Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Flavius Jebelean         Publicat în: Ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

CASTELE CAP III
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Capitolul 3- 
  
Dragonul 
  
Etrius făcu primul pas în castelul vechi de sute, chiar mii de ani. Praf şi pânze de păianjen erau peste tot. Primul gând al lui Etrius fu că trebuie sa se orienteze în castelul acesta mare şi plin de coridoare. Fu însă surprins să vadă că în castel nu erau aşa de multe coridoare. Era doar unul, care ducea de la intrarea castelului într-o altă cameră. Etrius ciuli urechile, fiind atent la orice zgomot. Dar din întunericul acela de nepătruns nu se auzea şi nici nu se vedea nimic. Etrius scoase sabia încet din teacă şi aprinse lanterna. Încăperea în care se afla era mare, castelul fiind construit în totalitate din piatră. Pe podea era desenat un dragon mare, ca un semn de avertizare. 
  
Etrius începu să înainteze prin încăpere, călcând desenul în picioare. Mergea încet, uitându-se în stânga şi în dreapta, cercetând în permanenţă zidurile castelului. Ajunse în faţa coridorului. În timp ce păşea prin el auzi un scârţâit. Îndreptă lanterna spre uşa prin care a intrat şi şuşoti: 
  
-David? Tu eşti? 
  
Etrius observă ceva straniu. El era sigur că a lăsat uşa prin care intrase deschisă. Dar acum era închisă. Cine a închis-o? Sau ce? Etrius îl strigă din nou pe David. Nu primi niciun răspuns. Era singur în acel castel? 
  
Etrius continuă să înainteze prin acel coridor. Deodată auzi un muget groaznic. Împietri. Nu îndrăznea mai facă un pas.Vroia să o ia la fugă dar picioarele îi erau înţepenite. După câteva minute, câteva secole pentru Etrius, începu să se mişte din nou. Văzu ceva. Era adevărat? Vedea lumină? Lumină, în acest întuneric? Etrius stinse lanterna şi se îndreptă spre lumină. Lumina din încăpere vedea de la luna plină, care se putea vedea printr-o gaură în tavan. În mijlocul razei de lumină se putea vedea un mic altar, pe care era aşezată o carte. ,,Dacă asta nu e ceva interesant, atunci nu ştiu ce e.” îşi spuse Etrius. 
  
Se apropie cu paşi mai siguri de carte. Avea un C mare pe copertă. Etrius o deschise. Filele erau îngălbenite dar pe ele Etrius putea distinge nişte simboluri ciudate. Etrius cunoştea toate alfabetele lumii şi majoritatea limbilor dar nu văzuse niciodată în viaţa lui astfel de simboluri. ,,Trebuie să fie un alfabet antic” gândi Etrius. ,,Şi cum nimeni nu a mai intrat în acest castel în afară de mine şi de acei cercetători despăruţi, care cred că sunt acum în burta dragonului, înseamnă că nimeni nu a mai văzut acest alfabet şi nimeni nu l-a descifrat!” 
  
Etrius era mulţumit. Ieşi din raza de lumină cu cartea în braţe. Auzi un zgomot. Se întoarse şi văzu că altarul pe care era cartea dispăruse. Apoi auzi din nou acel muget. Văzu cum doi ochi gigantici se deschid. Etrius căzu la pământ ca să evite să fie ars de focul pe care dragonul îl scuipă. Apoi se sculă şi o lua la fugă. Dragonul se luă după el, urlând. Etrius fugea cât îl ţineau picioarele. Privi în spate pentru o secundă. Dragonul era mult mai mare ca el, era verde şi avea um gât lung şi flexibil. Gura lui era mare, ochii îi străluceau şi avea două coarne în cap. Avea două picioare şi aripi dar nu avea mâini. Etrius continuă să fugă în zigzag, ferindu-se de mingile de foc pe care dragonul le trimitea spre el. 
  
Etrius credea să fuge de minute bune. Totuşi, nu se simţea obosit. Anii de antrenament excesiv au făcut din el o maşină de luptă redutabilă, capabilă să susţină mult efort.  
  
I se păru că vede în faţa lui ceva maro în griul predominant al pietrei. Da! Era uşa. Dragonul gonea în spatele lui. Etrius se gândi că uşa era prea mică, dragonul nu putea trece de ea. Etrius fugi mai repede şi când ajunse în faţa uşii îşi împreună mâinile şi strânse cartea la piept. Dragonul îşi încărca o bilă de foc masivă. Etrius, cu viteza sa, alergă spre uşă şi o sparse. 
  
Se împiedică şă căzu la pământ. Dar nu era timp de lenevire. Agil, se sculă şi fugi în continuare. Văzu prăpastia din faţa sa. Cum castelul era pe vârful muntelui, jos era o câmpie, unde se afla David şi dubiţa. Din vârful muntelui şi până la poalele sale era o prăpastie de aproximativ douăzeci de metri. Etrius se opri la marginea prăpastiei, dând din mâini energic ca să-şi recapete echilibrul. Apoi se uită în spate. Văzu dragonul cu gura deschisă cum aleargă spre uşă. Fiind puternic, dragonul sparse tot peretele frontal al castelului. Se pregătea să scuipe masiva bilă de foc spre Etrius. Acesta nu mai avea unde să fugă. Singura sa opţiune era să sară... 
  
* 
  
David stătea la poalele muntelui şi fuma o ţigară. Se întreba ce îl putea reţine aşa de mult pe Etrius. Oare s-a întâmplat ceva cu el? Oare îl prinse dragonul? Nu vroia să creadă asta. Deodată se auzi un muget şi un zgomot de dărâmătură. David aruncă ţigara, luă binocul cu infraroşii şi se uită spre castel. Îl văzu pe Etrius cu cartea în braţe stând la marginea prăpastiei şi dragonul din spatele cu gura deschisă 
  
-Nu-mi vine să cred! zise David. Deci dragonul chiar există! 
  
Apoi îi ghici gândurile lui Etrius. 
  
-Stai puţin! Vrea să sară! Ce prieten pot să-mi aleg şi eu! spuse David şi îşi încărcă mitraliera. 
  
Etrius nu mai ezită.Văzu cum bila de foc vine spre el. Sări. Simţea vântul în cămaşă, se simţea liber. Era ca o pasăre, în vânt. Se simţea minunat. Deschise ochii şi văzu că se apropie de pământ. Întinse puţin genunchii şi aşteptă impactul. Acesta fu groaznic. Etrius simţi cum întreg corpul său îi sare din loc. Pentru a uşura forţa împactului, Etrius se rostogoli pe umăr. După rostogolire rămase întins pe jos. Simţi o durere acută la picior şi în spatele umărului. Şi-a rupt femurul şi clavicula stângă. Se ridică încet şi şchiopătă până la David. Acesta îl văzu şi îl întrebă: 
  
-Ce s-a întâmplat? 
  
-Am căzut ce la douăzeci de metri şi mi-am fracturat femurul şi clavicula stângă! Ahh! 
  
-Ce e aia? întrebă David arătând spre carte. 
  
-E singurul lucru interesant din castel. Aşa că am luat-o. 
  
-Şi ai trezit bestia. 
  
-Nu-ţi fă griji, dragonul e în vârful castelului, nu aici. 
  
Etrius şi David se uitară spre castel. Văzură, spre groaza lor, cum dragonul îşi desface aripile şi începe să zboare spre ei. David îşi încărcă mitraliera şi ţipă:  
  
-Etrius, fugi în maşină. Am eu grijă de el. 
  
-Dar, David, e prea periculos. 
  
-Etrius, nu-mi mai călca nervii şi intră odată în maşină!!! 
  
Etrius se târî până în spatele dubiţei. Îl văzu pe David cum începu să tragă spre dragon. Mitraliera sa poate trage sute de gloanţe pe minut, dar se pare că dragonului, nu-i păsa. Se apropie de David cu gura deschisă. Acesta trăgea mîn continuare spre dragon. Dar dragonul parcă era imun la gloanţe. Pentru el erau ca nişte simple pişcături. Etrius ghici ce are de gând dragonul şi ţipă: 
  
-David!!! Fugi de acolo!!! 
  
-MORI! răcni David trăgând. 
  
Dragonul îl cuprinse pe David cu gura. Apoi, o închise. Se auziră mai multe pârâituri. Dragonul îl înghiţi. Etrius era şocat. Nu mai ştia ce să facă. Cu femurul şi clavicula fracturată, David era ultima sa linie de apărare. Apoi îşi aminti vorbele generalului: ,,Cea mai bună metodă de a învinge un monstru antic este cu o armă antică.” Îşi scoase sabia din teacă şi simţi că mai prinde curaj. Se urcă încet pe dubiţă. Dragonul era cu spatele. Etrius sări pe spatele lui şi începu să se urce pe gât. Dragonul se zbătea dar Etrius se ţinea bine. Ajunse la cap. Etrius se sculă în picioare şi urlă: 
  
-Asta e pentru David, reptilă împuţită!!! 
  
Şi băgă sabia în creierul dragonului. Acesta mugi de durere. Etrius alunecă pe gât ţinând sabia în mâini, spintecând astfel gâtul dragonului. Dragonul se zbătu. Când ajunse iar pe spatele dragonului, Etrius i-o băgă acolo. Dragonul mai urlă şi căzu lat. Etrius se dădu jos. Avea mâinile însângerate şi sufla greu. Se uită spre dubiţă şi începu să şchiopăteze spre ea.  
  
Peste cinci minute acolo nu se afla nimic în afară de un dragon mort şi de o prietenie distrusă. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CASTELE CAP III / Flavius Jebelean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 412, Anul II, 16 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Flavius Jebelean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flavius Jebelean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!