Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihai Leonte         Publicat în: Ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

CĂSĂTORIA TUCHILATEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

3 CĂSĂTORIA TUCHILATEI  

 

La un interval de câteva luni cei doi s-au căsătorit legal, cu o nuntă mai modestă, dar nuntă. Părinţii băiatului aveau un frate care era singur în Baia de Arieş, acesta fusese brigadier silvic în zonă, şi acum era pensionar având o casă destul de mare. Aceasta era casa unde ne aflam noi acum, TUCHILATA. Ce a urmat după nuntă? Cei doi tineri au venit în această localitate şi s-au pus pe treabă. Bătrânul pădurar nu stătea rău, nu avea copii, astfel că cei doi erau cum nu se poate mai bine veniţi. Părinţii lui Emil erau în culmea fericirii, căci fiul lor îşi găsise pereche. Tuchilata nu era o femeie să aştepte să i se dea ceva, era obişnuită să muncească şi chiar se pricepea la gospodărie. Gospodăria lui baci Gligor, căci aşa îl chema pe pădurar, avea două vaci cu lapte, ceva găini,nişte porci, deci era de lucru. Baci Gligor a chemat la el pe un medic din comună să vadă ce-i cu piciorul lui Emil. În scurt timp acesta avea un picior de lemn, ceea ce îi uşura deplasarea. Baci Gligor i-a găsit şi un loc de muncă, paznic la primărie, dat şi prin faptul că acesta era invalid de război. La ceva vreme Tuchilata a dat naştere unui băiat, ceea ce a făcut multă lume fericită. L-au botezat pe băiat Mihai, fiindcă se născuse chiar de Sfinţii Arhangheli. Baci Gligor avea şi ceva pământuri, fâneţe şi livezi cu pruni. Din aceste prune bistriţe, cum se numesc prin aceste locuri, produceau o ţuică foarte bună. Astfel că s-au gândit că nu ar strica să deschidă un fel de birt. Zis şi făcut. Anii aceia de după război nu erau dintre cei mai luminoşi. Ceva vreme totul a mers bine, însă cineva nu vedea bine ceea ce se întâmpla şi trebuia ca familia baciului Gligor să nu mai meargă bine. Din umbră se ţeseau planuri negre. Prima lovitură avea să fie aplicată tocmai lui Emil, acesta fiind acuzat că ar fi fost la legionari, lucru deosebit de grav pentru acele timpuri. Lui baci Gligor i se reproşa că a slujit pe hortyşti, singura curată rămânea Tuchilata. Prin 1950 Emil a fost dat afară de la primărie, şi i s-a tăiat şi acel minim sprijin care îl primea ca invalid de război. Cu toate demersurile părinţilor lui Emil, nimic nu s-a putut face.  

Birtul Tuchilatei a fost preluat de cooperativa de consum din localitate, dar gestionar a fost lăsată Tuchilata. Cu mari intervenţii baci Gligor le-a donat celor doi nepoţi o parte din avere, cum era în acea vreme, adică mai puţin de cinci hectare, pentru a nu fi declaraţi chiaburi. Baci Gligor a trebuit să se mute la un sălaş unde mai avea câteva jugăre de livadă cu prunii cei mai buni. Viaţa trebuia să meargă înainte. După ce fusese dat afară de la primărie, Emil era destul de descumpănit. Dragostea ce i-o purta soţia sa, avea însă un impact benefic, şi astfel a reuşit să depăşească momentul greu. Cu mari intervenţii a fost lăsat să lucreze cu soţia sa la micul birt, care între timp devenise un fel de magazin cu de toate cele necesare. Tuchilata reuşise să-şi întregească identitatea scriind la comuna unde se născuse. Cei de acolo o credeau demult dispărută, şi au ajutat-o imediat cu actele de identitate, şi mai ales cele şcolare. Local însă lucrurile mergeau când bine când rău. După ce fusese angajat la cooperativă, Emil avea probleme cu piciorul bolnav. Astfel că a fost supus mai multor operaţii la spitalul din Abrud. Cu toate acestea tocmai când Mihai se apropia de zece ani, Emil s-a stins din viaţă. Cu toate că baci Gligor se apropia de optzeci de ani, încă se ţinea bine. Afectaţi de moartea lui Emil au fost în primul rând părinţii săi, dar şi restul familiei. După moartea soţului, Tuchilata a solicitat cooperativei să-i trimită un ajutor la micul ei magazin. Lucrurile au început cumva să se relaxeze, nemaifiind presiuni politice, chiar aşa mari, asta şi datorită venirii la conducerea comunei a unor oameni mult mai de omenie. Tuchilata şi-a redeschis bufetul, dar a păstrat şi magazinul prin faptul că locuinţa nu-i fusese naţionalizată şi cooperativa era în chirie aici. Astfel că noi, ne aflam acum pe proprietatea Tuchilatei. Venisem aici ziua şi datorită depănării acestei povestiri, eram în plină noapte. Magazionerul nu a întrerupt povestea cât noi am băut berea şi ne-am savurat micii cu muştar, de altfel foarte gustoşi. Povestea Tuchilatei m-a impresionat destul de mult, încât ori de câte ori voiam linişte, veneam cu colegii în acel loc să bem câte o ţuică de prună, sau să bem o bere, şi să mâncăm mici. Magazionerul avea şi alte poveşti despre oamenii locului. Multe le-am ascultat, dar aceasta a fost cea care mi-a rămas în memorie mai proaspătă.  

Referinţă Bibliografică:
CĂSĂTORIA TUCHILATEI / Mihai Leonte : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 610, Anul II, 01 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Leonte
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!