Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

După plecarea lui Mircea la Galaţi, Săndica parcă pierduse ceva. Tot căuta acel ceva şi nu-l găsea. Îşi pierduse liniştea.  

Oare chiar se îndrăgostise de acest tânăr sau doar i-a plăcut cum au decurs cele două partide de dragoste? Răscolise în ea toată pasiunea de care era capabilă şi acum, după plecarea lui, parcă intrase în alertă. Dacă nu se mai întoarce? Spera să primească telefonul care să o anunţe că promisiunea de a petrece câteva zile la munte se va materializa.  

Cum nu prea avea treburi urgente, îşi tot făcea de lucru prin birou. Trebuia să sune Mircea din clipă în clipă. Ramona îi spusese că trebuie să strângă material seminal de la vierii de rasă, pentru a-i ceda fermei de stat. Aveau ca rasă de sămânţă Marele alb, cu bune rezultate la condiţiile de mediu şi hrană din fermă, cu un spor mare la carne.  

Săptămânal trimiteau câte un camion cu porci la abator. Scroafele de montă făceau şi câte paisprezece purcei la o fătare, dar nu mai puţin de zece. Inginerul-şef era mulţumit de activitatea sa şi o propusese atât pe ea cât şi pe şefa de fermă pentru a fi premiate. Ce bine i-ar cădea ceva bani în plus la munte, dar, mai ales la facultate, când trebuia să-şi plătească cheltuielile cu cazarea pe tot timpul examenului.  

Viorel a trecut pe la fermă ca din întâmplare, chiar dacă ştia că Ramona se află la birourile administrative. A intrat în biroul ei fără să bată la uşă, s-a dus direct la ea şi a prins-o în braţele sale puternice şi a sărutat-o cu pasiune. Săndica a început să se zbată, însă efortul de a scăpa de sărutul lui violent şi pasional devenea din ce în ce mai slab. Se lăsa antrenată în această clipă plină de senzaţii ce-i dădea foc întregului organism, fără să uite totuşi că oricând putea să intre cineva în birou, inclusiv Ramona.  

– Eşti nebun? spuse ea când reuşi să se desprindă din strânsoarea agronomului. Dacă intră Ramona acum pe uşă?  

– Poate să intre! Nu mai pot trăi fără tine. Ai turnat jar în sufletul meu şi acum mă pârjoleşti.  

– Viorel, tu eşti om inteligent, nu eşti nea Costică de la padocul de porci, ce naiba! Intri peste mine şi încerci să mă violezi? Nu ţi-e teamă că te pot reclama?  

– Nu ai să faci acest lucru. Am văzut că mă vrei şi tu.  

– Ba nu te vreau. Am un prieten şi vreau să-l păstrez. Nu vreau să-mi complic existenţa şi aici ca la facultate. Vrei să mă alunge şi de aici ca pe o paria ca din facultate?  

– Dacă avem grijă, nu va afla nimeni.  

– Nu înţelegi, Viorel? Nu vreau. Nu vreau, pentru că mi-e frică şi apoi îmi place de Mircea. Asta este.  

– De mine nu-ţi mai place?  

Şi iar a prins-o pe fată de mijloc, strângând-o puternic lângă trupul său, iar cu cealaltă mână îi apropia gura pentru a o săruta.  

Sărutul devenea şi mai apăsat, mai violent, mai cu pasiune. Săndica simţea cum se sufocă şi i se înmoaie picioarele, fără voinţa sa întregul corp ceda dorinţei lui Viorel de a o avea chiar acolo şi în acel moment.  

– Viorel, te rog, te rog, încetează îi şopti ea la ureche. Nu aici că ne poate prinde cineva. Tânărul a simţit că fata va ceda insistenţei sale şi o eliberă din strânsoare. Cum se auzeau paşi pe hol, o eliberă  

complet şi se aşeză pe un scaun ca şi cum ar fi stat de vorbă ca între doi colegi. Dacă cineva le privea cu atenţie figurile îşi dădea seama imediat ce se întâmplase între cei doi. Cum paşii nu s-au oprit în faţa uşii, ci au mers mai departe, Viorel se pregăti să plece, dar nu înainte de a-i spune Săndicăi.  

– Te aştept la ora unu în livada de caişi.  

– Nu am să vin.  

– Eu te aştept, sper că ai să vii.  

Părăsi biroul la fel de vijelios după cum intrase. Săndica nu-şi revenea din emoţiile momentului. Nu-l ştia pe Viorel aşa de vulcanic.  

Se prevesteau nori negri deasupra vieţii sale. Fără să vrea, organismul său ceda tentaţiei de a se lăsa sedusă de el. I-a plăcut sărutarea sa. Ştia să sărute şi acele câteva momente cât a fost ocupat cu posedarea sa şi a voinţei sale, emoţia plăcerii nu putea fi negată. Se umezise complet. Noroc că a fost trezită din visare de bâzâitul soneriei telefonului. Încă îi mai tremurau mâinile când ridică receptorul. Se aştepta să fie cineva de la birouri sau chiar Ramona, însă din receptor se auzi vocea caldă a lui Mircea. Uitase pe moment că avea întâlnire la telefon cu el la ora unsprezece.  

– Alo, ce faci Săndica, totul este bine la tine? Mai doreşti să mergi la munte sau te-ai răzgândit?  

– Daa, cum să mă răzgândesc, spuse ea încurcată. Tocmai acum se găsise şi Viorel să intre peste ea? Ce se aude cu biletul, s-a rezolvat?  

– Desigur, avem şapte zile de pensiune completă asigurate la Păltiniş începând de luni dimineaţa.  

– Perfect şi unde ne întâlnim?  

– În Gara de Nord. Ai cum să ajungi la Constanţa şi să prinzi primul accelerat?  

– Trebuie să mă descurc. Găsesc eu pe cineva să mă ducă la primul autobuz spre Constanţa. Cine ajunge primul îl aşteaptă pe celălalt.  

– Dacă prinzi primul tren de dimineaţă ajungi tu cu o oră mai devreme. Dacă nu, te aştept eu. Ne întâlnim la capătul liniei trenului de Constanţa. Avem timp să bem şi o cafea până la trenul spre munte.  

– Bine. Abia aştept să ne revedem. Nu uita ce mi-ai promis.  

– Ce anume ţi-am promis? întrebă el nedumerit.  

– Că nu vii deja consumat de moldovencele tale, glumi fata.  

– Am grijă să nu mă consum de tot, poate vrei să spui că vin doar mai antrenat?  

– Vezi tu ce păţeşti la munte, obraznicule.  

– Şi tu ai grijă ce faci cu agronomul tău.  

Parcă a lovit-o cu ceva în moalele capului când i-a amintit de Viorel, din braţele căruia abia a scăpat de câteva minute.  

– Mircea, de ce spui asta?  

– Ce anume?  

– „Agronomul tău”? Ce vrei să insinuezi? Vrei să mă superi înainte de a pleca la munte?  

– Am glumit, iubito! Îţi dau şi eu o replică la moldovence, ce vrei!? Scuză-mă!  

Dacă ar şti Mircea că abia s-a desprins din braţele agronomului, că nu putea recunoaşte că i-a plăcut cum a fost sărutată aşa cu „forţa”...  

– Bine, te iert de data aceasta. Rămâne aşa cum ai spus: ne întâlnim luni în Gara de Nord şi ne aşteptăm unul pe celălalt.  

– Desigur, te sărut şi... să fii cuminte dacă vrei să nu merg la antrenamentele locale, o necăji din nou Mircea – Tot răutăcios rămâi. Voi găsi eu o metodă să te pedepsesc când ne vom întâlni. Am timp să mă gândesc la o modalitate.  

– Bine, atunci te sărut cu toată dragostea şi nu uita cât de mult te iubesc.  

– Şi eu, iubitule, pa, pe luni.  

Se auzi cum Mircea a închis telefonul. Pentru câteva clipe a rămas gânditoare cu receptorul în mână. Nici nu observă că Ramona stătea în pragul biroului ascultând ultimele fraze ale convorbirii sale cu Mircea.  

– Cineva este îndrăgostit în ferma noastră după cum se aude.  

– Nu... am fost invitată într-o excursie la munte şi tocmai stabileam detaliile, răspunse fata vădit încurcată de prezenţa Ramonei. Ce se întâmpla dacă şosea cu cinci minute mai devreme?  

Nu o surprindea tocmai când se săruta cu soţul său? Doamne, prin ce putea să treacă! Nici nu dorea să se mai gândească la propunerea lui Viorel de a se întâlni în livada de caişi.  

– Când vrei să pleci?  

– Luni dimineaţa, să prind primul accelerat de Constanţa – Bucureşti Nord.  

– Ai vorbit cu inginerul-şef şi cu preşedintele? Eu nu am nimic împotrivă să pleci. Cât vrei să lipseşti?  

– Tot concediul, poate mai puţin însă la munte sigur şapte, plus drumul. La întoarcere mă opresc în Bucureşti pentru a depune dosarul de înscriere la examenul de stat la facultate. Apoi trebuie să mă întorc la facultate să-l susţin, dacă totul este în regulă cu dosarul meu. Poate merg şi pe acasă câteva zile că nu am mai fost de la Crăciun.  

– Aşa mult? Vrei să susţii şi examenul? Bravo. Sper sincer că reuşeşti să-l iei. Trebuie totuşi până atunci să recoltezi materialul pentru vecinii noştri de la I.A.S. După ce termini îl duci doctorului la el la laborator, să-l conserve până îl predă, spuse Ramona în vocea căreia nu puteai să nu distingi o oarecare răutate. Dacă Săndica revenea la C.A.P. ca ingineră, devenea încă un potenţial concurent şi, cum era simpatizată în colectiv, mai ales că era frumoasă şi... necăsătorită, cine ştie ce se putea întâmpla. Parcă era obsedată că cineva doreşte să o înlăture din post şi să-i ia funcţia.  

– Bine, doamnă. Vorbiţi dumneavoastră sau vorbesc eu cu şefii?  

– Amândouă. Eu că poţi pleca, tu că vrei să pleci şi aşa nu ţi-ai luat zile din concediu pe anul acesta.  

Ramona părăsi biroul Săndicăi iar fata se schimbă pentru a merge la padocul cu masculii de rasă să-şi îndeplinească misiunea.  

Acum numai de acestea avea parte, numai de emoţii. Primul a fost cu sărutul vulcanic al lui Viorel, apoi telefonul lui Mircea şi confirmarea că vor pleca la munte şi acum discuţia cu Ramona, apoi recoltarea materialului seminal.  

Nici nu se mai gândea că se apropia ora unu când ar fi trebuit să fie în livadă. Nu voia să mai treacă şi prin alte emoţii. Va aştepta şi el cât va aştepta şi poate aşa o va lăsa în pace. În cazul că o mai asaltează încă o dată în acest fel, nu va şti dacă va mai rezista. Era prea tentantă situaţia.  

După ce a finalizat treaba în padocul vierilor de prăsilă, Săndica a mers să facă un duş – tot se apropia ora terminării programului. I-a telefonat doctorului veterinar că va veni cu materialul seminal pentru cei de la I.A.S. într-o oră şi să o aştepte. Spera să găsească şi pe cei doi conducători ai C.A.P.-ului la birouri, să le spună de concediu şi să-I roage să dispună calcularea indemnizaţiei la zi şi eliberarea unei dovezi de „bună purtare”, ce trebuia semnată şi de secretarul de partid.  

În maximum o oră totul era rezolvat cu plecarea sa. Şefii s-au dovedit amabili şi nu au comentat plecarea în concediu. I-au urat să revină în calitate de ingineră după susţinerea examenului, promiţând că se vor descurca ei în privinţa creării postului de inginer zootehnist.  

Fetele de la contabilitate au primit dispoziţia să-i calculeze salariul, prima de merit şi indemnizaţia pentru zilele de concediu. Urma ca a doua zi să-şi ridice banii de la casierie. Mai erau trei zile şi pleca la munte, aşa că avea o grămadă de treburi acasă pentru a-şi pregăti bagajul. Mai avea şi câte ceva de cumpărat, dar cum la Sinaia avea alte posibilităţi decât într-un magazin sătesc, renunţă. Dacă avea timp, dădea sâmbătă o fugă până la Mangalia. Când a ajuns acasă, s-a apucat imediat să-şi facă inventarul garderobei şi să sorteze cam ce dorea să-şi ia la munte. Ştia din experienţă că la Sinaia putea să fie şi frig şi cald în aceeaşi zi, aşa că, prevăzătoare, şi-a pregătit şi câteva lucruri mai groase, mai de toamnă.  

Cu braţul plin de rufe, s-a dus la maşina de spălat. Dorea să fie totul impecabil de curat. Nu va lua de îmbrăcăminte cu ea decât ce este mai nou. Dacă era singură, era altfel, însă acum era cu Mircea şi nu se cădea să facă o impresie proastă. Trebuia să nu-l lase să creadă că nu are cu ce să se îmbrace la munte, chiar dacă trăia la ţară.  

Cât a fost ocupată cu pregătirea hainelor pentru excursie, Săndica nu a avut timp să se gândească la Viorel. Mare i-a fost mirarea când s-a trezit cu el la poartă. Norocul său era că proprietarii încă nu sosiseră de la muncă. Amândoi lucrau în sectorul agricol la muncile câmpului: el ca tractorist şi soţia ca muncitoare bună la toate, acolo unde o trimitea brigadierul.  

– Viorel, tu vrei să mă bagi în încurcătură?  

– De ce nu ai venit în livadă?  

– Pentru că a venit soţia ta la câteva minute după ce ai plecat şi mi-a dat de lucru până peste cap. Dacă te găsea agresându-mă? Şi de ce aş fi venit? Nu ţi-am spus că nu vin?  

– Ţi s-a părut că te-am agresat? Dacă erai agresată ţipai, te revoltai, dar nu a fost nimic din toate acestea.  

– Pentru că nu am vrut să se afle. Sper că eşti raţional şi te potoleşti. Te rog să nu mai încerci niciodată să te apropii de mine, altfel mă văd nevoită să-i spun Ramonei. Am prieten, Viorel, şi tu eşti însurat.  

– Da, sunt însurat însă şi îndrăgostit de tine, înţelegi?  

– Nu vreau să înţeleg nimic. Acum am treabă şi te rog să părăseşti curtea, să nu te vadă cineva pe aici şi să-i spună soţiei tale.  

Ce explicaţiei îi dai pentru această vizită?  

– Poate să afle. Am auzit că pleci la munte cu profesoraşul.  

– Ţi-am mai spus că îl cheamă Mircea şi el este prietenul meu de care m-am îndrăgostit, nu tu. Te rog să pleci înainte de a fi prea târziu.  

– De mine nu ai să scapi aşa uşor. Mi-ai pus inima pe jar şi acum baţi în retragere. Nu se face aşa. Speram că şi tu simţi ce simt şi eu pentru tine, parcă aşa spuneai în restaurant la Constanţa.  

– Viorel, atunci nu-l cunoşteam pe Mircea. Poate a fost o greşeală discuţia de atunci. Te rog să uiţi de ea cât nu este prea târziu şi pui în mare pericol atât căsnicia ta, cât şi existenţa mea pe aceste meleaguri. Vreau să primesc mâine referinţe bune de la conducerea cooperativei şi a organizaţiei de partid, când mă voi duce la facultate pentru examenul de stat. Vrei dintr-o prostie să ratez iar ocazia de a-mi lua diploma? Părinţii mei au făcut mari sacrificii să mă ţină cinci ani în facultate şi eu cum le-am mulţumit? De ce crezi că sunt în Dobrogea şi nu lângă ai mei? De ruşine, Viorel, ei nici nu ştiu că eu nu sunt inginer şi că sunt doar o simplă tehniciană care excită vierii sau berbecii să le recolteze sămânţa.  

– Nu mă interesează aceste amănunte din viaţa ta. Mie îmi placi aşa cum eşti. Acum te las, dar încă nu am încheiat discuţia cu tine. Să nu uiţi acest lucru.  

Săndica a rămas înmărmurită auzind aceste ameninţări. Nu ştia deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel îşi continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viaţa sa. Regretă faptul că avea şi ea o mare parte de vină din toate acestea. Poate că dacă nu-l încuraja, acum nu trăia cu emoţie şi teamă. Se vedea nevoită să vorbească cu cineva ca să fie lăsată în pace înainte de a fi prea târziu. Nici nu-i mai ardea de munte. Tot entuziasmul şi bucuria revederii cu Mircea s-a dus pe apa sâmbetei. Doamne, ce viaţă are şi ea! Niciun necaz nu o ocolea.  

Terminând de spălat şi întins rufele, se apucă să-şi facă ordine prin cameră. Apoi îşi pregăti ceva pentru cină. Spera că aşa nu-i vor mai fi bântuite gândurile de vizitele lui Viorel de la birou şi de acasă.  

Spera să reuşească să se detaşeze de aceste evenimente neplăcute. Şi totuşi nu putea nega faptul că atunci când Viorel a prins-o de mijloc şi a pus stăpânire pe gura sa cu acel sărut pasional, iar mâna lui alerga nervoasă pe sâni, îi plăcuse şi uitase de Mircea şi de faptul că Ramona putea deschide în orice moment uşa biroului. Simţea cum luase foc şi începuse ca sângele său să dea în clocot. Oare de ce se întâmpla acest lucru când, totuşi, îi plăcea de Mircea şi putea fi o partidă destul de promiţătoare, dacă ştia să conducă în aşa fel lucrurile, ca acestea să fie în favoarea sa? Mircea se dovedise a fi o fire maleabilă. Trebuia doar să se arate afectuoasă faţă de el şi devenea animăluţul său de companie. Apoi îl strunea din zgardă cum dorea, doar se pricepea la aşa ceva.  

Proverbul românesc că atunci când „semeni vânt, culegi furtună”,începea să se adeverească.. Oare nu se mai învaţă minte să nu-şi mai creeze singură necazuri? Ce-i mai trebuia acum şi încurcătura cu Viorel? Şi ce încurcătură! Nu l-a cunoscut aşa de vulcanic şi plin de patimă. Poate dacă îl cunoştea, evita să se apropie de el. Acum părea să fie prea târziu. Îi era teamă de cum se va sfârşi acest nou episod din viaţa ei. Şi acestea tocmai când începuseră lucrurile să se sedimenteze, să-i devină pentru prima dată favorabile.  

Mai erau câteva zile şi se prezenta la facultate pentru susţinerea examenului de licenţă. Spera că nu va mai fi nevoită să repete anul şcolar. A strâns ea ceva bani pentru eventualitate în care trebuia să-l urmeze la zi, dar parcă tot mai bine era să nu-l repete. Avea toate examenele susţinute şi luate, aşa că trebuia doar să îşi susţină tema aleasă încă din anul trei pentru examenul de stat, care zăcea în servantă terminată de mai bine de o lună şi intra în posesia diplomei de inginer. Cum în perioada cât a lucrat aici s-a pregătit continuu şi căpătase şi experienţă în profesie, nu se punea problema să nu ia examenul.  

Auzind mişcări prin curte, şi-a dat seama că au sosit gazdele sale de la munca câmpului. Era doar soţia. Lua o găleată de apă să ducă în teică, la păsări.  

– Bună ziua, domnişoară, gata v-aţi şi apucat de curăţenie?  

– Da, mi-am luat zilele de concediu de luni, că vreau să plec în vacanţă şi apoi la examen, la sfârşitul lunii.  

– Da? Ce bine că vă distraţi şi scăpaţi din căldura asta.  

– Da, sper să fie mai răcoare acolo unde voi merge.  

Săndica a mers la culmea cu rufe să vadă dacă razele puternice ale soarelui le zvântaseră. Le-a adunat pe cele mai subţiri, care erau uscate, şi a plecat cu ele să bage fierul electric în priză pentru a le netezi. Mâine va lua autobuzul spre oraş pentru mici cumpărături, ocazie cu care va face şi plajă. Dorea să ajungă la munte bronzată, să se vadă că vine de pe litoral şi să nu mai râdă Mircea de ea că-i albă ca brânza, formula de comparaţie consacrată.  

Timpul se scurgea destul de repede. Parcă nu avea timp să-şi rezolve toate problemele cu bagajul. Doar nu îşi va lua tot trusoul pentru câteva zile. Dacă va fi nevoie va mai cumpăra şi de la munte că acum bani avea suficienţi. Bine că nu a fost nevoită să meargă la C.E.C. să umble la bruma sa de economii.  

După ce a servit cina, a mers să se spele şi, în cămăşuţa sa de-o şchioapă, cu poponeţul descoperit, se băgă sub răcoarea cearşafului, adormind imediat.  

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!