curajul nu mai contează. Voi cumpăra curaj…ăă..asta…cartofi, apoi într-o pungă separat pâinea, apoi…Şi iau preţurile la vizionat. Ia, uite! Ieri era mai scumpă salata. Cât o fi ceapa verde? N-are preţ. Din comoditate nici nu întreb. O să strige sigur preţul.  

Na, c-am ajuns la cartofi! Băi, ce de preţuri au ăştia! La unii din carton format A5, la alţii din carton re-format. Unii au şi preţuri ecologice, adică e “sculptat” direct pe un cartof. Criză de carton, cred. Preţuri şi preţuri, cu felurite texte: “Cartofi roze”- or fi din trandafiri, “Cartofi Covasna”- or fi de fabrică, “Cartofi di Suciava”- or fi româneşti. Mă opresc aici. Cu aerul omului de ştiinţă în cultura brazdelor de cartofi climatizaţi la Brăila, întreb:  

- Cartofi di Germania, n-ai?  

Mustăciosul din spatele movilelor de cartofi îşi caută prin memorie toate soiurile de cartofi pe care le ştie. Ăsta, sigur îi lipsea.  

- N-am, bre! – îmi întăreşte el bănuiala. A’iştia îs mai buni di care zâci ‘mata.  

Şi-mi taie transversal un cartof ca probă de necontestat.  

- Taie-l longitudinal, nu transversal! – cer probă şi mai de necontestat. Vrei să mă păcăleşti?  

Mustaţă mă cântăreşte din ochi şi din obişnuinţă. “Ce-o vrea omu’ a’ista, nene? O fi vreun control sau vreun tâmpit ce şuguieşte?” – îl dă de gol mimica feţei.  

- Hai, pune-mi două kile! – cer în sfârşit.  

Răsuflă vesel şi umple tasul.  

- Alo! Ce faci? Două kile ţi-am cerut.  

- Lasă aşa! Să mai hii pe la mine!  

Băiat de treabă. Cred că m-a confundat.  

La pâine, codiţă. Semn că e caldă. Citesc pe gemuleţul de la intrare un text “normal” redactat pe calculator: “Pâne pe vatră”.  

- Pâine pe româneşte cu aromă de grâu, aveţi?  

 

* Ta-na-na!!  

 

 

3.  

Vânzătoarea pricepe aluzia şi-mi face jocul.  

- Nu, n-avem! Asta e turcească şi ăştia nu ştie bine româneşte. Grâu avem doar la pachet în Turcia, spuse ea zâmbind aruncându-mi în sacoşă două pâini zdravene şi bine rumenite.  

Măi, să fie! Să fie, zic! Metoda mea e avantajoasă. Dacă ţine, ţine! Başca, distracţia!  

La brânzeturi, nici nu am intrat bine printre brânzari, că zeci de cuţite cu cubuleţe de brânză-n vârf s-au îndreptat spre gura mea. Improvizez pe loc rolul unui client burduf de cunoştinţe lacto-brânzăreşti. Mă las puţin rugat, implorat, invitat, de-mi venea chiar să plâng de emoţie. Figuri. Reţinut totuşi în gesturi, gust câteva “cuţite”. Cu toate că îmi trec pe limbă felurite gusturi din lume, pentru mine toată brânza e la fel: n-are gust.  

Mmmm!!...E sărată!...Mmmm!!...E prea moale!...Mmmm!!...E prea slabă!...Mmmm!!.. Jocul ăsta are până la urmă un final, drept pentru care aplic aceeaşi tactică punând întrebări ciudate şi ies de la brânzeturi ţopăind cu sacoşa plină de telemea grasă, bine scursă şi ieftină.  

La un magazin cu preparate din carne am cerut salam de toamnă cu eticheta din vară şi mi s-a adus un salam deundeva din spate. Adică, în dezordinea sosirii. Nici nu mi l-a cântărit. La experienţa lor nici nu era nevoie.  

Am cerut, aşa, în glumă, îngheţată expirată la un butic. Tinerica vânzătoare a dispărut două secunde şi m-a servit şefa personal. Li s-a părut ciudat să cer îngheţată într-o zi de martie decembristă. Chiar aşa! Ce-mi veni să cer îngheţată? Păi, dacă ăsta-i scenariul, ce să fac? Oricum, o va mânca nevastă-mea, că doar ea a cerut.  

La sectorul “producători” de fructe, cultivatorii-tarabagii mai să mă dărâme cu preţurile lor. Să le descriu? Le ştiţi foarte bine. Ceea ce nu ştiţi  

e CUM să cereţi să vă servească. Întrebaţi-mă pe mine care am cumpărat ce era mai bun de la ei, cerându-le pe limba lor: “ Banane f.f.f. dulci şi fără sâmburi”, sau “ Lămâi de seamă”, sau “ Roşii româneşti de seară”, şi aşa mai departe. Mai departe, eu vin şi precizez:  

- Stimaţi cumpărători! Nu fiţi numai consumatori! Fiţi şi spirituali! Nu veţi regreta! Doar puţină imaginaţie vă trebuie căci subiecte câte vrei într-o piaţă. Mai ales dacă e şi mare. Ei!?  

Hai măi, brăilenilor! Mai cu viaţă, mai cu viaţă!  

 

 

Referinţă Bibliografică:
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? / Lică Barbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 399, Anul II, 03 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lică Barbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lică Barbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!