Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Flavius Jebelean         Publicat în: Ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

CASTELE CAPITOLUL II
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Capitolul 2- 
  
Misiunea generalului 
  
De îndată ce simţi aerul rece al nopţii un fior îi trecu pe şira spinării. Ridică ochii. Noaptea era neagră, dar totuşi văzu castelul gri cum se ridică pe un munte. Se simţea stupefiat, înlemnit... chiar speriat. Glasul prietenului său îl readuse în simţiri, ca o palmă puternică dată pe obraz. 
  
-Te simţi bine, Etrius? 
  
Etrius tresări. Întoarse spatele castelului şi se uită spre prietenul său. Era un bărbat de douăzeci şi cinci de ani, cu părul negru, tuns scurt. Purta o vestă antiglonţ, bocanci şi ţinea o mitralieră în mână. În spatele său era dubiţa cu care veniseră aici. 
  
-Da, David. Mă simt bine..., răspunse Etrius. 
  
-Eşti sigur că nu vrei să vin cu tine? întrebă David. 
  
-Sigur. E prea periculos. Ştii bine ce a spus generalul. 
  
-Da, oftă David. Că s-ar putea să fie acolo o creatură... 
  
-Un dragon, mai exact. 
  
-Etrius, tu chiar crezi lucrurile astea? 
  
-Sunt obligat să le cred. 
  
Etrius strânse sabia în mână. Apoi o băgă în teacă. 
  
-Noroc, Etrius... 
  
Acesta continuă să meargă până dispăru în întuneric. Etrius era un bărbat de treizeci şi cinci de ani, cu părul şaten, drept şi lung până deasupra umerilor. Ochii lui erau de un verde intens. Spre deosedire de prietenul său, David, el nu purta vestă antiglonţ, ci o simplă cămaşă şi pantaloni. Dar în picioare avea bocanci de căţărat. Mersul său era apăsat şi ferm. Etrius mai merse până când ajunse lângă peretele de piatră pe care trebuia să-l escaladeze, pentru a ajunge la castelul din vârf. Găsi o crăpătură şi încep să se caţere pe munte.  
  
După aproape un sfert de oră de lucru, reuşi. Ajunse în vârf. Poarta castelului era înaltă, din lemn şi nu avea niciun mâner. Etrius era confuz. Îşi scoase lanterna din buzunar. Se întoarse spre vale şi o aprinse şi o stinse repede, trimiţându-i prietenului său, David, un semnal. Din vale se văzu o altă lumină de lanternă aprinsă şi stinsă. Acesta era răspunsul. Etrius se întoarse iar spre castel, şi începu să meargă spre el încet şi cu paşi mari, calculându-şi fiecare mişcare. 
  
Păşi până ajunse la poartă. Puse mâna pe ea şi o şterse de praf. Încet o împinse. Uşa scârţâi groaznic, nefiind mişcată de sute de ani. Cine era acest om care îndrăznea să intre în castel? Ce căuta el acolo? Nu ştia ce-l pândeşte înăuntru? Înainte de a intra în castel, Etrius îşi aminti tot ceea ce se întâmplase cu câteva zile înainte... 
  
* 
  
Baza navală Alameda. O bază militară ce stă pe un vapor, dar având mărimea de zece ori mai mare decât un port-avion. Un elicopter ateriză pe locul special amenajat pentru elicoptere. Din el ies cinci oameni. Doi dintre ei păzesc un prizonier cu cătuşe la mână iar ceilalţi doi ameninţă prizonierul cu armele lor. Încătuşatul spune: 
  
-Au! Hei, mai uşor! 
  
-Taci din gură, Etrius! răspunse un soldat. Nu ne fă să folosim armele astea pe tine! 
  
-Măcar pot să ştiu unde merg? întrebă Etrius. 
  
-La generalul Morris.  
  
Etrius oftă: 
  
-Nu ştie că m-am retras?! Ce vrea cu mine? 
  
-Nouă nu ne-a dat detalii, răspunse alt soldat. Îţi va explica el totul. 
  
Etrius tăcu. Se lăsă dus într-o clădire. Intră într-un hol lung, din care ieşeau, pe lateral, alte holuri. Etrius merse drept până ajunse la o uşă pe care scria: 
  
Generalul P. Morris 
  
Soldaţii au deschis uşa şi l-au împins pe Etrius înăuntru, într-o cameră albă, cu un bec şi un ventilator pe tavan. Într-un colţ se afla un dulap, plin cu fişere top secrete, probabil. În faţa lui Etrius era un birou plin cu dosare cu un C mare pe ele. În spatele biroului, stătea pe un scaun, generalul Morris. 
  
Generalul Morris era un om trecut prin viaţă. Avea aproximativ cinzeci şi cinci de ani, dar şi-a păstrat forţa, agilitatea şi sângele rece. Părul lui era alb, acoperit în permanenţă cu o bască verde, cu o stea mare pe ea. Generalul mai avea şi o mustaţă albă. Trăsăturile sale impuneau respect şi supunere. Purta o uniformă militară plină cu decoraţii. Fuma un trabuc cu poftă. 
  
Primele cuvinte ale lui Etrius au fost: 
  
-Ştii că pot să rup cătuşele astea la fel de uşor precum pot să-ţi rup gâtul. 
  
-Da, Etrius! răspunse generalul. Dar speram să văd din partea ta mai multă cooperare. 
  
-Cooperare?! răcni Etrius. Soldaţii tău dau buzna în casa mea, mă iau pe sus, îmi pun cătuşe şi tu vrei cooperare!? 
  
-Se pare că retragerea nu te-a schimbat. Eşti tot vechiul Etrius. 
  
-Ce vrei? zise Etrius mânios. 
  
-Am avut probleme, Etrius. De când ai plecat, n-am mai avut un singur om capabil să facă misiuni de genul acelora care te-au făcut celebru. Eşti singurul meu om capabil de asta, Etrius. 
  
-Ştii că m-am retras! Nu mai fac chestii de genul acesta! 
  
-Nu prea ai de ales, Etrius! Ţi-am mai spus, eşti singurul capabil de lucrurile acestea. 
  
-Nu din nou.... 
  
-Sunt serios, ca de obicei! 
  
-Dar vechia mea echipă? 
  
-Sunt pierduţi fără tine! Pământul e pierdut fără tine! 
  
-Pământul? Ce vrei să spui? 
  
-Să-ţi explic cum stă treaba. În timpul unei expediţii militare secrete în unul dintre cele mai ostile şi mai negre locuri de pe pământ, un pilot de elicopter a văzut ceva ce semăna cu un... castel. Am căutat pe hărţi, am făcut cercetări, dar nimeni nu a mai văzut acel castel până acum. Nimeni nu a mai fost în el de sute, poate chiar mii de ani. 
  
-Ce tâmpenie. Nu sunt un arheolog, nu-mi mai irosi timpul. 
  
-O echipă de cercetători a fost trimisă acolo. Niciunul din ei nu a mai fost găsit. Din fericire, înainte să... dispară, ne-au trimis aceste fotografii. 
  
Generalul îi arătă nişte fotografii în care apărea un... 
  
-Dragon? întrebă uimit Etrius. 
  
-Da. Uite, Etrius, castelul acesta trebuie să fie construit de o civilizaţie antică. Noi credem că au folosit o forţă nemaiîntâlnită ca resursă. Imaginează-ţi cum ar fi ca omenirea să pună mâna pe o asemenea forţă. 
  
-Acum chiar că inventezi! 
  
-Etrius, popoarele se luptă pentru resursele pământului, nimeni n-a mai văzut petrol de decenii, pădurile sunt aproape dispărute, oceanele ne inundă oraşele! Etrius, pământul... moare! 
  
-Şi ce vrei să spui cu asta? 
  
-Dacă folosim această forţă putem face pământul să renască. Totul să fie cum a fost înainte. 
  
Pe faţa împietrită a lui Etrius nu se putea citi nici o expresie. El rămase la fel cum a intrat: nepăsător. Dar totuşi spuse: 
  
-Accept. Voi intra în castel şi voi lua de acolo orice pare interesant. 
  
-Ştiam eu că nu ne vei lăsa baltă. 
  
Generalul scoase de sub birou o sabie şi spuse: 
  
-Ia-o! 
  
-De ce? 
  
-Cea mai bună metodă de a învinge un monstru antic este cu o armă antică. 
  
Generalul îl descătuşă pe Etrius. Acesta luă sabia în mână şi o privi cu admiraţie. Apoi puse o puse în teaca pe care generalul i-o dădu. 
  
-Mâine seară pleci, spuse generalul. Vei dormi aici. Apropo, să-ţi saluţi echipa. Avem un membru nou. S-o saluţi şi pe ea. 
  
-Pe ea?! E o femeie?!  
  
-Şi una foarte pricepută încă. E cel mai bun trăgător pe care îl avem. Noapte bună, Etrius.  
  
Etrius ieşi din birou şi fu iar condus de soldaţi spre camera sa. Camera era simplă. Avea un dulap, o noptieră, câteva scaune, o masă şi un pat. Etrius puse sabia într-un colţ al camerei şi se puse în pat. Fiind obosit, adormi imediat. 
  
* 
  
Etrius fu trezit de un ciocănit în uşă. Se ridică încet şi o deschise. Un bărbat aproape chel intră în cameră. Avea o privire dură, ochii lui fiind galbeni spre portocaliu. Era îmbrăcat în uniformă militară. Avea treizeci de ani. 
  
-Iarăşi dormi, Etrius? spuse el. N-ai dormit destul cât ai fost retras? 
  
-Lloyd... răspunse Etrius. Şi mie îmi pare bine să te văd. 
  
Etrius îi observă teaca de la centură. 
  
-Iarăşi nu pleci nicăieri fără sabie, Lloyd? întrebă ironic Etrius. 
  
-Vechile obiceiuri nu se schimbă, Etrius. Totuşi, sabia e specialitatea mea. Pe lângă medicină. 
  
Lloyd cercetă camera. Văzu sabia sprijinită de zid. 
  
-Hei, văd că şi tu ai una! zise Lloyd entuziasmat. 
  
-Da... Generalul mi-a dat-o. Plec azi la... castel. Ştii ceva de asta? 
  
-Toată baza Alameda ştie. 
  
Lloyd scoase sabia lui Etrius din teacă şi o cercetă. Deodată mai dădură buzna în cameră mai doi oameni. Unul dintre ei era David, prietenul cel mai bun al lui Etrius. Celălalt avea părul blond, aranjat rebel şi avea un zâmbet ştrengăresc pe buze. Amândoi purtau uniforme militare. 
  
-Hei! zise blondul. Ia uite cine s-a întors! 
  
-Salut, Boomer! zise Etrius schiţând un zâmbet. Ce mai faceţi? 
  
-Nu aşa e bine ca tine, prietene! zise David. Cum a fost în pensie? 
  
Boomer începu să râdă.  
  
-Foarte amuzant, David! spuse ironic Etrius. N-am fost în pensie, am avut nevoie de puţin timp singur.  
  
-Pesemne că retragerea te-a înmuiat! făcu Lloyd după ce puse sabia lui Etrius la locul ei.  
  
-Taci din gură! zise Etrius zâmbind. Eu sunt încă liderul. 
  
Boomer îşi duse mâna la frunte, salutându-l milităreşte pe Etrius. 
  
-Nu e timpul să te prosteşti, Boomer! adăugă David. 
  
-Scuze, nu m-am putut abţine... 
  
-Ce e cu gălăgia asta? tună o voce. 
  
Cei patru coechipieri se uitară spre uşă. Acolo era o femeie de douăzeci şi nouă de ani, cu părul şaten, prins şi lung până la umeri. Ea purta, de asemenea, uniformă militară şi avea o puşcă cu lunetă în spate. 
  
-Aaaa... făcu ea. Deci tu trebuie să fii legendarul Etrius. 
  
-Tu cine eşti? făcu Etrius.  
  
-Locotenent Rose Bloom. Am făcut antrenament intensiv la ţintă şi sunt sigură că sunt o adiţie bună pentru echipa ta. 
  
Etrius o privi în ochii ei albaştri. Simţi ceva straniu în stomac. Se abţinu şi spuse sec: 
  
-Bine ai venit. 
  
-Ura! făcu Boomer. Un nou membru! 
  
Un soldat apăru la uşă cu o agendă şi un pix în mână. 
  
-Trebuie să facem statistica, spuse el. Când vă auziţi numele, anunţaţi-vă. Sergent David Geller, maestru cu mitraliera şi arte marţiale? 
  
-Aici! zise David. 
  
-Expert în demolări şi explozivi, Boomer Bang? 
  
-Prezent! făcu Boomer. 
  
-Medic primar şi expert cu sabia, Lloyd Samik? 
  
-Aici! spuse Lloyd. 
  
-Locotenent Rose Bloom, expertă în ţintire? 
  
-Afirmativ! zise Rose. 
  
-Expert în infiltrare, Etrius Westgate? 
  
-Prezent! adăugă Etrius. 
  
-Lloyd, Boomer, Rose, sunteţi chemaţi pe punte. 
  
Soldatul plecă în altă cameră. Lloyd, Rose şi Boomer plecară şi ei. David se apropie de Etrius şi spuse: 
  
-Etrius, vin şi eu cu tine la castel. 
  
-Ce?!? Eşti nebun?! 
  
-Dar tu? Tu de ce mergi? 
  
-Sunt obligat, e o chestie diferită. 
  
-Păi, chestia e că sunt prietenul tău cel mai bun şi nu te las la greu.  
  
-David, e periculos acolo! N-ai auzit de... 
  
-Dragon? Ba da. Dar crezi că dragonul va rezista gloanţelor mitralierei mele? Nu îmi pasă, vin cu tine! 
  
David ieşi din cameră. Etrius, tulburat, se aşeză pe un scaun. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CASTELE CAPITOLUL II / Flavius Jebelean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 405, Anul II, 09 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Flavius Jebelean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flavius Jebelean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!